Eliminarea subvenţiilor la oţel se lasă aşteptată

Producătorii de oţel ar trebui să prezinte, în această lună, un proiect de acord pe marginea subvenţiilor din sectorul siderurgic, urmînd să ia startul negocierile în domeniu. Specialiştii sînt de părere că, deşi ar fi bine ca forma finală a documentului să reflecte toate punctele de vedere exprimate de autorităţile statelor producătoare de oţel, dar şi de reprezentanţii oţelarilor, discuţiile trebuie concentrate pe eliminarea subvenţiilor, dat fiind că acestea distorsionează piaţa.

Statele Unite, Uniunea Europeană, Japonia şi alte ţări producătoare de oţel au făcut, anul trecut, un pas către acordul care să pună capăt subvenţiilor din siderurgie. Ţările amintite au ajuns la unele înţelegeri pe marginea punctelor cheie ale acordului, aspectele de detaliu nefiind, însă, rezolvate.

Subvenţiile la producţia de oţel (excepţii de la unele taxe sau creditele cu dobînzi foarte mici) au dus la suprasaturarea pieţei.

Anul trecut, exista un surplus de circa 200 milioane de tone pe piaţă, cantitate echivalentă cu producţia primelor opt ţări care fabrică oţel. Cele 38 de state producătoare de oţel încearcă să ajungă la o înţelegere care să înlăture acest surplus.

Reprezentanţii celor mai mari companii siderurgice din lume au stabilit o serie de criterii care ar trebui luate în seamă la momentul negocierilor: viitorul acord să facă referire la toate statele importante producătoare de oţel, să se concentreze pe problema capacităţilor de producţie ale oţelăriilor (întrucît există surplusuri pe piaţă) şi să elimine toate subvenţiile, cu excepţia celor destinate rezolvării problemelor sociale sau de mediu, asociate, în principal, cu închiderea fabricilor.

Amintim că piaţa oţelului este una cu probleme şi nu trebuie trecut cu vederea războiul comercial dintre SUA şi Uniunea Europeană. După ce Organizaţia Mondială a Comerţului a dat cîştig de cauză europenilor, stabilind că taxele vamale aplicate de administraţia Bush importurilor de oţel sînt ilegale, oficialii de la Washington căutau o altă cale prin care să protejeze companiile autohtone de profil (schimbarea modalităţii de calcul a taxelor existente).

În aceste condiţii, piaţa oţelului continuă să crească. Producţia mondială de oţel brut a fost de 85,9 milioane de tone metrice în luna martie a acestui an, cu 5,9% mai mult decît în martie 2003. China se remarcă printr-o producţie de 21,8 milioane de tone metrice, cu 23,1% mai mult decît în martie anul trecut. În Asia, pe ansamblu, producţia de oţel a ajuns la 39,4 milioane de tone metrice, în creştere cu 11,3%. Rusia a produs 5,4 milioane de tone, în creştere cu 5,2%.

Importurile americane de oţel au crescut cu 5,5% în luna martie, faţă de aceeaşi perioadă din 2003, ajungînd la 2,2 milioane tone. Comparativ cu luna februarie, importurile de oţel au sporit cu 22,4%.

Companiile europene din sectorul oţelului îşi majorează producţia, căutînd să beneficieze de pe urma creşterii preţurilor pe piaţa de profil. Societăţi de renume, precum "Arcelor", "ThyssenKrupp" sau "Corus", şi-au majorat preţurile de distribuţie, ca să-şi acopere costurile mari de producţie, în condiţiile în care materiile prime sînt tot mai scumpe. Materiile prime au preţuri ridicate, îndeosebi din cauza creşterii cererii pe piaţa Chinei. Există regiuni în care preţul oţelului aproape că s-a dublat. În Emiratele Arabe Unite spre exemplu, în ultimele şase luni, acesta a ajuns la 537 dolari/tonă.