DUPĂ ŞAPTE LUNI DE ANALIZĂ ASF neagă existenţa conflictelor de interese între SIF-uri şi fondurile finanţate de acestea; jurişti din piaţă au altă părere

În piaţa noastră de capital, conducerile companiilor pot plasa bani ai acţionarilor în fonduri care, contra unor comisioane de administrare, să cumpere acţiuni chiar ale acelor societăţi şi să voteze la adunările generale inclusiv aspecte legate de administratorii sau directorii companiilor de la care au banii, fără ca supraveghetorul pieţei să găsească vreun conflict de interese în toată povestea aceasta.

După vreo şapte luni de când Asociaţia Investitorilor la SIF-uri (AISIF) a sesizat Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) despre posibile conflicte de interese între fondurile de investiţii care cu banii SIF Muntenia (SIF4) şi SIF Banat-Crişana (SIF1) au cumpărat acţiuni SIF1 şi SIF4, şi aceste societăţi/administratori, ASF a răspuns că nici vorbă de aşa ceva.

"Din analiza datelor şi informaţiilor avute la dispoziţie, astfel cum acestea au fost transmise de persoanele vizate, prin raportare la prevederile legale specifice incidente în materie, a rezultat că aspectele sesizate de dvs. în ceea ce priveşte existenţa unor conflicte de interese nu se confirmă", se arată în adresa ASF semnată de vicepreşedintele Gabriel Grădinescu.

Atât. Fără detalii care să arate cum a ajuns Autoritatea la această concluzie, unde este eroarea investitorilor care reclamă conflictele de interese sau alte aspecte care să lămurească situaţia. Doar un preambul în care se vorbeşte despre analize pe baza unor seturi de date şi informaţii complexe solicitate inclusiv altor autorităţi competente.

• AISIF a reclamat încălcarea prevederilor regulamentului UE 231/2013 privind conflictele de interese în cazul SIF-urilor

Asociaţia Investitorilor la SIF-uri reclamase la ASF că legea 74/2015 care pune în aplicare regulamentul Uniunii Europene 231/2013 nu permite crearea şi întreţinerea conflictelor de interese în cadrul Fondurilor de Investiţii Alternative (FIA), aşa cum sunt SIF-urile.

Concret, în octombrie anul trecut, AISIF arăta că SAI Swiss Capital, care deţinea peste 5% din SIF1, avea contract atât cu SIF1 cât şi cu SIF4, care este administrată de SAI Muntenia, filială a SIF Banat-Crişana. Iar SAI Swiss Capital poate vota în adunările generale ale SIF1 în favoarea conducerii SIF Banat-Crişana, dar în defavoarea acţionarilor SIF-ului.

"SAI Swiss Capital încasează milioane de lei anual din banii SIF1 şi SIF4, ambele fiind direct sau indirect controlate de domnul Bogdan Drăgoi. Pentru menţinerea contractelor sale cu SIF1 şi SIF4, de pe urma cărora încasează milioane de lei anual, SAI Swiss Capital va vota în favoarea premierii domnului Drăgoi chiar dacă acel vot ar fi în defavoarea SIF1, şi prin urmare în defavoarea altor acţionari SIF1. Se încalcă, astfel, principiile şi prevederile legii 74/2015 şi ale regulamentului Uniunii Europene 231/2013", se arăta în adresa AISIF, prin care Asociaţia cerea ASF să nu permită conducerii SIF1 să se premieze cu acţiuni gratuite, în condiţiile în care nu îşi îndeplinise mandatul privind răscumpărările.

Dar ASF spune că, "prin raportare la prevederile legale specifice incidente în materie", "aspectele sesizate de AISIF în "privinţa existenţei conflictelor de interese nu se confirmă".

Aşadar, conform logicii ASF, un SAI poate primi plasamente de la o companie şi comisioane de administrare pentru acele plasamente, iar cu banii plasamentelor respective să cumpere acţiunile aceleiaşi companii, şi nu este în conflict de interese cu societatea când votează la adunările generale, inclusiv aspecte legate de situaţia conducerii cum ar fi revocarea, cum s-a întâmplat anul trecut chiar în cazul SAI Muntenia sau premierea la SIF Banat-Crişana.

• Jurist: "Este vorba despre nişte acţionari care pot să voteze în favoarea grupului de interese din care fac parte"

Poziţia ASF este însă infirmată de jurişti din piaţă, care sunt de părere că în speţa reclamată de AISIF este vorba despre conflict de interese.

Un specialist în dreptul pieţei de capital, care a dorit să rămână anonim, ne-a declarat: "Nu ştiu exact cum şi-a argumentat AISIF poziţia, dar aparent este vorba despre un conflict de interese. Chiar dacă asta poate nu rezultă în mod explicit din litera legii, privind tot ansamblul rezultă existenţa unui conflict de interese".

Conform domniei sale, în cazul în care se supun la vot decizii legate de administratorul unui fond (n.r. FIA), iar acest administrator controlează prin alte entităţi acţionarii care votează, este conflict de interese, iar fondurile respective ar trebui să se abţină de la vot.

"Dar trebuie demonstrat foarte clar că există o relaţie de control - respectiv că prin deţinerea majorităţii unităţilor de fond (n.r. de către SIF) se poate influenţa politica de vot a SAI-ului. În schimb ASF a susţinut că politica de vot este separată de cea a administrării portofoliului, iar SAI-ul votează conform propriei conştiinţei - tot timpul s-a apărat cu fraza asta", spune juristul, adăugând: "Dacă tot vorbeşte de transparenţă, ASF ar trebui să pună la dispoziţia tuturor argumentaţia pe baza cărei spune că nu există conflicte de interese".

Un alt jurist, care de asemenea a ţinut să rămână anonim, spune: "Este vorba despre nişte acţionari care pot să voteze în favoarea grupului de interese din care fac parte. Să remunereze conducerea pentru că face politica grupului. Categoric este conflict de interese".

• După logica ASF, o companie unde nimeni nu are peste 50% poate fi preluată de către management, care foloseşte chiar banii companiei

Pentru cineva care ar crede orbeşte în ceea ce spune Autoritatea de Supraveghere Financiară, sentinţa de acum poate fi interpretată în moduri foarte periculoase pentru întreaga piaţă. Practic, ASF le spune şefilor companiilor publice că pot să folosească banii acţionarilor ca să cumpere acţiuni proprii prin fonduri interpuse, cărora să le plătească nişte comisioane de administrare, iar administratorii acestor fonduri să voteze în adunările generale în favoarea conducerii şi nu este niciun conflict de interese.

De exemplu, dacă la o companie publică nu există un acţionar cu o deţinere de peste 50%, administratorul acelei companii n-ar mai avea nevoie să facă performanţă ca să primească voturile acţionarilor. Poate să plaseze resurse financiare ale companiei în nişte fonduri, care să cumpere acţiuni ale societăţii şi apoi să voteze de pildă prelungirea mandatului conducerii companiei nu pentru că ar avea performanţă, ci pentru a continua să primească comisioane. Iar conform interpretării ASF, o astfel de practică nu crează conflicte de interese în defavoarea investitorilor reali. Pare absurd, este absurd, dar asta reiese sentinţa Autorităţii.

De fapt, astfel de practici sunt distructive pentru o piaţă de capital şi riscă să alunge şi puţinii investitori de la mica bursă din Bucureşti, ce are o lichiditate ridicolă. Dar ASF nu este preocupată de astfel de lucruri, aşa cum s-a demonstrat că nu a fost preocupată nici de situaţia din asigurări unde, anul trecut, a avut loc cel mai mare dezastru din istoria acestei pieţe, sub atenta sa "supraveghere".