Datoria globală a atins un nou record, iar riscurile ascunse sunt tot mai mari

Creşterea datoriei globale s-a temperat, în prima jumătate a anului, conform ultimului raport Global Debt Monitor (GDM) de la Institute of International Finance (IIF), însă tendinţa ar putea fi doar temporară, pe fondul continuării ciclului de relaxare monetară început de Federal Reserve.

Avansul semestrial a fost de circa 2,1 trilioane de dolari, până la 311,8 trilioane, o nouă valoare record, revizuită în scădere de la circa 315 trilioane în T1 2024, după o creştere semestrială de 8,4 trilioane în S1 2023 şi 7,4 trilioane în S2 2023.

Toată creşterea din primul semestru al anului curent a avut loc la nivelul economiilor emergente, de circa 2,2 trilioane de dolari, în condiţiile în care datoriile totale de la nivelul economiilor avansate au scăzut cu 0,1 trilioane de dolari.

Cea mai mare parte a creşterii datoriilor totale a venit din China şi SUA, urmate de India, Rusia şi Suedia, conform datelor de la IIF, care mai arată scăderi semnificate ale datoriilor totale în Japonia şi mai multe ţări din Europa.

Povara datoriei globale, exprimată prin raportarea acesteia la Produsul Intern Brut global, a înregistrat o scădere cu 1,1 puncte procentuale în T2 2024 şi a ajuns la 327,6% (vezi graficul 1).

Scăderea poverii datoriei globale a avut loc pe fondul unei creşteri a PIB-ului global nominal cu 0,4 trilioane de dolari, până la un nou record, de 95,2 trilioane de dolari, determinat mai ales de creşterea preţurilor, în condiţiile temperării creşterii economice în termeni reali.

"Ponderea datoriei totale în PIB la nivel mondial a rămas în general stabilă, favorizată de o inflaţie încă peste ţintă în principalele ţări", se arată în raportul de la IIF.

În timp ce povara datoriilor din economiile dezvoltate şi-a continuat tendinţa descendentă şi a ajuns la 376,8% din PIB, cel mai redus nivel din ultimii 6 ani, povara datoriilor pentru economiile emergente a atins un nou record în S1 2024, de circa 245% din PIB, cu peste 25 de puncte procentuale peste nivelul din perioada anterioară pandemiei.

Raportate la PIB, datoriile gospodăriilor din economiile dezvoltate au scăzut până la un minim al ultimilor 22 de ani, iar datoria societăţilor nefinanciare a atins cel mai scăzut nivel din 2015.

Eficienţa datoriilor în stimularea creşterii economice continuă să se menţină la un nivel scăzut, în condiţiile în care avansul anual din T2 2024, de 9,5 trilioane, a fost însoţit de o creştere a PIB-ului nominal de 3,1 trilioane. Astfel, o creştere anuală a datoriilor cu 1 dolar a condus la o creştere economică nominală de 0,33 dolari, după o creşteri similare în cele două trimestrele anterioare.

Datoria totală la nivelul economiilor emergente a înregistrat o creştere anuală de circa 6,23 trilioane de dolari în T2 2024, până la noul record de 101,3 trilioane, în timp ce datoria totală de la nivelul economiilor dezvoltate a crescut cu circa 3,23 trilioane de dolari, până la 210,5 trilioane de dolari, pe fondul unei scăderi trimestriale de 0,5 trilioane (vezi graficul 2).

După repartizarea pe sectoare, datoriile gospodăriilor au crescut până la 59,6 trilioane de dolari în T2 2024, de la 59,5 trilioane în trimestrul precedent, iar datoriile companiilor nefinanciare au înregistrat o creştere similară, până la 89,6 trilioane de dolari.

Datoriile guvernamentale au înregistrat cea mai mare creştere trimestrială, de 0,4 trilioane de dolari, până la 91,7 trilioane (97,6% din PIB-ul global), iar datoriile companiilor din sectorul financiar au scăzut cu 0,3 trilioane, până la 70,9 trilioane (78,5% din PIB-ul global).

Datoriile guvernamentale de la nivelul economiilor dezvoltate s-au menţinut la 62,9 trilioane de dolari, respectiv 114,1% din PIB, iar datoriile guvernamentale din economiile emergente au crescut cu 0,4 trilioane de dolari, până la 28,8 trilioane de dolari, respectiv 70% din PIB.

Institute of International Finance avertizează că se remarcă o "lipsă aparentă a voinţei politice de a aborda creşterea nivelului datoriilor suverane atât în economiile mature, cât şi în economiile pieţelor emergente", iar un nou ciclu de relaxare monetară al Federal Reserve va conduce la accelerarea ritmului de creştere a datoriilor.

Pe fondul unor factori structurali cum sunt îmbătrânirea populaţiei şi nevoile ridicate de finanţare a dezvoltării, "necesarul de împrumuturi publice se menţine la un nivel ridicat, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la productivitate", se arată în raport.

Analiştii de la IIF subliniază că temperarea productivităţii şi scăderea PIB-ului potenţial din economiile dezvoltate a coincis, în ultimele două decenii, cu creşterea datoriei publice, iar "această tendinţă sugerează că o dependenţă persistentă de intervenţia guvernamentală pentru atenuarea volatilităţii macroeconomice şi social-economice ar putea exacerba hazardul moral şi duce la alocarea greşită a resurselor către proiecte cu productivitate scăzută".

IIF mai avertizează că dinamica datoriilor globale suferă de "subestimare cronică", o problemă "agravată de tendinţa istorică a proiecţiilor oficiale ale guvernului de a subestima nevoile reale de împrumut".

În acest context este prezentat unul dintre cele mai mari riscuri ascunse pentru datoriile publice, respectiv "neglijarea obligaţiilor contingente". Materializarea acestora conduce la creşterea nevoilor reale de împrumut, care determină apoi creşterea primelor de risc şi a costurilor de împrumut.

În această categorie intră garanţiile guvernamentale, care devin datorii cât se poate de reale în cazul în care firmele care beneficiază de ele nu îşi pot îndeplini obligaţiile de plată.

Mai mult, şi costul real al politicilor guvernamentale pentru asistenţă medicală, imigraţie, securitate naţională sau schimbări climatice este subestimat, conform raportului, iar aceasta înseamnă că "am putea ajunge într-o lume mult mai îndatorată în următorii 10-20 de ani, cu niveluri ale datoriei publice care depăşesc în mod semnificativ actualele proiecţii oficiale de bază".

Raportul IIF mai abordează şi costurile tranziţiei energetice şi întreabă cine le va acoperi. Estimările instituţiei arată că datoria publică globală va creşte de la nivelul actual de circa 92 de trilioane de dolari până la circa 145 de trilioane în 2030 şi peste 440 de trilioane în 2050.

Această tendinţă are implicaţii grave din punct de vedere al alocării bugetelor naţionale. "Guvernele alocă deja o parte tot mai mare a veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, care de multe ori le depăşesc pe cele pentru educaţie sau protecţia socială", se subliniază în raportul de la IIF, iar consecinţa directă este că "acest lucru ar putea împiedica în continuare productivitatea şi formarea de capital, care sunt esenţiale pentru o creştere durabilă şi echitabilă".

Datele din raportul GDM de la IIF mai arată că valoarea datoriilor care vor ajunge la scadenţă până la sfârşitul anului la nivelul economiilor dezvoltate este de aproape 15 trilioane de dolari, urmată de scadenţe cu o valoare de peste 15 trilioane în 2025.

Pentru economiile emergente, valoarea creditelor şi obligaţiunilor scadente în a doua jumătate a acestui an este de circa 3 trilioane de dolari, urmată de scadenţe de aproape 7 trilioane de dolari anul viitor.