"Deflaţia" a ajuns în cantina Federal Reserve

Ocupaţi cu lupta împotriva deflaţiei, oficialii Federal Reserve nu au avut timp să observe ce se întâmplă în propria ogradă. Printr-o notă internă, publicată recent pe site-ul Zerohedge, angajaţii Federal Reserve Bank of Chicago sunt informaţi că "din cauza creşterii preţurilor produselor în ultimii ani, preţurile de la cantină vor creşte începând din 27 mai 2014", în condiţiile în care "creşterile din ultimii opt ani nu au fost transmise mai departe către clienţi".

Ceea ce s-a întâmplat în "templul" monetar din Chicago nu este ieşit din comun. Dimpotrivă, atât în Statele Unite cât şi în Europa, producătorii au realizat că nu pot transfera clienţilor povara preţurilor, pe fondul tendinţei accentuate de scădere a puterii de cumpărare. Mulţi au dispărut din peisaj, cu efectele binecunoscute asupra şomajului, iar alţii au căutat metode "inovatoare" pentru conservarea marjelor, cum ar fi "diluarea" calităţii.

"Preţurile vor continua să crească cu rate anuale cuprinse între 3% şi 33%", se mai arată în nota internă. Se pare că administratorii cantinei de la Fed-ul din Chicago nu au auzit de pericolul deflaţionist. O altă precizare deosebit de importantă prin care sunt justificate creşterile de preţ este "menţinerea înaltelor standarde de servire şi a calităţii produselor".

Concluzia implicită este că menţinerea preţurilor ar fi determinat scăderea calităţii produselor, un fenomen familiar pentru majoritatea consumatorilor americani. Presa de peste Ocean scrie de câţiva ani buni despre scăderea calităţii produselor, dar şi despre reducerea semnificativă a cantităţii nete a produselor alimentare vândute în supermarketuri, în condiţiile păstrării dimensiunii ambalajelor.

De parcă excesele monetare ale băncii centrale din SUA nu ar fi fost de ajuns, USDA (Departamentul Agriculturii din Statele Unite) a avertizat recent cu privire la creşterea "şocantă" a preţului cărnii de vită, tocmai la începutul sezonului vacanţelor şi al grătarelor, după cum scrie Reuters.

Motivul invocat de USDA este seceta "catastrofală" din California, dar şi din Texas şi Oklahoma. Cu toate acestea, "se pare că supermarketurile menţin o inflaţie minimă la nivelul produselor alimentare, posibil ca măsură pentru păstrarea competitivităţii, în condiţiile creşterii presiunilor de preţ pentru produsele perisabile", se mai arată în comunicatul USDA.

Ultimele date de la BLS (Bureau of Labor Statistics) arată că rata inflaţiei din SUA s-a accelerat până la 2% în aprilie 2014, de la 1,5% în luna precedentă, în condiţiile în care preţul cărnii şi-a accelerat creşterea anuală până la 8,4%, de la 5,2% în luna anterioară (vezi grafic 1).

După cum se observă, atât indicele preţurilor de consum, cât şi preţurile cărnii au înregistrat creşteri semnificative în ultimii patru ani. Din fericire pentru angajaţii Federal Reserve, salariile lor au reuşit să acopere inflaţia, spre deosebire de angajaţii din sectorul privat, care au trebuit să se mulţumească cu punerea pe masă a înlocuitorilor cunoscuţi sub numele de "hrană procesată".

Datele din rapoartele anuale ale Federal Reserve arată că salariul mediu anual al angajaţilor băncii centrale a ajuns până la circa 93 de mii de dolari, după o creştere de 32% faţă de 2007, în timp ce salariile medii anuale ale angajaţilor din sectorul privat au crescut cu 13% în aceeaşi perioadă, până la 55 de mii de dolari (vezi grafic 2).

Privilegiul unui salariu consistent nu se opreşte, însă, la poarta băncii centrale. Conform unui studiu realizat de Institutul Cato, salariile medii ale angajaţilor din sectorul public federal erau cu aproape 50% mai mari decât ale angajaţilor din sectorul privat la sfârşitul anului 2012. "Forţa de muncă federală a devenit o insulă de elită a siguranţei şi salariilor mari, separată de oceanul muncitorilor americani nevoiţi să facă faţă competitivităţii din economia globală", se mai arată în analiza Institutului Cato.

Este greu de crezut că oficialii Federal Reserve nu cunosc adevărata dimensiune a fenomenului inflaţionist, dar acesta nu poate fi recunoscut din cauza deflaţiei care ameninţă valoarea activelor financiare, pe fondul divergenţei tot mai mari faţă de valoarea activelor din economia reală. Astfel, principalele bănci centrale vor continua relaxarea monetară, urmărind ţinte care nu mai au legătură cu realitatea.

Într-un articol din 1975, Charles Goodhart, profesor la London School of Economics şi fost membru al Comitetului de Politică Monetară al Băncii Angliei scria că "fenomenele statistice observate îşi pierd relevanţa când se aplică presiuni asupra lor în scopul controlului". Ceea ce scria profesorul englez în urmă cu aproape 30 de ani, afirmaţie cunoscută sub numele de "regula lui Goodhart", are o importanţă mult mai mare în prezent.

Guvernele şi băncile centrale urmăresc ţinte ale inflaţiei, consumului sau PIB-ului, toate în numele unei traiectorii optime către bunăstare, însă criza declanşată în deceniul trecut arată lipsa de relevanţă a politicilor monetare şi fiscale urmărite, pe fondul manipulării definiţiilor şi valorilor indicatorilor aleşi drept ţintă.

"Ce se întâmplă când datele folosite de bancherii centrali pentru stabilirea politicilor monetare sunt rezultatul unor manipulări anterioare?", se întreabă, retoric, James Rickards în cartea sa, "Moartea banilor: colapsul sistemului financiar internaţional".

Răspunsul este oferit tot de Federal Reserve: lupta împotriva deflaţiei continuă, chiar dacă preţurile din farfurie se umflă sub "supravegherea" sa, la fel de atentă ca supravegherea sistemului bancar din perioada premergătoare crizei. Deci nu trebuie să ne facem griji, creşterea preţurilor este doar un rezultat al imaginaţiei noastre. Până când nu va mai fi.