CUM S-A AJUNS LA ACEST EŞEC DE PROPORŢII EPICE ÎN MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR? Curcani şi lebede negre

La început au fost primitivii care nu credeau că se poate scoate ceva din nimic. Şi banii erau din aur, altă relicvă barbară. Şi au venit înţelepţii care au zis: "Să fie bani de hârtie care să permită guvernelor iresponsabile să cheltuiască peste posibilităţi, prin deficite bugetare!". Pentru că cei care vor plăti datoriile nu s-au năs­cut încă şi nu votează la viitoarele alegeri.

În secolul acesta luminat nimeni nu va fi lăsat să plăteas­că pentru greşelile sale. Apuse sunt demult vremurile barbare ale Secretarului Trezoreriei SUA de la sfârşitul anilor "20, când Andrew Mellon a găsit repede o soluţie pentru rezolvarea crizei: "Lichidaţi băncile, lichidaţi fermierii, lichidaţi Wall Street-ul". Roosevelt a fost de altă părere şi a sădit sămânţa otrăvită a crizei de astăzi.

Pe lângă politica monetară iresponsabilă promovată de Fed-ul lui Greenspan, situaţia actuală este şi rezultatul încrederii nemărginite în noile metode de evaluare şi adminis­trare a riscurilor financiare.

Nassim Nicholas Taleb, un fost trader de succes pe Wall Street, a avertizat de mai mult timp asupra pericolului reprezentat de încrederea oarbă în modelele statistice de evaluare a riscului financiar. El a folosit metafora "lebedei negre" pentru a evidenţia natura acestor riscuri. Primii colonişti englezi din Australia, convinşi că exis­tă doar lebede albe, au fost foarte surprinşi să constate că acestea pot fi şi negre. Taleb foloseşte noţiunea de "lebădă neagră" pentru a defini evenimentele neprevăzute, care au o probabilitate foarte redusă de apariţie, dar al căror impact este deosebit de puternic.

În cartea sa de succes "The Black Swan" (n.a. Lebăda Neagră, publicată de Random House), Nassim Taleb mai aduce şi curcani în prim-plan, pentru a ilustra mai bine impactul simţit de multe instituţii financiare de renume în ultimele zile. Timp de 1000 de zile curcanul este hrănit şi îngrijit, iar concluzia la care ajunge este "firească": oamenii sunt preocupaţi de bunăstarea sa. Dar apoi, într-o zi, calendarul arată că a sosit Ziua Recunoştinţei, şi curcanul va avea prima şi ultima surpriză din viaţa sa. În acest fel încearcă Taleb să accentueze natura riscurilor de pe piaţa financiară, iar evenimentele din ultimele luni îi dau dreptate.

Tocmai încrederea oarbă în modelele econometrice şi statistice i-au făcut pe "stăpânii universului" de pe Wall Street să ajungă cu picioarele pe pământ şi cu faţa în ţărână. Încă din 2006, Taleb a avertizat că Fannie Mae stă, din punct de vedere al riscului, "pe un butoi cu dinamită". Nu a fost ascultat, deoarece managerii de risc au considerat că un astfel de scenariu este "improbabil". În opinia lui Taleb, metodele probabiliste de estimare a riscului au aruncat în aer sistemul bancar din Statele Unite, deoarece au fost utilizate fără a fi înţelese pe deplin.

Zilele trecute, alt eveniment improbabil a zguduit piaţa financiară. Activele nete ale Reserve Primary Fund, cel mai vechi fond de piaţă monetară din SUA, au scăzut sub 1 dolar pe acţiune, conform unui articol Bloomberg. Raţiunea de a fi a unui astfel de fond este tocmai menţinerea valorii nete peste acest prag. După ce activele nete au scăzut cu 60% în doar două zile, fondul a blocat retragerile pentru 7 zile. Şi alte fonduri s-au confruntat cu acelaşi fenomen, unele fiind lichidate, iar Trezoreria SUA a mai scos 50 de miliarde pentru a evita şi prăbuşirea unei pieţe de peste 3 trilioane.

La doar o săptămână de la intrarea Lehman Brothers în faliment, consecinţele asupra contrapartidelor sale se manifestă cu o violenţă tot mai mare. Probabil că Barclays a considerat un chilipir achiziţia unei părţi din Lehman. Asta a fost, însă, acum câteva zile. La sfârşitul săptămânii, un articol Bloomberg arăta că valoarea netă a activelor achiziţionate de Barclays, pentru 1,75 miliarde USD, a scăzut cu aproape 2 miliarde, până la 1,9 miliarde dolari.

Fiecare zi a crizei financiare aduce noi dezvăluiri, nu doar a pierderilor suferite de bănci sau fondurile de pensii, ci şi a modului în care s-a ajuns aici. Cotidianul britanic The Guardian a publicat un interviu cu Richard Bitner, co-fondator şi preşedinte al firmei Kellner Mortgage Investments. Obiectul de activitate? Intermediere de credite ipotecare subprime. Bitner a declarat că industria creditelor ipotecare i se pare acum similară traficului de droguri. "Wall Street şi băncile de investiţii sunt baronii bolivieni ai drogurilor", a mai declarat Richard Bitner. Acesta îşi povesteşte experienţa în cartea "Confesiunile unui creditor ipotecar subprime", în care arată că "Wall Street-ul, baronul drogurilor, a creat acest produs, iar creditorii şi brokerii de credite au fost traficanţii de la colţul străzii".

Rezultatele acestui "trafic" se văd acum. Analiştii de la Citigroup au fost surprinşi, recent, de o întrebare neaşteptată din partea clienţilor. Aceştia au dorit să ştie care este probabilitatea de intrare în incapacitate de plată a guvernului american. Steven Wieting, economist la Citi, răspunde tot printr-o întrebare: "Care este probabilitatea să rămânem fără hârtie şi cerneală verde?" Aşadar s-a descoperit, în sfârşit, secretul transformării "activelor" bancare îndoielnice în bunuri de valoare. Dar cum rămâne cu inflaţia?

Uraganul de categoria a 5-a, abătut peste pieţele financiare în ultima săptămână, a reuşit să deturneze atenţia mass-media de la deteriorarea accelerată a economiei mondiale. Scăderea preţului petrolului sub pragul de 100 dolari pe baril crează iluzia finalului pentru criza energetică apărută la orizont.

Din păcate, întărirea artificială a dolarului nu schimbă datele problemei pentru Cantarell. Producţia acestui câmp petrolier din largul coastelor Mexicului, al treilea ca mărime din lume, scade cu cea mai ridicată rată din ultimii 12 ani. Faţă de anul trecut, producţia a scăzut cu 34%, deoarece Petroleos Mexicanos a neglijat investiţiile. Să fie preţul redus al petrolului din ultimii ani de vină? Indiferent de vinovat, Statele Unite se confruntă cu spectrul unui furnizor care nu îşi poate onora contractele pentru 14% din combustibilul consumat la nord de Rio Grande. Să ne bucurăm, aşadar, de preţul actual al petrolului, pentru că situaţia nu va dura.

Bucurie trebuie să fi simţit şi angajaţii Lehman Brothers, cei care au mai rămas, când au aflat că şi banca lor a fost inclusă pe lista de 799 de instituţii financiare, ale căror acţiuni nu pot fi vândute în marjă în următoarele 2 săptămâni. Soluţia din Pakistan, unde acţiunilor nu le este permis prin lege să coboare sub preţul din 27 august, pare mult mai simplă, deşi nu are pretenţiile că piaţa de capital mai are tangenţe cu noţiunea de piaţă.

Avalanşa de anunţuri oficiale prin care s-a interzis vânzarea short a acţiunilor financiare nu a prins pe picior greşit autorităţile noastre. Bucureştiul a transmis prompt semnalul că este gata să se alăture axei Washington - Londra - Moscova în lupta contra gravitaţiei. Ca să nu rămână repetent şi anul ăsta, după cum bine zicea Caragiale, Ministerul Economiei şi Finanţelor a anunţat măsuri iminente pentru susţinerea burselor în această săptămână. Vor fi interzise, oare, vânzările short şi la BVB? Ah, am uitat! Noi avem o piaţă de capital "primitivă", unde nu s-au "inventat" vânzările în marjă. Şi atunci? Va aloca Guvernul fonduri bugetare pentru cumpărarea de acţiuni? Deficitul bugetar nu permite o astfel de mărinimie, mai ales că numărul "investitorilor" la BVB este depăşit cu mult de numărul pensionarilor, care se întreabă dacă vor trece şi iarna viitoare. Mai rămân îndemnurile patriotice.

Deciziile luate sub impulsul panicii de către autorităţi au, de cele mai multe ori, efecte neaşteptate, care anulează bunele intenţii. La doar câteva ore de la anunţul interzicerii vânzărilor short, SEC (Securities and Exchange Commission) a revenit şi a nuanţat poziţia, deoarece varianta iniţială ar fi aruncat în haos piaţa de 1,6 trilioane de dolari a instrumentelor financiare de tipul opţiunilor, făcând imposibile operaţiunile de hedging. O serie de instituţii financiare vor fi mai egale decât celelalte şi nu vor fi afectate de interdicţie.

Bineînţeles, economia şi pieţele noastre nu vor fi afectate de noile "turbulenţe", din cauza primitivismului. Cu toate acestea, Guvernul ar trebui să-şi evalueze planurile alternative şi să ţină cont de o informaţie apărută pe site-ul Financial Times. Aici se arată că "exodul fondurilor de pe pieţele emergente se accelerează", ca urmare a creşterii aversiunii faţă de risc pe pieţele internaţionale. Datele de la EPFR Global arată că fondurile de investiţii orientate pe economiile emergente au înregistrat ieşiri echivalente cu 0,76% din totalul activelor în ultimele opt săptămâni. Poate că aceasta reprezintă adevărata problemă asupra căreia se poate concentra guvernul, pentru a împidica o altă sursă importantă de susţinere a economiei naţionale să îşi ia zborul.

Cele două lebede neagre din parcurile Bucureştiului nu şi-au mai luat zborul, din cauza condiţiilor locale vitrege. Moartea lor nu trebuie să cons­tituie un motiv de relaxare pentru investitori. Un stol tocmai a apărut la orizont.