Aproape 1.500 de inculpaţi au fost trimişi în judecată în ultimii 10 ani în dosare ce au avut ca obiect şi infracţiunea de abuz în serviciu, a anunţat Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), prin intermediul unui comunicat de presă.
"Numărul inculpaţilor trimişi în judecată se referă la toţi inculpaţii menţionaţi în rechizitoriu în respectiva cauză, inclusiv la cei care au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea altor infracţiuni decât cele de abuz în serviciu. Numărul inculpaţilor condamnaţi se referă strict la cei care au primit pedepse pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, statistica disponibilă fiind cu începere din anul 2013", se precizează în acelaşi comunicat.
"Instituţia a transmis un răspuns care conţine analiza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosare ale DNA şi aspecte de practică a Curţii Constituţionale referitor la excepţiile invocate pe marginea sintagmelor din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu", se mai arată în comunicat.
De asemenea, se subliniază că excepţiile de neconstituţionalitate au fost supuse de-a lungul timpului, în mod repetat, controlului de constituţionalitate cu privire la noţiunile de vătămare a drepturilor sau intereselor legitime, îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi folos necuvenit, care au fost considerate constituţionale.
"Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat pe de o parte că reglementările privitoare la noţiuni nu reprezintă o problemă de domeniul jurisdicţiei constituţionale. Pe de altă parte, Curtea Constituţională a constatat că previzibilitatea legii ţine de conţinutul textului în discuţie, de domeniul de aplicare, de destinatar şi presupune ca persoana în cauză să recurgă chiar la sfaturi lămuritoare, cu atât mai mult cu cât este vorba de un subiect activ calificat, de un profesionist care trebuie să dea dovadă de prudenţă în exerciţiul profesiei sale", se mai precizează în comunicat.
DNA arată că CCR a statuat în mod constant în analiza de constituţionalitate a dispoziţiilor abuzului în serviciu că "previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calităţi în virtutea căreia este obligat să-şi modeleze conduita". Prin urmare, faptul că prevederile legale ce reglementează se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuţii de control, potrivit legii, "are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora".
În plus, având în vedere că legea în sine are caracter de generalitate, CCR a statuat că "împrejurările în care se comite o faptă antisocială şi încadrarea acesteia într-o infracţiune ori alta nu este atributul instanţei de contencios constituţional, fiind de competenţa exclusivă a judecătorului de drept comun să interpreteze şi să aplice legea".
"De altfel, sfera de definire a noţiunilor de 'act', 'nu îndeplineşte', 'îndeplineşte în mod defectuos' şi 'folos necuvenit' nu aparţine Constituţiei, ci legiuitorului care a făcut-o şi o face prin Codul Penal, ca lege organică. Tot de competenţa exclusivă a legiuitorului ţine şi stabilirea infracţiunilor săvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, aşa cum este cazul infracţiunilor de serviciu, sau în legătură cu serviciul. Legiuitorul a stabilit împrejurările care pot intra în conţinutul constitutiv al acestora, iar împrejurările în care se comite o faptă antisocială şi încadrarea juridică într-o infracţiune sau alta nu reprezintă atributul Curţii Constituţionale. Prin urmare, judecătorul este acela care interpretează şi aplică legea", subliniază sursa citată.
DNA adaugă că hotărârile judecătoreşti referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, date în perioada 2006-2016, urmăresc o jurisprudenţă naţională constantă.
"Conform CEDO, hotărârile judecătoreşti definitive echivalează cu o lege, dacă există o jurisprudenţă constantă o perioadă mare de timp. Prin urmare, previzibilitatea legii care reglementează infracţiunea de abuz în serviciu este asigurată, deoarece o persoană poate să prevadă în măsură rezonabilă consecinţele unui act de conduită prin raportare la activitatea şi funcţiile exercitate, fapt ce rezultă din jurisprudenţa instanţelor pe acest domeniu", se mai menţionează în răspunsul care include şi exemple de jurisprudenţă a ÎCCJ în cauzele trimise în judecată de DNA.