Deficitul bugetar al Australiei creşte pentru recapitalizarea băncii centrale

Australia a fost privită, după declanşarea crizei financiare globale, ca o insulă de stabilitate. Aparenţele par, însă, că nu mai pot ţine pasul cu realitatea.

Una dintre primele măsuri ale noului guvern de la Antipozi, rezultat în urma alegerilor generale din septembrie 2013, a fost majorarea capitalului băncii centrale (n.a. RBA, Reserve Bank of Australia).

"Economia este cu susul în jos în Australia, unde guvernul tocmai a salvat banca centrală, în loc să fie invers", scria recent Wall Street Journal, arătând că "erodarea capitalului s-a datorat, parţial, politicilor Federal Reserve de menţinere a dobânzilor la minime istorice".

Injecţia de capital a fost de 8,8 miliarde de dolari australieni, în condiţiile în care raportul dintre capitalul şi activele băncii a scăzut de la 11% în 2008 până la 3,8% (vezi grafic).

Politica Fed-ului a determinat o scădere a valorii în dolari australieni a activelor americane din rezerva RBA, la care se adaugă costul intervenţiilor de pe piaţa valutară. În articolul din WSJ se mai arată că "în teorie, o bancă centrală poate să tipărească, pur şi simplu, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, dar aceasta ar determina creşterea inflaţiei şi distorsionarea sistemului financiar".

Noul guvern, de centru-dreapta, a justificat majorarea capitalului băncii centrale prin "necesitatea protejării naţiunii în faţa şocurilor economice globale", deşi se confruntă cu sarcina dificilă de reducere a deficitului bugetar lăsat în urmă de guvernul anterior. Şeful Trezoreriei a declarat că injecţia de capital s-a făcut la cererea guvernatorului RBA, Glenn Stevens, la doar o zi după creşterea pragului datoriei publice cu 200 de miliarde de dolari australieni, după cum mai scrie WSJ.

Dar de ce ar avea nevoie o economie considerată sănătoasă de majorarea pragului datoriei publice, mai ales când prognozele oficiale indică o revenire a economiei globale? Pentru că totul nu a fost decât o iluzie generată de banii ieftini.

În august 2008, dobânda de politică monetară era la 7,25%. Odată cu transmiterea accelerată a efectelor crizei globale, banca centrală a trecut la o politică de relaxare agresivă a condiţiilor monetare, iar în decembrie 2008 dobânda de intervenţie a ajuns la 4,25%. După menţinerea acesteia la un minim istoric de 3% în cea mai mare parte a anului 2009, nivelul dobânzii a trecut prin 4,75% în 2011, pentru a reveni la 3% la sfârşitul anului trecut. De atunci a coborât până la un nou minim istoric, de 2,5%, în speranţa opririi efectelor negative ale noii crize globale.

Scăderea dobânzii de politică monetară nu a oprit dolarul australian din apreciere faţă de principalele monede, în condiţiile în care economia Australiei are la bază un puternic sector al exploatării resurselor naturale.

Din păcate, singurul efect considerabil al relaxării condiţiilor monetare a fost alimentarea unei bule speculative pe piaţa imobiliară. Bineînţeles că totul a fost posibil doar ca urmare a creşterii semnificative a gradului de îndatorare al populaţiei. Conform unui articol de pe site-ul BBC, datoriile gospodăriilor au depăşit pragul de 150% din venitul disponibil, în condiţiile în care şomajul s-a angajat pe o traiectorie ascendentă.

Boom-ul din sectorul extractiv, datorat în special cererii venite din China, a condus la o creştere accelerată a salariilor, Bloomberg comparând recent veniturile conductorilor de locomotivă angajaţi de Rio Tinto (n.a. una dintre cele mai mari companii miniere din lume) cu cele ale chirurgilor din SUA. Urmarea? Compania încearcă acum să-şi controleze costurile prin introducerea locomotivelor automatizate.

Angajaţii din celelalte sectoare economice au fost nevoiţi să ţină pasul cu minerii prin împrumuturi, deoarece costul vieţii a ajuns la un nivel "scandalos de mare", după cum se arată într-o emisiune recentă de la televiziunea Bloomberg.

În cadrul acesteia, Roger Montgomery, fondator şi CIO al Montgomery Investment Management, a explicat situaţia prin problemele tot mai mari ale Australiei în ceea ce priveşte competitivitatea la nivel global în industria prelucrătoare. Montgomery a precizat că prioritară trebuie să fie creşterea valorii exporturilor, ilustrând problema deficitului de cont curent prin afirmaţia că "este nevoie de exportul a cinci tone de minereu de fier pentru cumpărarea unui iPhone".

Se pare că Australia a căzut în capcana numită "boala olandeză", care se referă la declinul industriei prelucrătoare ca urmare a exploatării intensive a resurselor naturale. Creşterea veniturilor din minereurile exportate a determinat o apreciere a monedei naţionale, iar industria prelucrătoare a devenit necompetitivă pe plan extern.

Un efect secundar al politicii monetare relaxate a RBA, efect care s-a generalizat în SUA şi Europa, este declinul semnificativ al randamentelor oferite de fondurile de pensii. Un articol recent de la Bloomberg arată că cei care se apropie de vârsta pensionării au început să-şi retragă o parte din banii plasaţi în aceste fonduri, bani care se îndreaptă către investiţii imobiliare.

Astfel este alimentată şi mai mult bula speculativă de pe piaţa imobiliară australiană. Din păcate, "investitorii" se expun unor riscuri majore, pe care nu le înţeleg, fiind "stimulaţi" de politica băncii centrale, iar ei nu vor avea guvernul în spate pentru recapitalizare.

Conform unei ştiri Bloomberg, preţurile locuinţelor din Australia au crescut, în septembrie 2013, până la un nivel record, pe fondul unei scăderi a dobânzii medii variabile până la 5,95%. Nu este greu de estimat ce se va întâmpla când dobânzile vor începe să crească de la minimele lor istorice, mai ales că presiunile inflaţioniste au început să depăşească aşteptările pieţei.

Decamdată, creditul acordat sectorului privat îşi continuă creşterea, cu o rată anuală de 3,3% în septembrie 2013, în condiţiile unei creşteri de 4,8% a creditului imobiliar, iar principalele bănci australiene raportează profituri record.

Vor fi acestea de ajuns pentru a le ajuta să treacă peste recesiunea care se arată la orizont? Sau contribuabilii vor trebui să plătească din greu preţul unui alt "miracol", generat doar de iluzia prosperităţii prin intermediul banilor ieftini?