Creşterea economiei Chinei a depăşit estimările în primul trimestru al anului

Economia Chinei a accelerat pentru al doilea trimestru consecutiv, datorită majorării investiţiilor şi a creditării, a redresării vânzărilor de retail şi a consolidării pieţei imobiliare, transmit Reuters şi Bloomberg.

În primul trimestru al acestui an, PIB-ul celei de-a doua economii mondiale a urcat cu 6,9% comparativ cu perioada similară din 2016, în timp ce analiştii se aşteptau la un avans de 6,8%, similar cu nivelul înregistrat în trimestrul al patrulea din 2016.

Investiţiile în active fixe, excluzând zonele rurale, au crescut cu 9,2% în primele trei luni ale acestui an, în timp ce vânzările de retail au urcat cu 10,9%, depăşind estimările analiştilor, care se aşteptau la un avans de 9,7%, potrivit Agerpres.

În martie, producţia industrială a înregistrat o expansiune anuală de 7,6%, faţă de un avans de 6,3% previzionat de analişti. Conform datelor Reuters, luna trecută producţia de oţel a Chinei a ajuns la un nivel record, ceea ce va stimula creşterea preţurilor minereului de fier şi a cărbunelui pe plan global.

"Pentru prima dată în ultimii ani, China a avut un start solid al economiei. Datorită investiţiilor solide şi a consolidării pieţei imobiliare, economia a avut o evoluţie bună în primul trimestru din 2017", a apreciat Raymond Yeung, economist şef la Australia & New Zealand Banking Group Ltd. în Hong Kong.

În 2016, consumul a avut o contribuţie de 64,6% la creşterea PIB-ului, în timp ce în primele trei luni din acest an procentul a fost de 77,2%. Creşterea vine pe fondul eforturilor autorităţilor de la Beijing de a atinge o creştere economică mai mică, dar mai de durată, ca urmare a eforturilor de reechilibrare a economiei spre consumul intern, inovaţie şi servicii, în detrimentul industriilor grele şi al investiţiilor impulsionate de îndatorare şi exporturi.

Pentru acest an, Guvernul de la Beijing se aşteaptă la un avans al economiei de aproximativ 6,5%. Anul trecut, ţinta de creştere a fost de 6,5 - 7%, iar datele oficiale au indicat că în 2016 economia Chinei a înregistrat un avans 6,7%, cel mai lent ritm din ultimii 26 de ani.

Un boom al creditării şi majorarea cheltuielilor guvernamentale au sporit în rândul liderilor de la Beijing temerile privind nivelul ridicat al datoriei şi supraîncălzirea pieţei imobiliare.

Avansul economiei chineze ar urma să încetinească probabil la 6,5% anul acesta şi la 6,3% în 2018, deşi exporturile se vor redresa pe fondul consolidării cererii pe plan global, se arată într-un raport publicat luna trecută de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

Alvaro Santos Pereira, director la OECD, a afirmat: "În privinţa riscurilor, credem că cele mai mari sunt pe plan intern, din cauza ritmului rapid de creştere a creditării, atât în sistemul bancar, cât şi sectorul bancar din umbră (shadow banking). Cred că este important să se intensifice eforturile pentru rezolvarea acestei probleme".

Datoriile companiilor din China reprezintă aproximativ 175% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri din rândul economiilor emergente, a explicat oficialul OECD. Datoria Chinei a urcat la nivelul-record de 277% din PIB la sfârşitul lui 2016, de la 254% din PIB în anul precedent, în timp ce a crescut procentul de noi credite folosite pentru plata serviciului datoriei, susţin analiştii de la UBS.

China, a doua economie globală, înregistrează o creştere ridicată, dar urmează un proces de moderare graduală, din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a reechilibrării economiei de la investiţii către consum, se arată în raportul OECD.

Exportul ar urma să urce cu 3,4% anul acesta şi cu 3,3% anul viitor, faţă de un avans de 2,3% în 2016, pe fondul consolidării cererii pe plan global.

Importurile vor înregistra un avans de 7,7% în 2017 şi de 6% în 2018, de la 8,6% în 2016.

Sectorul industrial din China este afectat de reducerea cererii pe plan global şi numărul ridicat de aşa-numite "firme zombi", care supravieţuiesc doar cu ajutorul sprijinului statului. Termenul "firme zombi" se referă la companiile care au încetat producţia, dar păstrează personalul pe statele de plată deoarece autorităţile locale sunt îngrijorate de posibilul impact social şi economic al falimentelor şi şomajului.