ECHIPA NAŢIONALĂ DE FOTBAL Dezastru pregătit cu meticulozitate

Echipa naţională de fotbal a reuşit, în sfârşit, să lămurească lucrurile în ceea ce o priveşte. După două decenii de agonie, în care momentele slabe au fost pigmentate cu mici evoluţii dătătoare de speranţe, în dubla nordică, cu Islanda şi Norvegia, şi ultimii optimişti au fost readuşi cu picioarele pe pământul patriei. Jucătorii nu îşi doresc nimic, doar bifează prezenţe, antrenorii sunt modeşti, iar conducerea fotbalului nu are niciun fel de viziune. Din acest amestec, ca să nu spunem amestecătură, nu poate ieşi nimic bun. Foarte slabi cu Islanda, tricolorii au fost jalnici cu Norvegia. În compania echipei noastre, două formaţii despre care se spune că în general "taie lemne" pe teren au părut tehnice şi pe alocuri chiar fanteziste.

Jucătorii au dezamăgit din nou, dar sunt cel mai puţin vinovaţi pentru această situaţie. Luaţi om cu om, se poate spune că fiecare în parte a evoluat sub potenţialul său, fiind evident că nu au înţeles sau nu acceptă concepţia de joc a noului antrenor şi nici nu sunt stimulaţi de mediul creat de staff şi conducerea FRF în jurul echipei naţionale. Antrenorul este depăşit de situaţie şi a recunoscut public acest lucru, printr-un mesaj fără precedent, din care reiese că nu mai are nicio încredere în proprii jucători şi că se teme de meciul de mâine, cu Austria: "Mi-e ruşine de ruşinea dumneavoastră. În momentul în care joci de această manieră nu prea poţi să pui accent pe posesie sau să ai pretenţii de la o asemenea partidă. Sunt lucruri pe care nu le înţeleg şi este straniu să şi încerc să le descoper, să le aflu, cum o echipă care a jucat 120 de minute a făcut doar trei schmbări în primul 11, iar noi, o echipă care am jucat 90 de minute, nu am putut fi mai proaspeţi şi prezenţi în teren în seara asta, chiar şi pe mingea a doua, chiar şi pe posesie. În seara asta nu pot să remarc nici atitudine, nici reacţie. Dar nu mă voi lua de jucători, în continuare ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. În momentul de faţă nu vorbim de un rezultat drastic, nici eu personal, nici ca echipă naţională, vorbim de o umilinţă. În momentul de faţă, între cele două echipe aliniate, cea din Islanda şi astă seară, mare diferenţă nu a existat, doar scorul, care nu are nevoie de nicio interpretare, de cuvinte, nu ştiu ce scuze am putea găsi în acest moment. Sunt diferenţe (n.r. - între tineret şi seniori) şi noi trebuie să-i integrăm pe jucătorii ăştia treptat. În următoarea perioadă va trebui, dacă oricum rezultate nu avem, cineva trebuie să-şi asume această schimbare de generaţii şi probabil o să apară din ce în ce mai mulţi. Sper să înţeleagă care sunt cerinţele pentru ei şi să nu mai apră astfel de rezultate. Sincer, la ce gânduri mă trec acum, mă gândesc doar la o limitare de scor, să nu păţim şi cu Austria ce am păţit cu Norvegia". Această declaraţie poate fi studiată la şcoala naţională de antrenori, la capitolul "cum să faci zob un meci înainte să-l joci".

Dincolo de discursul de tip "cenuşă în cap", Rădoi este clar că a capotat în funcţia de selecţioner şi nu există nicio justificare să mai fie menţinut. A venit cu entuziasm, a reuşit un meci bun în Austria, după care între el şi jucători s-a produs o ruptură. Ideal pentru el ar fi să plece, deşi este evident că se gândeşte să conducă echipa de tineret la Jocurile Olimpice, conform înţelegerii cu şefii FRF. Marea problemă o reprezintă chiar aceştia. După un mandat şi o bună parte din al doilea, Răzvan Burleanu nu a reuşit mare lucru. Nu a reformat nimic, iar în ceea ce priveşte antrenorii primei reprezentative a ales cum nu trebuie de fiecare dată, rezultatele o confirmă. Desigur, la cum deja îl cunoaşte toată lumea, Răzvan Burleanu nu este dispus să îşi asume nicio parte din vina pentru aceast regres fără precedent şi cel mult va face o nouă demonstraţie de cum poate fi folosită limba de lemn, rostind multe cuvinte fără să spună nimic.

Partea bună a acestui dezastru este că în sfârşit a fost spulberată şi ultima speranţă şi din acest moment echipa naţională nu mai poate surprinde negativ. De pe fundul prăpastie poţi cel mult să urci, mai jos nu avem unde să ajungem din punct de vedere fotbalistic.