The Guardian: Autorităţile britanice - neputincioase în faţa afacerilor ilegale din minerit

Oficiul pentru Fraude Grave (OFS) şi justiţia britanică protejează afacerile ilegale ale oligarhilor din fostele state sovietice din Asia care conduc compania Eurasian Natural Resources Corporation (ENRC), este concluzia unei investigaţii publicată ieri de cotidianul The Guardian, în care se afirmă că oligarhii respectivi ar fi corupt înalţi oficiali politici de la Londra pentru a scăpa de acuzaţiile cu care se confruntau.

Primele întrebări în legătură cu activitatea companiei care era listată la bursa din Londra au apărut în 2016 când un detectiv privat din Africa de Sud a anchetat, în urma solicitării unei companii americane, moartea geologului Andre Bekker. Acesta a fost găsit carbonizat în 28 octombrie 2016în interiorul unui Audi Quattro alb, pe o stradă aflată la periferiile oraşului Johannesburg. În urma cercetărilor efectuate, detectivul privat sud-african a constatat că Bekker fusese ucis, iar continuarea investigaţiei l-au convins că respectiva crimă era legată de o afacere minieră suspectă în care era implicată una dintre cele mai puternice corporaţii din lume: Eurasian Natural Resources Corporation.

• Afacerea Kongoni - paravanul sustragerii a 295 milioane dolari

Eurasian Natural Resources Corporation (ENRC) este o companie minieră multinaţională, fondată şi controlată de un grup de oligarhi cunoscuţi sub numele de "Trio". ENRC a devenit la un moment dat una dintre cele mai valoroase companii listate la Bursa de Valori din Londra, cu o valoare de piaţă de 20 miliarde lire sterline. Trio-ul era format din Alexander Mashkevitch, Patokh Chodiev şi Alijan Ibragimov, cetăţeni ai fostelor republici sovietice din Asia Centrală, cu legături puternice cu reţelele de afaceri şi politice ruseşti din perioada post-sovietică. Sursa citată arată că aceşti trei oligarhi şi-au început carierele în perioada de tranziţie de la comunism la capitalism, la începutul anilor "90. Patokh Chodiev, de exemplu, a lucrat într-o casă de comerţ rusă despre care se spune că avea legături cu KGB. În urma privatizărilor din Kazahstan, cei trei au achiziţionat pe preţuri derizorii importante mine de fier şi cărbune, iar relaţiile lor cu dictatorul kazah Nursultan Nazarbayev le-a consolidat imperiul economico-financiar şi averile le-au crescut rapid.

În 2011, ENRC a achiziţionat o mină de mangan în Africa de Sud, numită Kongoni, pentru 295 milioane dolari. Jurnaliştii britanici susţin că preţul era exorbitant pentru o mină care, conform specialiştilor, nu valora nici măcar jumătate din acea sumă. Geologul Andre Bekker, a avertizat chiar că geologia minei nu justifică suma plătită, ridicând suspiciuni că afacerea ar putea ascunde în spate activităţi frauduloase ale oligarhilor care conduc ENRC.

Practic, afacerea Kongoni părea să fie o schemă sofisticată de a sifona bani din companie. Documentele financiare pe care detectivul sud-african le-a investigat sugerau că fondurile fuseseră transferate printr-o reţea de companii offshore, înregistrate în jurisdicţii cu reguli de confidenţialitate ridicată, precum Mauritius. Aceste transferuri au ascuns adevăraţii beneficiari ai tranzacţiei. Deşi Bekker avertizase despre valoarea reală a minei, tranzacţia fusese finalizată la preţul de 295 milioane dolari, iar la scurt timp după aceea ENRC a înregistrat mina cu valoare zero, susţinând că prăbuşirea preţului manganului fusese de vină.

Numai că detectivul sud-african a descoperit că mine de tipul celei de la Kongoni au devenit terenuri fertile pentru practici financiare dubioase. În 2013, la doar doi ani după achiziţie, ENRC a declarat pierderi masive legate de mina Kongoni, însă nu a oferit nicio explicaţie clară despre cum şi de ce fusese plătit un preţ atât de ridicat iniţial. Ancheta derulată a stabilit că tranzacţia fusese concepută pentru a muta bani în conturile private ale Trioului care conduce Eurasian Natural Resources Corporation.

• OFS anchetează, dar nu găseşte suficiente probe

Pe măsură ce dovezile de corupţie şi fraudă se adunau, detectivul sud-african a sesizat Oficiul pentru Fraude Grave (OFS) din Marea Britanie, instituţie care este responsabilă cu investigarea infracţiunilor financiare majore. OFS deja investigase ENRC în legătură cu acuzaţii de mită şi corupţie în alte proiecte miniere din Kazahstan şi Congo, iar afacerea Kongoni părea să se încadreze în acelaşi tipar. Ancheta OFS s-a concentrat nu doar pe achiziţia minei Kongoni, ci şi pe alte tranzacţii suspecte din Africa şi Asia Centrală. Cercetrile efectuate de funcţionarii britanici ar fi trebuit să demonstreze că Trio-ul din vârful ENRC extrăsese sume mari de bani din companie prin intermediul unor afaceri aranjate în avantaj propriu. Corupţia şi mita păreau să fie mecanismele centrale care alimentau aceste operaţiuni, cărora detectivul sud-african le adăuga şi asasinarea lui Bekker.

Jurnaliştii publicaţiei The Guardian arată că ancheta demarată de OFS a fost blocată de numeroase obstacole. Pe măsură ce investigaţia avansa, ENRC şi avocaţii săi au lansat o ofensivă juridică masivă, care a inclus şi procese împotriva propriilor lor avocaţi, precum Neil Gerrard, pe care l-au acuzat de trădare profesională. Gerrard, un fost ofiţer de poliţie devenit avocat specializat în fraude, fusese angajat iniţial de ENRC pentru a investiga acuzaţiile interne, dar ulterior a fost acuzat de companie că a extins nejustificat ancheta pentru a genera mai multe taxe.

În anul 2023, după o lungă bătălie juridică şi o serie de înfrângeri pentru OFS, agenţia britanică a fost obligată să închidă investigaţia, invocând lipsa de "suficiente probe admisibile". Această decizie a fost percepută ca o înfrângere umilitoare pentru OFS, care sperase să aducă în faţa justiţiei o serie de figuri importante implicate în corupţie globală.

În ciuda închiderii dosarului în Marea Britanie, detectivul sud-african Clement Jackson a continuat să investigheze afacerea Kongoni pe cont propriu şi este convins că adevărul despre moartea lui Bekker şi frauda din spatele afacerii Kongoni vor ieşi la iveală, pentru le face dreptate tuturor celor afectaţi de corupţia din industria minieră.

• Londra - capitala globală a spălării de bani?

Sursa citată afirmă că, de-a lungul ultimelor decenii, Londra a devenit din ce în ce mai asociată cu fluxurile globale de bani murdari, în ciuda discursurilor şi iniţiativelor publice privind combaterea corupţiei. Lideri precum fostul premier David Cameron au promovat conferinţe menite să lupte împotriva corupţiei, însă în paralel, capitala britanică a fost transformată într-un refugiu pentru cei care au profitat de colapsul Uniunii Sovietice. Începând cu anii 1990, Marea Britanie a devenit un magnet pentru oligarhii ruşi şi alţi miliardari din spaţiul post-sovietic, care au investit în proprietăţi de lux, cluburi de fotbal, au donat masiv partidelor politice şi universităţilor britanice, consolidându-şi poziţiile în rândul elitei britanice. Cu sprijinul avocaţilor de elită şi al firmelor de PR din Londra, aceşti indivizi şi-au construit imagini de magnaţi vizionari. Totuşi, adevărul despre sursa acestor averi a început să iasă la iveală, dezvăluind infracţiuni şi acte de corupţie comise în spatele faţadei de respectabilitate. Odată cu aceste dezvăluiri, au apărut întrebări îngrijorătoare: sunt aceşti oligarhi cu adevărat sub incidenţa legii britanice sau influenţa şi averea lor colosală le asigură o formă de impunitate? În ciuda proceselor şi investigaţiilor iniţiate împotriva lor, mulţi observatori sunt de părere că aceşti miliardari continuă să se sustragă consecinţelor legale.

În cazul ENRC, deşi OFS a închis ancheta, instituţia publică britanică a fost dată în judecată de corporaţia respectivă pentru prejudiciul de imagine cauzat. Avocaţii corporaţiei susţin că firma a cheltuit aproape jumătate de miliard de dolari pe "onorarii profesionale şi alte costuri de litigii", sumă pe care, în cazul pierderii litigiului de către OFS, ar urma să fie achitată din impozitele şi taxele plătite de contribuabilii britanici.