CRISTINA CHIRIAC: "Digitalizare vs şomaj SCOR: 10-1"

Se aşteaptă ca cea de-a Patra Revoluţie Industrială să aibă efecte semnificative asupra capitalului şi pieţei muncii, inclusiv prin schimbarea modului de interacţiune şi chiar a comportamentului indivizilor. Utilizarea pe scară tot mai mare a sistemelor fizico-cibernetice nu se reduce la Industria 4.0 în sine, având şi un impact social considerabil, precum creşterea incluziunii sociale, de exemplu, pentru persoanele cu dizabilităţi, care pot să depăşească barierele cu care se confruntau anterior.

Pe termen scurt, vorbim de efectele negative ale digitalizării manifestate de dispariţia de locuri de muncă, prin preluarea de către roboţi a execuţiei multor sarcini de tipul celor repetitive, periculoase sau obositoare fizic, dar şi efecte pozitive care au în vedere apariţia unor noi locuri de muncă, legate de adoptarea noilor tehnologii. Pe termen mediu şi lung, putem vorbi despre modernizarea calificărilor, dar şi de o posibilă polarizare a calificărilor, ceea ce ar putea avea ca rezultat noi forme de muncă necalificate. Balanţa creare-desfiinţare de locuri de muncă apare pozitivă la prima vedere. Studiile arată că, o creştere de 10% a gradului de digitalizare ar duce la o scădere cu 1,02% a ratei şomajului, cel mai mare efect resimţindu-se în economiile emergente din Asia de Est, Asia de Sud şi America Latină, care beneficiază în total de peste 4 milioane de locuri de muncă create ca urmare a digitalizării acestor regiuni. Pe de altă parte, crearea de locuri de muncă în economii aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare, precum America de Nord şi Europa de Vest, este estimată ca fiind mai modestă.

În unele ţări există un paradox al datelor cu caracter personal - cetăţenii consideră că deţin controlul asupra datelor cu caracter personal dar, în realitate, administraţiile publice oferă doar o transparenţă limitată. În unele ţări se observă şi situaţia inversă. Documentul de identitate electronic poate garanta identificarea fără echivoc a unei persoane şi face posibilă furnizarea serviciului către persoana îndreptăţită. Aproape toate statele membre au sau sunt în curs de a introduce un sistem de identificare electronică care beneficiază de sprijin la nivel naţional. Cu toate acestea, lipsa unui temei juridic comun împiedică statele membre să recunoască şi să accepte documentele de identificare electronice emise în alte state membre. Transparenţa a înregistrat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte performanţa şi responsabilităţile proprii ale administraţiilor publice, procesul de furnizare a serviciilor şi implicarea datelor cu caracter personal. Deşi transparenţa pare să se afle pe agenda de lucru a majorităţii administraţiilor publice, rezultatele diferă şi nu indică punerea în aplicare consecventă a acestui principiu: în timp ce unele state membre sunt foarte avansate, altele rămân în urmă.

Odată cu digitalizarea, productivitatea se îmbunătăţeşte, unele locuri de muncă se înlocuiesc cu tehnologie, iar sarcinile intensive în forţa de muncă sunt relocate în pieţele emergente, unde forţa de muncă este mai ieftină. Din acest punct de vedere, România ar putea profita, pentru încă o vreme, de diferenţialul salarial important faţă de ţările avansate ale UE şi să atragă unele activităţi intensive în forţa de muncă dinspre ţările mai avansate. Totuşi, acesta nu este un model de afaceri atractiv şi nici nu reprezintă o soluţie, ci mai degrabă o amăgire pe termen scurt, eventual mediu. Un alt efect al digitalizării este creşterea relocalizării. Pe măsură ce companiile din ţările avansate îşi îmbunătăţesc productivitatea datorită digitalizării, îşi transferă locuri de muncă în ţările mai puţin dezvoltate, cu un grad de digitalizare mai redus. Digitalizarea are efecte şi asupra mobilităţii forţei de muncă, facilitând combinarea muncii cu viaţa privată. În principiu, formele mobile de muncă pot fi avantajoase pentru angajaţi şi angajatori deopotrivă, dar pentru aceasta este nevoie de includerea în contractele de muncă a unor specificaţii suplimentare, care să trateze cu claritate particularităţile legate de specificul muncii la distanţă.

Pe lângă şansele oferite de era digitalizării, există, de asemenea, riscuri: o concentrare sporită a datelor în mâinile câtorva monopoluri capabile să se sustragă controlului de stat, o intensificare a decalajului digital şi polarizarea societăţii, exacerbarea importanţei pregătirii permanente comparativ cu cea a educaţiei iniţiale, eroziunea locurilor de muncă, dar şi a limitelor dintre viaţa profesională şi cea privată, accelerarea şi intensificarea muncii şi accentuarea stresului. În cazul în care maşinile vor prelua tot mai multe sarcini, se vor putea pierde o întreagă gamă de abilităţi şi competenţe, fizice, manuale, chiar şi intelectuale.

Aproape jumatate din cetăţenii UE nu pot apela la servicii on-line

În statele membre cu cele mai dezvoltate servicii online, canalul online este canalul implicit pentru până la 43 % dintre serviciile destinate cetăţenilor. Cu toate acestea, 48 % dintre cetăţenii UE care au nevoie să apeleze la serviciile publice nu pot încă să utilizeze canalul online, principalul obstacol fiind lipsa competenţelor.

De exemplu, 10 % dintre serviciile necesare pentru începerea unei afaceri au fost automatizate, dar această cifră este mult mai scăzută pentru serviciile destinate cetăţenilor. Utilizarea software-ului tradiţional a provocat complicaţii semnificative în procesul de modernizare a serviciilor de e-guvernare. Aproape toţi cetăţenii UE au posibilitatea de a accesa internetul. Utilizarea dispozitivelor mobile de accesare a internetului a crescut dramatic în ultimii cinci ani: în prezent, unul din două site-uri web publice poate fi utilizat pentru dispozitivele mobile. Criteriul de referinţă referitor la mobilitatea întreprinderilor indică faptul că serviciile transfrontaliere înregistrează decalaje: 17 % dintre serviciile de care antreprenorii au nevoie pentru a-şi începe afacerile (sau informaţiile despre aceste servicii) nu sunt disponibile dintr-o ţară străină. În schimb, antreprenorii care încep o afacere în propria ţară se confruntă cu această problemă în mai puţin de 1 % dintre cazuri. Cele mai frecvente obstacole sunt limba, lipsa de informaţii pe site-ul web şi necesitatea unei întâlniri fizice pentru furnizarea serviciului. În prezent, un document electronic emis în străinătate este acceptat în doar 31 % dintre cazuri, iar un document de identitate electronic străin poate fi utilizat doar în 22 % dintre cazuri. Majoritatea cetăţenilor UE consideră că au un anumit grad de control asupra informaţiilor pe care le oferă online (posibilitatea de gestionare a datelor cu caracter personal în serviciile publice online), dar majoritatea nu au sentimentul de control total, conform studiilor din piaţă.