De ce mă uit la Al-Jazeera

Mi-e ruşine să recunosc, însă nu am încotro. Mi-am pus cablu. După circa un an în care nu m-am uitat aproape deloc la televizor, am cedat şi mi-am făcut un abonament la cablu. Nu mi-aş fi făcut, însă îmi trebuia internet, iar asta venea la pachet cu televiziunea pe cablu, aşa că mi-am spus... asta este.

Asta s-a petrecut cam acum două luni. Şi de atunci am remarcat ceva. Eu sunt un consumator de ştiri. De pe internet, din ziare. Dar de când m-am reconectat la cablu am observat că cele mai multe ştiri le iau de pe... Al-Jazee-ra (versiunea în limba engleză).

Ocazie cu care am tras o concluzie. Canalele de ştiri tradiţionale au ajuns într-o stare deplorabilă. Acum ceva ani nu schimbam de pe CNN sau de pe BBC. Acum îmi este imposibil să mai stau zece minute pe aceste posturi. CNN cel puţin pare să fi fost confiscat de Stânga militantă. Reportaje despre femei care deschid un coafor în Sahel sau despre fermieri care se asociază pentru a planta cartofi dulci prin Amazonia. Şi, bineînţeles, tot felul de şezători în care ni se explică ce rău este Donald Trump.

Pe Euronews oricum nu mă uitam. Însă acum au schimbat formatul şi l-au făcut şi mai eurofil. După fiecare buletin ştiri începe un fel de discuţie în care se sugerează, invariabil, că Europa este ameninţată de "populism". Asta este eticheta inventată de elitele actuale pentru a se spăla pe mâini de orice responsabilitate pentru criza profundă care a cuprins societăţile occidentale.

Mai este şi Russia Today. Nu prea îmi dau seama ce doreşte dictatorul de la Moscova de la acest post. Ştiu, Rusia crede că face propagandă. Unele dintre emisiunile lor seamănă cu cele de la televiziunea lui Ceauşescu, turnate cu un buget mai mare. Efectul, pentru orice telespectator cu uzul raţiunii, e mai degrabă comic.

Despre canalele noastre nu este nimic de adăugat. Mass-media s-a degradat fenomenal în ultimii ani de guvernare autoritară a socialiştilor. Ştirile sunt, aproape toate, interne, de parcă România ar fi singura ţară de pe planetă. Aceeaşi defilare tristă de analfabeţi şi de incompetenţi.

Iată, spre exemplu, ceremonia de la Ateneu. La 102 ani, filozoful Mihai Şora a protestat în stradă. Guvernul nu l-a invitat, deşi primise titlul de "Cetăţeanul european al anului" din partea Parlamentului European. Maestrul Dan Grigore, care a concertat de atâtea ori la Ateneu, a protestat şi el în frigul de afară. Guvernul Dragnea 3 i-a pus pe infractorii Adrian Severin şi Adrian Năstase pe lista invitaţilor oficiali. Cum să te uiţi la aşa ceva? La o asemenea obscenitate publică? Am schimbat canalul.

Pe Al-Jazeera, cel puţin, am parte de ştiri destul de obiective. Sâmbătă, de exemplu, au avut un reportaj destul de bun din Venezuela, o ţară care este adusă la sapă de lemn de alt parvenit socialist, Maduro. Alegerile din Congo au fost acoperite mai bine decât pe toate celelalte posturi. Şi ştirile din Europa erau OK.

Nu vreau să spun că absolut totul este în regulă aici. Am văzut un documentar despre cruciade văzute din pers-pectivă arabă. Invitaseră câţiva profesori de la universităţi din lumea arabă. Interpretările lor erau discutabile, ca să mă exprim caritabil. Chemarea papei Urban al II-lea la cruciadă, în 1095, era explicată... ca o consecinţă a economiei feudale. Brutalităţile cruciaţilor, din 1099, când au cucerit Ierusalimul, erau amplu documentate. Nimic însă despre distrugerea, în 1009, a bisericii Sfântului Mormânt, ordonată de Al-Hakim, "califul nebun".

Dar una peste alta, ştirile de pe Al-Jazeera sunt surprinzător de liberale pentru un post care, totuşi, are sediul în zona Golfului. Am văzut câteva emisuni despre drepturile femeilor, despre manifestaţiile contra regimului islamist din Sudan, sau despre oligarhii est-europeni.

Naiv nu sunt. Ştiu foarte bine cum arată regimul din Qatar. Detestabil. Acolo nu există alegeri libere. Partidele politice sunt interzise. Emirul din Qatar stăpâneşte acel teritoriu cu titlu personal şi îşi trage spuza pe propria turtă, trăind într-un lux greu de imaginat.

Situaţia e curioasă. Pe de-o parte, un regim autoritar care reuşeşte să susţină un post de ştiri competitiv. Pe de altă parte, în democraţiile tradiţionale din Vest, mass-media este într-o criză profundă de credibilitate şi de competenţă.

Din această dilemă trebuie să ieşim. Presa şi televiziunile trebuie să fie libere, într-un regim liber. Dar pentru asta, o reformă a mass-media este necesară. Libertatea de expresie a fost erodată prin legi represive. Publicul a fost infantilizat prin "entertainment" de proastă calitate. Producţia de muzică şi de film este aproape complet cartelizată.

A scrie articole a devenit o meserie periculoasă. Numărul jurnaliştilor ucişi în 2018 este aproape dublu decât în anul precedent. Unii aproape de graniţele noastre. Jan Kuciak, un tânăr (27 de ani) jurnalist din Slovacia care investiga un caz de corupţie, a fost împuşcat în propria casă. Jurnalismul decent este în pericol. Depinde şi de noi dacă va prinde ziua de mâine.