De la influenţare la anulare, în pas de dans pe muzică de regulamente

Premierul maghiar Viktor Orban şi-a exprimat recent interesul faţă de fenomenul care se întâmplă în România, încercând să extragă din el concluziile relevante: "S-a întâmplat acolo ceva foarte interesant la prezidenţiale, deja Curtea Constituţională se ocupă de acest caz. (...) Acest fenomen de care vorbesc este întâlnirea tehnologiei moderne cu alegătorii. Ce instrumente electronice, TikTok şi cine ştie ce alte platforme se pot sau nu se pot folosi, ce reglementări sunt, cum influenţează oamenii... Dacă îi influenţează, atunci poate fi un pretext pentru a le anula decizia".

Orban a atras astfel atenţia în mod explicit asupra faptului că există autorităţi care încearcă să susţină că, dacă un cetăţean este influenţat de ceva, atunci decizia lui (cazul votului) trebuie anulată.

Este evident că la noi funcţionează, ca reper în disputele acute din campania electorală prezentă, logica după care dacă o persoană se lasă influenţată de ceva, ca de exemplu de opinia altei persoane exprimată pe Facebook sau pe TikTok, atunci opinia lui trebuie cenzurată.

Această logică eronată ar viza, de exemplu, şi sfatul pe care l-ar primi cineva de la o vecină ghicitoare în cafea cu privire la "pe cine să voteze": ţi-a ghicit în cafea vecina, atunci votul tău se anulează!

Este evident că o persoană îşi poate forma opiniile în urma propriei decizii de a se lăsa influenţat sau informat de sursele pe care şi le alege cu deplină libertate, iar opinia formată în urma acestor influenţe nu poate în niciun caz fi cenzurată doar pe motiv că este rezultatul unor influenţe.

Dar, să reţinem că în general actul de formare a unei opinii este rezultatul unor influenţe de o complexitate enormă, unde sunt incluse toate referinţele culturale ale persoanei, lecturile şi contactele lui cu alte opinii exprimate public sau privat etc.

Puţine persoane sunt acelea care pot să exprime opinii, adevăruri despre lume, sau chiar constatări despre viaţa lor personală fără să fie influenţate de alte opinii, adevăruri, constatări etc.

Iar de regulă, aceste persoane sunt doar câteva şi de regulă ele primesc premiul Nobel.

De exemplu, lui Albert Einstein nu i-a sugerat nimeni formula E=mc2, pentru simplul fapt că numai el o cunoştea: el a descoperit-o.

De aceea, logica absurdă pe care premierul Orban a indicat-o prin declaraţia sa este total inadecvată în raport cu planeta Pământ şi cu tratatele privind drepturile omului care s-au ratificat pe această planetă. Pe această planetă oamenii trăiesc în bună pace, influenţându-se reciproc.

Dar, să vedem care este situaţia reglementărilor europene în această speţă. Reglementarea europeană care acţionează acum asupra tuturor platformelor de difuzare de conţinut pe internet, inclusiv asupra platformelor de socializare, cum sunt Facebook sau TikTok, care este singurul document legal din acest domeniu aplicabil şi în România, fiind adoptat ca regulament european şi care are efect fără care el să fie integrat în legislaţia naţională prin lege, este Digital Services Act (DSA), dedicat reglementării platformelor online foarte mari (Very Large Online Platforms VLOP) şi motoarelor de căutare online foarte mari (Very Large Online search engines - VLOSE).

Ghidul privind modul de aplicare a Digital Services Act doar pentru zona electorală, făcut public în aprilie 2024 de Comisia Europeană, arată pe larg care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească actele de promovare electorală realizate de un candidat. Acest ghid se bazează însă pe un singur articol din Digital Services Act, anume articolul 35, cel care dă posibilitatea comisiei de a realiza un astfel de ghid, şi pe încă alte doar două referiri pasagere ale DSA la domeniul electoral. DSA tratează în principal problemele care pot să apară din cauza unor conţinuturi ilegale difuzate pe internet în orice alt domeniu decât cel electoral: comerţ online, servicii de cazare, oferire de opere protejate de drept de autor etc.

ANCOM a decalarat recent că, potrivit Regulamentului DSA, supravegherea platformelor online foarte mari (VLOP, cum este cazul TikTok) şi a motoarelor de căutare foarte mari (VLOSE, precum Google sau Bing) se află în competenţa Comisiei Europene şi că ANCOM, care este coordonator naţional al serviciilor digitale, nu poate dispune măsuri împotriva VLOP sau VLOSE. Este util să facem o departajare între responsabilităţile platformelor în raport cu DSA şi responsabilităţile cetăţeanului român în raport cu votul său şi cu mesajele pe care le postează pe platforme de socializare.El îşi poate configura opţiunea electorală inclusiv prin consultarea mesajelor de pe platformele de socializare, chiar dacă unele dintre aceste platforme ar putea avea probleme în raport cu DSA.

Odată ce şi-a formulat opţiunea, el este singurul responsabil atât pentru sursele din care şi-a extras opţiunea, cît şi pentru conţinutul opţiunii, iar responsabilitatea sa se exprimă exclusiv în vot, sub protecţia libertăţii garantată de Constituţie de a se exprima liber la vot în funcţie de această opţiune.

Dacă DSA se referă la conţinutul ilegal, care trebuie restricţionat, atunci acesta nu este cel care vizează influenţarea utilizatorului platformei, ci cel care în general lezează valorile umane şi produce un risc social, aşa cum este descris în fragmentul care urmează.

Conţinuturile ilegale "includ partajarea de imagini care prezintă abuz sexual asupra copiilor, partajarea ilegală neconsensuală de imagini private, urmărirea în mediul online, vânzarea de produse neconforme sau contrafăcute, vânzarea de produse sau furnizarea de servicii cu încălcarea dreptului privind protecţia consumatorilor, utilizarea neautorizată a materialelor protejate prin drepturi de autor, oferirea ilegală de servicii de cazare sau vânzarea ilegală de animale vii, discursurile ilegale de incitare la ură sau conţinutul cu caracter terorist şi conţinutul discriminatoriu ilegal, sau care, în temeiul normelor aplicabile, sunt declarate ilegale deoarece se referă la activităţi ilegale". (DSA considerentul 12)

Cerinţele privind identificarea cu un cod special a materialelor electorale puse pe Facebook, TikTok sau alte platforme de socializare ("Materialele de propagandă electorală online vor conține codul unic de identificare atribuit de Autoritatea Electorală Permanentă") au sens numai pentru ca autorităţile implicate în reglementarea campaniilor electorale şi în finanţarea partidelor politice să poată urmări modul în care au fost cheltuiţi banii. Faptul că platformele restricţionează uneori mesajele marcate conform deciziei AEP e o problemă a platformei şi nu a cetăţeanului care s-a informat de pe această platformă în vederea votului. Cetăţeanul rămâne liber să se informeze şi să voteze, iar votul lui trebuie respectat şi în aceste condiţii.

Cerinţele AEP nu au nicio relevanţă în raport cu conţinutul postat şi cu atât mai puţin în raport cu modul în care acesta influenţează electoratul. Ca urmare, nerespectarea acestor cerinţe privind înscrierea codului nu are relevanţă în contextul discuţiei asupra influenţării electoratului.

DSA vizează orice conţinut ilegal care ar putea fi difuzat pe internet, dar are şi prevederi dedicate posibilelor influenţe ale unui conţinut ilegal în zona campaniilor electorale.

Trebuie însă să distingem între ceea ce poate influenţa campania electorală, cum ar fi denigrarea sau promovarea unor competitori electorali făcută de diverse persoane private în nume propriu, şi ceea ce este publicitate politică/promovare, care este obiectul unic al unei alte reglementări europene.

Este vorba despre "Regulamentul Parlamentului european şi al Consiliului privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică", care a fost adoptat în martie 2024 şi care intră în vigoare abia în septembrie 2025, cu excepţia capitolului privind definiţiile, care a intrat deja în vigoare în aprilie 2024.

De ce este important acest decalaj? Pentru că acolo apare definiţia publicităţii politice, care ne interesează în mod special şi care este deja în vigoare. Este o definiţie care condiţionează catalogarea drept publicitate politică a unui mesaj de efectuarea unei plăţi pentru realizarea şi difuzarea acestui mesaj şi care are şi nişte excepţii. Iată această definiţie: "Publicitate politică" înseamnă pregătirea, plasarea, promovarea, publicarea, distribuirea sau difuzarea, prin orice mijloace, a unui mesaj, în mod normal în schimbul unei remuneraţii sau prin activităţi interne sau ca parte a unei campanii de publicitate politică:

(a) de către un actor politic, pentru acesta sau în numele lui, cu excepţia cazului în care mesajul este de natură pur privată sau pur comercială; sau

(b) care este de natură şi este conceput să influenţeze rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, un comportament de vot sau un proces legislativ sau de reglementare, la nivelul Uniunii, la nivel naţional, regional sau local".

Dar articolul 1 al acestui regulament precizează şi excepţii în raport cu definiţia publicităţii politice:

"(2) Opiniile politice şi alte conţinuturi editoriale, indiferent de suportul pe care sunt exprimate, care sunt supuse responsabilităţii editoriale, nu sunt considerate a fi publicitate politică decât dacă este prevăzută o plată anume sau un alt tip de remuneraţie efectuată de către terţi pentru pregătirea, plasarea, promovarea, publicarea, difuzarea sau distribuirea lor sau în legătură cu aceste acţiuni.

(3) Opiniile politice exprimate cu titlu personal nu sunt considerate a fi publicitate politică".

Dincolo de ambiguitatea introducerii în discuţie a parametrului "responsabilitate editorială" (cei care îşi fac un blog sau cei care pun pe Facebook un comentariu au sau nu au responsabilitate editorială?), este clar că numai mesajele de publicitate politică pentru care s-a făcut o plată intră sub incidenţa acestui regulament european.

Considerentul 30 al Regulamentului privind publicitatea politică afirmă clar libertatea de a exprima opinii politice cu titlu personal, fără ca acestea să intre sub incidenţa regulamentului, atâta vreme cât mesajele de natură politică nu sunt publicitate electorală plătită.

(30) Opiniile politice exprimate cu titlu personal constituie o manifestare specială a dreptului la libertatea de exprimare şi de informare. Acestea nu constituie publicitate politică şi este necesară o distincţie clară în acest sens. În acest scop, opiniile politice exprimate cu titlu personal nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament. La fel, şi "mesajele privind statutul familial sau activităţile comerciale ale unui actor politic sunt susceptibile de a fi pur private sau pur comerciale".

Dacă platformele pot fi făcute responsabile pentru eventuale încălcări ale DSA sau ale Regulamentului privind publicitatea politică în modul de administrare a conţinutului vehiculat de cetăţeni în cadrul acestora, în niciun caz cetăţeanului nu îi poate fi restricţionată libertatea sa de a decide cum se informează şi ce concluzii formulează în urma informaţiilor şi influenţelor primite din orice mediu, în procesul de decizie, chiar dacă aceste influenţe provin de la platforme cu probleme. Problema e a platformei şi nu a cetăţeanului.

Cele două regulamente nu au, deci, niciun efect asupra actelor de promovare electorală realizate spontan de cetăţeni pentru susţinerea candidatului pe care doresc să-l voteze, fără incidenţa unei plăţi, inclusiv prin postarea unor mesaje care nu includ conţinut ilegal pe aceste platforme de socializare.

Iar dacă Regulamentul privind publicitatea politică stabileşte explicit şi clar că publicitatea electorală este doar aceea care presupune o plată, aceasta exclude de sub incidenţa regulamentului mesaje care pot avea efect de publicitate electorală, dar totuşi nu sunt publicitate electorală, conform regulamentului, pentru că nu sunt difuzate în urma unei plăţi.

În plus, ceea ce este vizat de regulament pentru a fi înlăturat din internet este doar conţinutul ilegal şi nu orice alt conţinut care îndeplineşte condiţiile de legalitate.

Iar un mesaj postat pe o platformă de socializare, cum sunt Facebook sau Tik tok, nu devine ilegal doar pentru că nu are codul numeric cerut de Biroul Electoral Central, dacă el nu constituie publicitate politică în sensul definit de regulamentul privind publicitatea politică, unde plata este o condiţie.

Chiar dacă am urmărit aici un traseu destul de complicat al reglementărilor existente, rezultă cu claritate că mesajele date în nume personal pe reţele de socializare, chiar dacă ele sunt postate în timpul unor campanii electorale, dar fără a fi însă publicitate electorală în sensul regulamentului european, nu se supun vreunor restricţii şi se manifestă liber, în consens cu principiul libertăţii de exprimare, desigur cu condiţia de a nu reprezenta conţinut ilegal.

Competenţa de a aplica control şi sancţiuni pentru respectarea DSA sau a Regulamentului privind publicitatea politică revine numai Comisiei Europene, iar exercitarea acestei competenţe se face numai în relaţie cu platformele de socializare sau cu motoarele de căutare şi în niciun caz în raport cu persoanele private care utilizează aceste platforme sau motoare, persoane care rămân să-şi exercite liber dreptul la exprimare.

Aberaţia la care s-a ajuns la noi la teza conform căreia nu ai fi liber să exprimi orice doreşti pe platformele de socializare, inclusiv mesaje politice care nu sunt publicitate politica plătită, desigur cu condiţia să nu fie vorba de conţinut ilegal de tipul celui definit mai sus, nu trebuie pusă în niciun caz pe seama Comisiei Europene, ci doar pe seama fantasmelor unei administraţii care nu cunoaşte legislaţia europeană.