ECONOMIA SUBPRIME A ROMÂNIEI A AJUNS LA ORA ADEVĂRULUI Et tu, Moody"s?

Agenţia de rating favorită a României a dezamăgit autorităţile de la Bucureşti. Moody"s nu ne-a redus ratingul, deocamdată, dar prognoza unei recesiuni în 2009 face inevitabilă şi o astfel de decizie.

De la o creştere economică de 4% pentru 2009, prognozele Moody"s au coborât în intervalul 0% - 3% luna trecută, iar acum au ajuns negative. Când a avut dreptate agenţia de rating? Nici în urmă cu câteva luni, nici acum. Analiştii de la Moody"s îşi menţin opinia că pieţele financiare internaţionale se confruntă doar cu o criză de lichiditate, mult mai severă decât aşteptările, dar totuşi doar o criză de lichiditate. Eşecul total al băncilor centrale în lupta cu această criză arată că situaţia este cu mult mai gravă. Altfel, de ce ar fi avut nevoie Citigroup de intervenţia masivă a guvernului american?

O analiză a lui Jonathan Weil, de la Bloomberg, arată că Citigroup este departe de a avea un capital suficient pentru susţinerea portofoliului său de credite, chiar şi în condiţiile unei deprecieri uşoare a activelor. Majoritatea capitalului de rang I este alcătuit din acţiuni preferenţiale, care sunt datorii, din punctul de vedere al acţionarilor obişnuiţi sau al normelor contabile americane. Este Citigroup singura mare bancă internaţională cu o astfel de structură a capitalului? Greu de crezut.

În aceste condiţii, competiţia dintre marile bănci internaţionale pentru atragerea de capital se va accentua în lunile următoare, iar costurile de finanţare vor rămâne ridicate. Rugăminţile sau ameninţările autorităţilor, îndreptate către sectorul bancar, nu vor avea efect.

Viteza de transmitere a crizei economice şi financiare, de la economiile dezvoltate către cele emergente, ne avertizează că am intrat într-o lume a corelaţiilor unitare, o lume în care "salvarea" Citigroup determină creşterea Bursei de la Bucureşti, iar o cădere a unei monede est-europene determină şi prăbuşirea leului.

Pe piaţa noastră bancară s-a remarcat, în ultima lună, o acutizare a competiţiei pentru atragerea resurselor financiare şi o creştere importantă a dobânzilor oferite pentru depozite. Menţinerea tendinţei de creştere a dobânzilor pentru depozitele cu maturitate de până la şase luni va obliga băncile să menţină costul creditării la cote foarte ridicate. Dobânzile mari nu reprezintă singura piedică din calea creditării. Băncile sunt nevoite să-şi administreze mult mai bine, în condiţiile unor riscuri tot mai mari, şi creşterea ecartului dintre maturitatea activelor şi a pasivelor bilanţiere.

Reducerea majoră a ritmului anual de creştere al creditelor neguvernamentale, de la 50,45% în septembrie la 44,8% în octombrie reflectă aceste probleme de pe piaţa creditării din România. Deoarece restricţionarea creditării de la noi are loc pe fondul unei crize mondiale, estimăm o reducere a ritmului de creştere al creditării mult mai acută decât în Ţările Baltice. Economiile lor au intrat în recesiune după ce ritmul de creştere al creditării a coborât sub 20%. Din acest motiv, apreciem că prognozele ING, privind creşterea economică din 2009 (1,7%), sunt optimiste, în condiţiile în care analiştii băncii estimează o creştere a creditării de 5%. În momentul actual, chiar şi o prognoză de contracţie a economiei cu 1 - 2% poate părea optimistă, dacă Guvernul viitor nu va lua măsuri imediate de reducere a cheltuielilor bugetare şi de relaxare fiscală.

După ce autorităţile au lăudat agenţia, atunci când s-a abţinut de la reducerea ratingului de ţară, primul ministru a reacţionat rapid la declaraţiile reprezentantului Moody"s, Kenneth Orchard, şi a precizat că agenţia nu cunoaşte suficient economia noastră. Dar reprezentanţii exportatorilor şi ai IMM-urilor o cunosc? Ei consideră că Moody"s a prezentat mult prea târziu prognoza pentru 2009, deoarece sectoarele lor sunt deja în recesiune sau foarte aproape de aceasta.

Agenţia de rating încearcă să ne facă o favoare, prin menţinerea perspectivei stabile pentru gradul investiţional al ţării, dar aceasta nu poate fi justificată doar pe baza unei posibile susţineri din partea FMI şi a Uniunii Europene. Ajutoarele externe, inclusiv recentul acord cu Banca Europeană de Investiţii (BEI), nu vor avea efecte dacă nu ne ajutăm şi singuri.

BEI a acordat, la sfârşitul lunii octombrie, un credit de 600 milioane de euro şi Letoniei, dar această susţinere nu a împiedicat creşterea presiunilor asupra monedei. Analiştii de la Citi precizează că dobânzile de pe piaţa interbancară au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani, iar regimul monetar (n.a. consiliu monetar cu un curs fix al monedelor naţionale faţă de euro şi o bandă de fluctuaţie de 1%) a devenit instabil. Presiunile de depreciere asupra monedei Letoniei a obligat Banca Naţională a Letoniei să intervină pentru susţinerea cursului, circa 25% din rezerva valutară a ţării fiind utilizată în acest scop în ultimele două luni, conform datelor prezentate de Citi. Analiştii băncii americane mai consideră că volumul creditelor neperformante poate ajunge la 30% pentru băncile baltice, în perioada 2009 - 2011. Acesta este efectul unei recesiuni, care a fost precedată de o criză financiară în cadrul unei economii emergente.

Neputincioase în faţa crizei, autorităţile din Letonia încearcă acum, prin mijloace aflate în flagrantă contradicţie cu statutul de membru UE, să reducă la tăcere opiniile "subversive". Lectorul universitar Dmitrijs Smirnovs a fost reţinut, zilele trecute, de forţele de securitate pentru că a scris în presă despre devalorizarea monedei Letoniei, conform unei ştiri Reuters.

În ciuda avertismentelor de până acum, autorităţile noastre par hotărâte să urmeze calea deschisă de Ţările Baltice şi să ignore realitatea economică. Se va menţine această atitudine şi după alegeri? Sau vom alege calea greşită a stimulării fiscale, prin creşterea datoriei publice?

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.