Astăzi, într-un timp în care, la noi parcă mai mult decât în alte părţi, "fake news" şi "faptele alternative" au devenit nu doar politică de stat, ci realitate cotidiană, semnificaţia unor experimente de psihologie socială sau educaţionale realizate în America anilor "60 şi "70 ai secolului trecut ne avertizează asupra riscului de contagiune a falsului. În primăvara anului 1967, în prima săptămână a lunii aprilie, într-un orăşel care avea pe atunci puţin peste 50.000 de locuitori (astăzi având nu cu mult mai mult, aproximativ 65.000 de locuitori), situat cam la 50 de kilometri mai la sud de San Francisco şi oarecum în nordul acelei zone care va căpăta, datorită marii concentrări de fabrici de semiconductoare, nu la multă vreme după evenimentele relatate mai jos, prin 1971, supra-numele Silicon Valley, în Palo Alto deci, în liceul Cubberley, de pe Middlefield Road, un tânăr profesor tocmai venit de pe băncile facultăţii, Ron Jones, a realizat un experiment educaţional care, mai târziu, datorită efectelor sale, a ajuns să aibă un ecou internaţional. Poate nu întâmplător, câţiva ani mai târziu, în august 1971, va avea loc în aceeaşi zonă (Departamentul de Psihologie al Universităţii Stanford se află la doar patru kilometri şi jumătate de clădirea fostului liceu Cubberley) mult mai celebrul experiment al "prizonierilor de la Stanford" care a dezvăluit "efectul Lucifer": procesul de transformare a unei persoane normale într-un personaj capabil să comită fapte inumane sub influenţa celor ce asumau sau doar re-prezentau (puneau în scenă) "autoritatea" instituţiilor.
Dacă experimentul profesorului Philip Zimbardo de la Stanford urmărea să analizeze efectele mediului carceral asupra unor oameni obişnuiţi, experimentul de la liceul Cubberley, pe care Ron Jones l-a numit The Third Wave (Al treilea val), şi-a propus să explice tinerilor săi elevi de clasa a 10-a cum a fost posibil ca naţional-socialismul să ia minţile germanilor. Totul pare să fi pornit de la afirmaţia unuia dintre elevi care credea că aşa ceva nu ar fi posibil în Statele Unite. Ori, Ron Jones să experimenteze, împreună cu elevii săi, cum o mişcare care are ca scop eliminarea democraţiei poate emerge într-o societate liberă. De aceea, pentru a facilita înţelegerea de către elevi a procesului de îndoctrinare a tinerilor din Germania lui Hitler, Jones a început ceea ce credea că este un simplu exerciţiu de învăţare experimentală de o săptămână. Dar ceea ce a urmat a fost o traumatizantă experienţă de viaţă din care cu toţii, elevi şi profesori, au ieşit marcaţi. După aproape un deceniu, când va publica pentru prima data mărturia experimentului, în 1976, Ron Jones constata că "Ani de zile am păstrat un secret ciudat. Şi am împărtăşit această tăcere cu două sute de elevi". De ce atâta tăcere? Datorită consecinţelor experimentului. Pentru a investiga îndoctrinarea, Jones a înfiinţat o mişcare, "The Wave", care susţinea o ideologie care privilegia disciplina şi acţiunea. Cum Jones era un profesor carismatic, majoritatea elevilor au intrat în joc, şi curând întregul liceu se afla sub vraja mişcării The Wave. Mărturisirea din 1976, din care s-au inspirat câteva filme artistice sau documentare, se încheie concludent: "Timp de o săptămână, în mijlocul anului şcolar, am împărtăşit o experienţă de viaţă. Şi, cum am prezis, am împărtăşit de asemenea un secret profund. În cei patru ani în care am mai predat la Liceul Cubberley, nimeni nu a admis vreodată că a participat la mişcarea celui "de-al treilea val". Am vorbit şi i-am studiat cu atenţie acţiunile. Dar mişcarea în sine, NU! A fost ceva ce am vrut cu toţii să uităm".
Fascismul este ceva despre care vrem cu toţii să uităm! Ceva ce a fost demult şi nu se mai poate repeta! Şi, oricum, dacă se va întâmpla, se va întâmpla altora! Chiar dacă impunerea ştirilor contrafăcute de mass-media lipsită de scrupule şi implicată în combaterea "statului paralel" face fascismul mai viu decât oricând.
Deşi în România combaterea "efectului Lucifer" devine o prioritate absolută, nu o veţi regăsi în programul de guvernare. Poate şi pentru că majoritatea parlamentară (care transcende simpla majoritate aritmetică, fiind formată din antidemocraţii de peste tot) a mizat pe efectul de contagiune al ştirilor contrafăcute şi al faptelor alternative. Iar de aici până la atacurile împotriva democraţiei în numele "adevăratei democraţii" nu a fost decât un pas. Nu vom încerca totuşi să încheiem cumva această lecţie experimentală?
1. Fals
(mesaj trimis de Ciongo Pongo în data de 05.02.2018, 01:38)
Alt articol alarmist al acestui propagandist.
1.1. Adevărat (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Tonto Maronto în data de 05.02.2018, 02:25)
Ba da. Ce te bagi tu dacă nu ai înțeles
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.02.2018, 14:03)
Ciongo Pongo are perfecta dreptate ! Vad ca dumneata ii porti sambetele ipochimenului, recte motocicleanu i-a tras niste suturi prin partile dorsale, ca a venit cu brichete proaste si acum "varsa" aceeasi ciorba reincalzita... Bataie mare pe ciolane la alde e clar... Zbanghii astia de "liberali", din shleata lu' guzganian &co tot o tin gaia matzu cu fascismu' dar nu i-a luat nimeni la bani marunti despre crimele bolsevice din '46 incoace... Niste caricaturi cu totii !
2. Hait! Iar fasciștii ...
(mesaj trimis de Oarecare în data de 05.02.2018, 07:39)
Aceeași temă obsedantă a analistului progresist și aceeași concluzie, ca muzica unei flașnete ieșite de pe ax: "fascismul mai viu decât oricând" ... Trist, dacă n-ar fi ilar.
Eh, doar șlagărul zilei începe cu "Hai la lupta cea mare!" în ritmuri de hip-hop :)