Cu ce ne alegem în urma uriaşei manipulări electorale?

Reprezentanţii partidelor politice care au condus până în prezent România s-au coalizat şi au indus în mod brutal în rândul populaţiei ideea că primul tur de scrutin la prezidenţiale a fost manipulat de către Călin Georgescu. Un document CSAT desecretizat în mare viteză susţine, e drept, fără probe, această acuzaţie. Susţinătorii lui Călin Georgescu afirmă contrariul. Că în prezent populaţia este supusă unei manipulări uriaşe pentru a fi votată Elena Lasconi. În final, cu ce ne alegem?

Manipulările politice în general şi manipulările electorale în special utilizează ca instrument de bază frica. Teama pe care o au cetăţenii de a pierde ceva foarte important, dacă votează greşit. În condiţiile în care nu există o confruntare reală a programelor electorale şi nici măcar dezbateri directe între candidaţi, speranţa trece în plan secund în ceea ce priveşte manipularea.

Nu trebuie să fii sociolog şi nici măcar analist politic ca să ştii că, cu toate dezamăgirile pe care le-au avut, cei mai mulţi români se tem că, fiind eliminaţi din Uniunea Europeană, am avea foarte multe de pierdut în plan material şi că nu am mai putea călători liber în lume şi nici nu am putea munci în alte state pentru a ne asigura un nivel decent al câştigurilor. Iar copiii noştri nu ar putea nici ei să studieze în marile universităţi europene. Şi, atenţie, discutăm despre un stat, România, care într-o perioadă extrem de scurtă de timp, de 35 de ani, fără a fi trecut printr-un război sau printr-o uriaşă calamitate naturală, a pierdut cei mai mulţi cetăţeni din întreaga istorie cunoscută, circa 4-5 milioane. Aceştia trăiesc şi muncesc în prezent în străinătate, copiii lor învaţă acolo şi încearcă să se integreze în respectivele societăţi şi o parte din banii câştigaţi, circa 4-5 miliarde de euro, sunt trimişi anual în ţară, pentru ca rudele celor plecaţi, oameni în etate, să supravieţuiască. Este relativ uşor să scurtcircuitezi această uriaşă masă de oameni, care în mod firesc îşi exercită o mare influenţă asupra rudelor din ţară, spunându-le într-o cadenţă de mii de mesaje pe zi, că alegând un anumit candidat, îşi vor pierde privilegiul de a pleca, de a munci şi de a învăţa afară. O a doua spaimă, adânc înrădăcinată în conştiinţa publică, care este speculată masiv în aceste zile, este teama de Rusia. Un stat imperialist, alaltăieri, ieri şi azi, care ne-a ocupat de 14 ori şi ne-a ţinut decenii la rând, la început sub ocupaţie şi apoi în zona lui de influenţă. Dacă alegeţi un anumit candidat, li se spune concetăţenilor mei prin mii de mesaje plasate zilnic pe diverse canale, atunci România va ieşi de sub umbrela NATO şi vom deveni o pradă uşoară pentru hegemonul de la Moscova.

În primul tur de scrutin, românii au fost manipulaţi în special de promisiuni lansate de fiecare candidat în parte, precum şi de partidele politice care i-au susţinut. Speranţa a trecut pe primul plan în materie de manipulare politică. În această competiţie au ieşit câştigători, deci finalişti, Călin Georgescu şi Elena Lasconi. În al doilea tur al prezidenţialelor, confruntarea se duce utilizând nu speranţa, ci teama. La acest capitol, partidele care au pierdut în mod ruşinos competiţia la prezidenţiale, nereuşind să-şi plaseze candidatul în turul doi, PSD şi PNL, şi care au obţinut şi rezultate mult sub aşteptări la parlamentare, precum şi USR, cu un scor ruşinos la parlamentare şi cu un candidat în finală cu un scor mult mai mic decât cel plasat pe primul loc, s-au ambalat la maximum, s-au coalizat şi au antrenat cât au putut de mult şi diferite organizaţii ale societăţii civile, şi o parte a mediului de afaceri, pentru a sădi teama în rândul cetăţenilor votanţi.

În ce măsură acest demers a reuşit, vom afla luni dimineaţă, atunci când probabil se va termina numărarea voturilor. Diaspora, mai puţin cea din Republica Moldova, a votat masiv în primul tur de scrutin pentru Călin Georgescu. Acum vom avea posibilitatea să vedem dacă puzderia de semnale de alarmă transmise din ţară, la care, cum este şi firesc, s-au asociat autorităţile statale sau non-statale de tip progresist, neomarxist din Europa şi din Statele Unite, vor avea efectul scontat. Oare spectrul alungării României din NATO şi din UE să fi schimbat masiv intenţiile de vot ale românilor din ţară şi să o vedem câştigătoare în finală pe Elena Lasconi? Dacă da, vom avea un guvern de tip progresist, o coaliţie care într-o formă sau alta există în multe state europene, şi care încă mai există şi în Statele Unite, până când, pe 20 ianuarie, Donald Trump va depune jurământul la Casa Albă. Această coaliţie de tip progresist şi marxist va merge în contrasens cu noua administraţie americană, America fiind principalul nostru aliat, dar şi cu administraţiile unor state europene care, promovându-şi interesul naţional şi suveranismul, au renunţat la progresism şi la neomarxism. Sau, dimpotrivă, vom avea un guvern condus probabil tot de un reprezentant PSD, poate chiar în persoana lui Marcel Ciolacu, dar care va fi susţinut şi influenţat de forţele suveraniste, care s-au afirmat puternic în România cu prilejul alegerilor parlamentare.

Atunci când tensiunea acestor alegeri va scădea, vom înţelege mai bine de ce am votat cum am votat şi în ce măsură speranţa sau frica noastră a fost întemeiată.