DUMITRU FORNEA, RAPORTOR CESE: "Riscăm conflicte armate dacă nu vom avea o guvernare globală a gestionării materiilor prime"

Reporter: În Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR) se discută despre redresarea economică a Uniunii Europene. Cu toate acestea, din analiza planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă depuse până acum, nu reiese nicio măsură privind asigurarea lanţurilor de producţie din industrie. Mai precis lipseşte componenta privind exploatarea materiilor prime critice şi aprovizionarea cu acestea a industriei. Cum priveşte CESE faptul că în MRR nu se regăsesc măsuri care să ajute acest sector de activitate?

Dumitru Fornea: Este trist, dar nu se întâmplă acest lucru numai în România. Foarte multe state membre ale Uniunii Europene nu îşi utilizează potenţialul domestic de aprovizionare cu materii prime critice. În 2008 la nivel european, a fost demarată iniţiativa privind materiile prime, prin care s-au stabilit trei piloni privind aprovizionarea cu acestea: domestic - din surse interne, extern - din surse externe şi circular - privind reciclarea şi economia circulară.

Dacă în toată această perioadă pilonul privind aprovizionarea externă s-a consolidat, pe partea internă, de aprovizionare domestică, Uniunea Europeană a rămas pe ultimul loc în lume. Nu mai există interes pentru dezvoltarea de noi exploatări în sector, deşi minele respective ar fi cele mai curate, cele mai verzi, cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, dacă este să ne luăm după reglementările europene în vigoare. Pe lângă această lipsă de interes, mai apare şi o ipocrizie din partea societăţii civile, a organizaţiilor neguvernamentale de mediu, care prin atitudine foarte dură nu permit apariţia unor noi exploatări. S-a văzut cum situaţia a degenerat în unele cazuri din România, Bulgaria, Finlanda şi Suedia. Este foarte greu să deschizi o nouă mină, chit că vorbim despre Roşia Montană, despre Moldova Nouă - unde există perspective pozitive şi unde mai mulţi investitori ar dori începerea operaţiunilor, despre Baia Mare - cu un potenţial bun, dar care nu a putut fi abordat. Spre deosebire de noi, bulgarii sunt un pic mai avansaţi pentru că exploatează cuprul şi aurul şi îl şi procesează, îl rafinează.

Reporter: De ce România exportă cuprul şi nu îl procesează?

Dumitru Fornea: Din cauză că nu am creat condiţiile prielnice pentru investitorii care vor să facă acest lucru. Apoi nu este atractiv minereul de cupru pe care îl avem, deoarece are un conţinut scăzut de materie primă utilă, ce necesită tehnologii foarte avansate. Suntem o ţară bogată cu minereuri sărace. De aceea, vindem minereul brut către chinezi. Datorită foamei lor de materii prime, chinezii îşi permit să îşi asume anumite riscuri. Am fi putut să avem şi noi investiţii făcute de ei în această zonă, dar suntem la o intersecţie de interese care în loc să ne conducă spre o mai bună standardizare şi o mai bună protecţie a industriei miniere, ne-au dus la blocarea industriei respective. Sperăm ca această abordare să fie modificată, deoarece altfel va trebui să cumpărăm materii prime din zone de risc ale lumii, cum ar fi Congo, Ecuador, Columbia, unde nu se respectă drepturile omului, protecţia mediului, şi aşa mai departe. CESE a atras atenţia în avizul materiilor prime critice, care este un răspuns privitor la comunicarea 474/2020 a Comisiei Europene, care insistă pe materiile respective. De ce sunt ele critice? Pentru că industria europeană depinde foarte mult de un număr limitat de materii prime care sunt folosite în general în aplicaţiile tehnologice.

Reporter: În raportul pe care l-aţi întocmit pentru CESE aţi introdus şi o situaţie din care reiese că, în numai 10 ani, numărul materiilor prime critice a crescut de la 14 la 30. Este justificată lista recentă, din 2020, pe care am văzut introdusă şi bauxita? România a fost pe timpuri una dintre ţările care exploatau acest minereu.

Dumitru Fornea: Politica dinainte de 1989 era a încercării găsirii în ţară a tuturor materiilor prime de care aveam nevoie, dar acest lucru se dovedea a fi, de cele mai multe ori, costisitor. Sunt zone în lume, unde bauxita se poate exploata la preţuri mai mici decât ar costa exploatarea ei în România. Acum e o economie deschisă, în care materiile prime circulă dintr-o parte într-alta a planetei şi nu se mai justifică exploatarea bauxitei în ţara noastră.

• " Dependenţa UE faţă de China este de 98%, în privinţa pământurilor rare"

Reporter: Totuşi, cum se justifică dublarea numărului materiilor prime critice la nivel european?

Dumitru Fornea: Asta este o întrebare cheie, care reflectă politicile climatice europene. Uniunea Europeană se află într-un paradox. Ea a creat condiţiile legale pentru proliferarea tehnologiilor verzi, curate, dar care nu contribuie toate la reducerea emisiilor de substanţe poluante. De exemplu ştim că în minerit sunt şi alte externalităţi legate de exploatarea unui minereu, prin utilizare de cianuri şi reactivi, care constituie alte surse de poluare, nu numai CO2. Toate tehnologiile create prin Green Deal, prin Acordul de la Paris, au generat o cerere enormă de tehnologii aşa zise verzi, curate, dar care au probleme privind poluarea, distrugerea biodiversităţii sau cum ar fi exploatarea minorilor în minele de tantal din Republica Democrată Congo. Reglementând aceste tehnologii verzi, UE a creat cea mai mare piaţă pentru tehnologiile verzi. Şi, din păcate, nu suntem cei mai mari producători de tehnologii verzi, ci China şi SUA ocupă primele locuri în acest domeniu. Dar China e şi furnizor cheie de materii prime considerate critice şi strategice. Şi aici vorbim despre pământurile rare, unde dependenţa UE faţă de China este de 98%. Mai mult, s-a creat la nivel european o asociaţie pentru grafit, deoarece 47% din grafitul necesar vine din China. Am ajuns ca şi componentele carbonului să devină elementele critice în UE. Lista respectivă va fi în creştere. Unele materiile prime critice există geologic în Europa, cu rezerve mari, dar nu sunt în exploatare. În pieţele de capital, în pieţele de materii prime, mai bine spus de comodităţi, cum ar fi cele din Toronto, Columbia, Vancouver, Londra, New York, Hong-Kong, contează ceea ce ai în exploatare. Restul sunt provizioane; îţi fac o estimare despre ce ar putea fi şi ce ar putea avea impact în viitor asupra preţurilor materiiilor prime. Dar preţul e influenţat de oferta pe termen scurt, de ceea ce exploatezi acum.

Reporter: Care este situaţia exploatării materiilor prime critice în Europa, în acest moment?

Dumitru Fornea: Nu le exploatăm la potenţialul real pe care îl avem. O primă problemă este lipsa unui program de supraveghere geologică. Explorarea geologică este o activitate costisitoare şi riscantă. Doar în Suedia şi Finlanda sunt condiţii apropiate de standardele globale. În rest sunt condiţii stricte. De exemplu în România, dacă ai o explorare geologică, datele pe care le obţii trebuie să le împărtăşeşti şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale. Nu ai un drept de preempţiune asupra informaţiilor de acolo, fapt ce îţi pune în pericol investiţia. Ar mai fi de spus că harta geologică a Europei e un pic mai complexă. Zona Balcanilor, Spania şi Scandinavia au potenţial geologic, produc cantităţi, dar nu sunt suficiente pentru nevoia industriilor din UE.

• "Bunurile tehnologice nu se pot realiza fără consum semnificativ de materii prime"

Reporter: În materialul respectiv aţi trecut şi zece măsuri pe care Comisia ar trebui să le ia pe termen scurt, mediu şi lung. Majoritatea dintre ele se referă la minerit şi la parteneriatele necesare asigurării materiilor prime critice. Sunt ele suficiente sau ar putea fi completate cu altele?

Dumitru Fornea: În primul rând trebuie încurajată partea geologică şi creat un cadru predictibil pentru investitori. A doua ţine de partea administrativă, de a crea un ghişeu-unic, ca investitorul să aibă toate informaţiile legislative necesare cu privire la deschiderea unei mine într-un termen predictibil. Asta nu înseamnă să ocoleşti regulile, ci să îi spui investitorului dacă o mină se poate realiza şi în ce perioadă de timp se obţine autorizarea. De exemplu, în Belgia o autorizare pentru o carieră de minerale de construcţii durează şi 22 de ani, din cauza conflictului cu alţi utilizatori, din cauza zonelor Natura 2000, precum şi a altor aspecte de infrastructură. E foarte greu să dezvolţi mineritul în Europa, continent ce are foarte puţine spaţii vaste, pentru că apar tot felul de conflicte şi probleme. Statul ar trebui să aibă o atitudine corectă faţă de investitori, pentru că zăcămintele sunt cunoscute; numai cele nou explorate ar putea reprezenta o problemă din punct de vedere administrativ. Apoi mineritul priveşte şi o chestiune de conştientizare la nivelul publicului. Oamenii au o părere foarte proastă despre minerit. Ei se raportează la realitatea trăită în comunism şi nu numai, privind accidentele din minerit. Nu este o imagine foarte bună, dar trebuie să înţelegem că toate bunurile tehnologice - telefoane mobile, laptopuri, electromagneţi de foarte mare capacitate, maşini electrice - nu se pot realiza fără consum semnificativ de materii prime. Turbinele eoliene şi panourile solare şi toate bunurile tehnologice depind de acest nou petrol al omenirii, adică de pământurile rare, care integrează mineralele în tehnologiile verzi.

Reporter: Ce se poate face pentru ca preţurile acestor materii prime să nu crească prea mult?

Dumitru Fornea: La un moment dat, preţurile materiilor prime ar putea creşte mult, iar acest lucru ar fi în momentul în care se va impune o trecere la mobilitatea durabilă, globală. Ca să combaţi o astfel de creştere, ar trebui să diversifici sursele de aprovizionare. Aici, Europa e un pic ipocrită. Noi apărăm valorile democratice, drepturile omului, protecţia mediului şi nu dorim să importăm materii prime din statele unde acestea nu sunt respectate. De aceea, în primul rând ar trebui exploatate şi alte zone decât cele tradiţionale. Canada are importante resurse minerale, inclusiv pământuri rare, are un acord de liber-schimb încheiat recent cu UE şi ar putea fi un partener strategic pentru statele membre care doresc să facă afaceri în acest domeniu. Mai mult Canada are standarde care exclud hazardul moral. Apoi ar mai fi ţări din zona Africii care ar putea fi abordate - Mali, Niger-, din America de Sud - Argentina, Peru, Chile, Bolivia, dar regimurile politice în unele din aceste state contravin principiilor europene legate de democraţie, de drepturile omului sau de protecţia mediului. Nefăcând acest lucru a trebuit să lăsăm locul Chinei. În locul companiilor europene, au venit în Africa firmele chineze. Noi am creat, prin reglementarea strictă a normelor de poluare, o piaţă europeană pentru produsele chineze în privinţa tehnologiei verzi şi pentru importul de materii prime. Am creat şi mai multă dependenţă faţă de China, dar trebuie să vedem cum vom sta cu cash-flow-ul pe noile tehnologii, să vedem cum vom reuşi să le cumpărăm, pentru că nu le prea producem în Europa. În acest moment, există o fuziune între interesele chineze şi europene şi o interdependenţă în privinţa materiilor prime şi tehnologie.

• "Exploatările din UE sunt sărace în conţinut"

Reporter: Ce ar trebui făcut ca UE să nu mai depindă atât de mult de importurile de materii prime critice? Se pot folosi materiale care să le substituie pe cele iniţiale?

Dumitru Fornea: Aceasta este o pistă interesantă. Comisia Europeană are create programe - cum ar fi Horizon 2020 - şi pentru perioada 2021-2027 în care sunt aspecte legate de substituţie. Doar că materiile prime pot fi substituite numai dacă se justifică din punct de vedere economic. Dar e cale lungă, trebuie patente, cercetare foarte multă, dar nu prea găseşti cine să îşi asume riscul. S-a reuşit momentan cu materialele compozite, care de exemplu au înlocuit oţelul în industria constructoare de maşini, unde nu se mai integrează fier sau metal în caroserii. La baterii nu s-a găsit încă o soluţie, dar se discută despre baterii pe polimeri. Sunt perspective interesante, dar avem nevoie de timp. UE ar trebui să îşi menţină capacităţile de producţie pe teritoriul ei şi să nu le mai mute pe piaţa din China, care a folosit know-how-ul primit şi a devenit principalul producător industrial şi principalul exploatator de materii prime. Şi de aceea, ea nu mai are interes să exporte materiile prime. Mai mult, a creat o conferinţă internaţională care se reuneşte o dată la doi ani - nu ştiu dacă s-a reunit anul trecut, că a fost pandemia - care îşi propunea să dea direcţiile prin care China reglementează modul de exploatare, utilizare şi export pentru pământurile rare. Practic crea un cadru de reglementare, prin care spunea de atât avem noi nevoie, atât dăm la export şi, la un moment dat, se punea problema chiar cu privire la limitarea exportului. Dar atunci s-a lovit de opoziţia puternică a Japoniei, care este unul dintre statele dependente de materiile prime din China şi care a investit enorm prin companiile mari în dezvoltarea economică a ţării vecine. După dezvoltarea propriilor companii din domeniul comunicaţiilor, China nu mai este interesată să exploateze aceste pământuri rare şi să exporte materiile prime, pentru că au problemele lor ambientale.

Reporter: Este posibil în aceste condiţii să fie reluate în statele UE activităţile de exploatare în sectoare miniere abandonate de regiunile aflate în tranziţie?

Dumitru Fornea: Orice fluctuaţie în pieţele internaţionale privind disponibilitatea materiilor prime care sunt utilizate în mod frecvent în industrii conduce la încurajarea sau descurajarea unor investiţii în depozite de minerale mai vechi cum e cazul Europei. Din păcate, toate exploatările din UE sunt sărace în conţinut, spre deosebire de Africa şi America Latină care au început aceste exploatări de materii prime critice mai recent, în ultimii 30 de ani. Tot din păcate, europenii sunt foarte rezervaţi în a merge în Africa. Nu mai găsim oameni care să îşi dorească să lucreze în Africa, din cauza condiţiilor proaste. Sunt foarte puţini doritori de a se localiza în Africa, iar locul europenilor e luat de companiile din China sau alte companii multinaţionale. În America de Sud, de exemplu în Peru este mai simplu de lucrat. În Columbia, situaţia e mai complicată, pentru că acolo mor 300 de sindicalişti în fiecare an în zona plantaţiilor şi a exploatărilor miniere, care au un caracter mafiot de organizare. Chile e partener compatibil pentru UE, deoarece respectă normele internaţionale şi nu are aceleaşi probleme privind densitatea populaţiei pe care le avem noi, zonele de exploatare fiind în munţii Anzi sau în deşertul Atacama.

• Criza, sporită de nevoia crescută de materii prime a industriei europene

Reporter: În concluzie, actuala criză de aprovizionare a Europei cu materii prime critice se va agrava sau nu?

Dumitru Fornea: Deja a început creşterea exponenţială a nevoii de materii prime critice. Iar această nevoie, din ce în ce mai mare, va fi susţinută din cauza pieţei create prin Green Deal, prin Acordul de la Paris, prin ţintele de decarbonizare, prin introducerea masivă a tehnologiilor digitale, a reţelelor 5G, prin accesul mai multor categorii de persoane şi mai multor state la acest tip de tehnologii. Toate astea vor conduce la o agravare a contradicţiilor, a conflictului şi a competiţiei privind materiile prime. Dacă nu se ajunge la o formă de guvernare globală privind gestionarea materiilor prime, este posibil să asistăm şi la conflicte armate, de genul celor pe care le avem în domeniul petrolului. Este previzibilă o creştere a preţurilor materiilor prime, dar se vor dezvolta capacităţi de reciclare, iar cu timpul se va merge pe substituţie care se va duce în structura moleculară. Aceeaşi componentă chimică, dar prin structură diferită, va reconfigura structura moleculară şi va obţine materiale noi mult mai ieftine. Din perspectiva pieţei există un interes de a menţine lucrurile într-un anumit fel. Nimeni nu se grăbeşte în acest domeniu. Pe măsură ce materiile prime vor deveni mai scumpe, magnaţii din domeniu se vor îndepărta şi se vor duce către zona tehnologică. Ei se vor muta de pe zona materială, în zona imaterială - cercetare, inovare, knowledge în care vor face investiţii masive pentru găsirea unor noi soluţii pentru produse şi servicii.

Reporter: Vă mulţumim.