DUPĂ CE GUVERNUL A SCOS CODUL INSOLVENŢEI PREMATUR ŞI NOUL NĂSCUT A FOST DECLARAT MORT Specialiştii în insolvenţă, din nou în "chinurile facerii"

Practicienii în insolvenţă, alături de alţi specialişti din piaţă, au demarat noi dezbateri pentru conturarea unei legi în domeniu, după ce Ordonanţa privind procedurile de insolvenţă a fost declarată neconstituţională, ne-a spus Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă.

Domnia sa ne-a declarat: "Avem un proiect de lege, cel promovat prin Ordonanţa 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, de la care plecăm. Vom ţine cont de articolele declarate neconstituţionale şi vom lucra pe marginea celorlalte propuneri, respectând recomandările Comisiei Europene (CE), Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Băncii Mondiale (BM). Estimăm că până în 15 noiembrie să putem contura un prim draft, pe care să-l prezentăm Guvernului. Ar urma ca la jumătatea lunii decembrie să postăm proiectul pe site-ul Ministerului Justiţiei, timp de 15 zile. Probabil că vom avea o nouă lege în domeniu în perioada februarie-martie, cel mai devreme, întrucât parlamentarii, în ianuarie, vor intra în vacanţă".

Potrivit doamnei Miloş, după cele 45 de zile în care, în mod legal, ar trebui ca situaţia de neconstituţionalitate să se rezolve, OUG 91 îşi va înceta efectele, întrucât "într-o perioadă atât de scurtă nu poate fi emisă o astfel de lege".

În prezent, Ordonanţa 91/2013 este suspendată, decizia adoptată de Curtea Constituţională a României (CCR) şi motivarea acesteia fiind publicată cu circa zece zile în urmă în Monitorul Oficial (MO).

Din momentul apariţiei deciziei CC în MO, se aplică vechile reglementări în domeniu, care fuseseră abrogate prin OUG 91, nefiind creat un vid legislativ, ne-a mai explicat Simona Miloş.

Codul insolvenţei a fost întocmit de specialişti în timp de un an, fiind finanţat din fonduri de la Banca Mondială şi modificat, ulterior, de Guvern, care a aprobat noile reglementări printr-o Ordonanţă de Urgenţă, aceasta fiind declarată neconstituţională de CCR.

Totul s-a petrecut "tipic românesc", potrivit lui Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Omenilor de Afaceri din România (AOAR), care ne-a spus: "Mediul de afaceri a spus încă de la început că prevederile din Codul Insolvenţei nu sunt bune. Ceea ce s-a întâmplat este tipic românesc - o comisie de specialişti a lucrat timp de un an la acest cod, după care a venit cineva şi a întors totul, munca specialiştilor fiind aruncată la coş".

În motivarea CCR, se arată că "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, iar urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei".

Documentul mai precizează: "La ordonanţele de urgenţă preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare. (...) Or, din analiza preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 nu reies cu claritate, într-o manieră cuantificabilă, elementele de fapt ale situaţiei extraordinare.

Cu alte cuvinte, atât timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul nu poate interveni într-un domeniu deja reglementat de Parlament".

• CCR: "Deşi ordonanţa de urgenţă îşi propune, atunci când este posibil, acordarea şansei de redresare a debitorului, efectele sunt contrare, ducând la declanşarea rapidă a procedurii falimentului"

CCR a declarat neconstituţionale două dintre articolele care apar în Codul Insolvenţei. Motivarea Curţii Constituţionale arată: "Art. 81 alin. (3) se referă la instituirea unei sancţiuni şi anume suspendarea licenţei audiovizuale ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data confirmării planului de reorganizare. Ordonanţa de urgenţă face trimitere la Legea audiovizualului nr. 504/2002 (...) atunci când menţionează suspendarea licenţei audiovizuale. Analizând legea menţionată, Curtea constată că instituţia juridică a suspendării licenţei audiovizuale nu există în acest act normativ. Este posibil ca legiuitorul delegat să se fi referit la definiţia licenţei audiovizuale, astfel cum apare ea în art. 1 pct. 30 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, dar, în acest caz, formularea este lipsită de claritate şi de natură a crea confuzii. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite şi de previzibilitate. Astfel, instituirea sancţiunii suspendării licenţei audiovizuale intervine, potrivit ordonanţei de urgenţă, ca simplu efect al deschiderii procedurii insolvenţei, cu începerea de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al audiovizualului. Cu alte cuvinte, această instituţie autonomă este obligată să pronunţe suspendarea licenţei, fără a exista vreo altă circumstanţiere legală.

Cu toate acestea, ordonanţa de urgenţă prevede că în planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile dreptului de a difuza, într-o zonă determinantă, un anume serviciu de programe, condiţii ce vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului Naţional al Audiovizualului. Ordonanţa de urgenţă nu fixează un termen în care Consiliul Naţional al Audiovizualului trebuie să se pronunţe şi nici nu indică acele criterii pe baza cărora Consiliul Naţional al Audiovizualului să acorde dreptul de a difuza un serviciu de programe, lăsând, probabil, la latitudinea acestei instituţii instituirea unor norme cu privire la procedura de urmat. Or, o sancţiune atât de importantă, cum este aceea a suspendării licenţei audiovizuale, cu profunde implicaţii în ceea ce priveşte situaţia economică a persoanei juridice aflate în insolvenţă, precum şi cu consecinţe indirecte, dar cuantificabile, în ceea ce priveşte dreptul la informaţie şi libertatea de exprimare, nu poate fi reglementată la nivel de bază prin acte cu caracter normativ infralegal. (...) În cazul de faţă, ordonanţa de urgenţă afectează în mod direct dreptul de proprietate şi libertatea economică ale debitorilor vizaţi de ipoteza textului de lege şi indirect dreptul cetăţenilor la informaţie şi la liberă exprimare. Afectarea directă se realizează prin simplul fapt al suspendării licenţei audiovizuale. În această ipoteză, ca urmare a restricţionării difuzării programelor, debitorul aflat sub incidenţa Legii nr. 504/2002 va asista la rezilierea contractelor de publicitate care, în majoritatea cazurilor, reprezintă principala sursă de venituri. Astfel, deşi ordonanţa de urgenţă îşi propune, atunci când este posibil, acordarea şansei de redresare a debitorului, efectele sunt contrare, ducând la declanşarea rapidă a procedurii falimentului. Afectarea indirectă se realizează prin faptul că cetăţenii care beneficiau de activitatea debitorului aflat sub incidenţa Legii nr. 504/2002 nu o mai pot face în condiţiile în care debitorul se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare".

Cel de-al doilea articol declarat neconstituţional de către CCR viza aplicarea reatroactivă a noilor reglementări.

Prin motivarea sa, Curtea Constituţională arată că, potrivit reglementărilor în vigoare, "«o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare». Legiuitorul constituant a interzis, cu valoare de principiu, aplicarea retroactivă a legii civile, pentru a se evita astfel de situaţii dăunătoare".

• Avocatul Stan Tîrnoveanu: "În perioada în care a fost în vigoare OUG 91/2013, nu a fost făcută nicio executare silită individuală"

Avocatul Stan Tîrnoveanu, senior partner în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners, susţine că cei care activează în domeniu au probleme cu digerarea noilor prevederi din domeniu.

"Un act normativ de peste 300 de articole nu poate fi digerat în câteva zile. În acest an au fost emise cel puţin 91 de Ordonanţe de Urgenţă. Nu este uşor să digeri prevederi de legi în acest ritm", potrivit domnului Tîrnoveanu.

Avocatul a precizat, recent, că, după aprobarea OUG 91, ANAF a transmis mai multe notificări de executare silită firmelor aflate în insolvenţă. Odată cu apariţia în MO a deciziei CCR, acestea nu mai produc, însă, niciun efect juridic, ne-a declarat domnia sa, precizând că, în perioada în care a fost în vigoare OUG 91/2013, nu a fost făcută nicio executare silită individuală.

Avocaţii practicieni în insolvenţă au criticat dur Ordonanţa prin care Guvernul a adoptat Codul Insolvenţei, susţinând că Executivul a introdus în lege prevederi neagreate de specialişti, care spulberă principii elementare ale Insolvenţei.

Avocatul Simona Miloş ne-a declarat, la vremea respectivă: "Noi, cei care am elaborat Codul, ne delimităm clar de forma adoptată de Guvern. Nu am fost consultaţi de Executiv asupra modificărilor aduse proiectului de Cod. Citind cu atenţie varianta publicată în Monitorul Oficial, am constatat că lucrurile sunt mult mai grave decât problemele cu licenţele din audiovizual şi cu scurtarea perioadei de reorganizare. Practic, Guvernul a spulberat principiile elementare ale Insolvenţei. O societate care intră în insolvenţă pune stop executărilor silite. Aşa este peste tot în lume. Or, Ordonanţa adoptată de Guvern încalcă acest principiu elementar pentru că permite executarea societăţii în timpul procedurii Insolvenţei. Nu mai este respectat nici principiul egalităţii între creditori".

Surse din piaţă au afirmat, încă de la început, că există nemulţumiri legate de modul în care a fost aprobat Codul Insolvenţei la nivelul FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, organizaţii cu care Guvernul României a agreat că se va consulta înainte de adoptarea noului Cod al Insolvenţei.