Este virusul SARS-CoV-2 influenţat de anotimpuri?

Încă din primele zile ale epidemiei de COVID-19 în Europa a apărut întrebarea: va dispărea virusul SARS-CoV-2 odată cu încălzirea vremii, ca în cazul gripei sezoniere obişnuite? Trei luni mai târziu, declinul observat în general pe bătrânul continent la sfârşitul primăverii a reînviat ipoteza unei ''sezonalităţi'' a noului coronavirus, relatează sâmbătă AFP, conform Agerpres.

Caracterul sezonier nu este neobişnuit pentru un ''virus respirator'' şi a făcut chiar obiectul mai multor studii din avalanşa de lucrări ştiinţifice care au acompaniat valul pandemic. ''Numeroase virusuri respiratorii sunt sezoniere, cum ar fi gripa sau VSR'', a declarat epidemiologul Antoine Flahault cu referire la virusul sinciţial respirator, responsabil, printre altele, de bronşiolită la sugari.

Prin urmare, SARS-CoV-2 ar putea fi, de asemenea, influenţat de anotimpuri - temperatură, umiditate, razele soarelui sau comportamentele umane. Ce argumente există în sprijinul unei astfel de afirmaţii? În primul rând, acest virus a apărut la sfârşitul anului 2019 ''în timpul iernii'' şi ''în China continentală''. Apoi, ''el a antrenat epidemii puternice în zonele temperate din emisfera nordică, în perioada ianuarie - mai'', a precizat Flahault, în timp ce ''acţiunea sa a fost mai redusă în zonele temperate din emisfera sudică''.

În ultimele săptămâni, ''am observat o reducere pronunţată aproape peste tot, cu excepţia anumitor regiuni din emisfera nordică, precum Suedia, Polonia şi anumite state din SUA'', a continuat expertul care conduce Institutul de Sănătate Globală de la Universitatea din Geneva.

Pe de altă parte, ''odată cu apropierea iernii australe, Argentina, Chile, sudul Braziliei sau Africa de Sud se confruntă cu o creştere considerabilă a epidemiilor, care ne aminteşte de cea de la noi, de acum câteva luni'', a adăugat specialistul citat de AFP.

''În general, impresia este că există o frânare estivală, însă aceasta poate fi parţială şi ar putea să nu reuşească neapărat să împiedice o circulaţie, posibil moderată, pe tot parcursul verii în emisfera noastră'', a declarat Antoine Flahault.

Preşedintele Consiliului ştiinţific asupra COVID-19, care consiliază guvernul francez cu privire la epidemie, Jean-François Delfraissy, a evocat, de asemenea, această ipoteză. ''Scenariul numărul unu'' prevăzut pentru vară este acela al ''unui control al epidemiei'' în ţară, mulţumită ''consecinţelor izolării'', dar şi ''faptului că acest virus poate fi sensibil la temperatură'', a declarat el la radio France Inter.

Sezonalitatea SARS-CoV-2 rămâne o ipoteză dificil de testat, potrivit specialistului în boli infecţioase Pierre Tattevin. Într-o perioadă în care temperaturile şi lumina soarelui erau în creştere în Franţa şi în Europa ''ne-am izolat complet'', a subliniat el. Prin urmare, este dificil de evaluat influenţa sezonieră a efectului izolării asupra încetinirii epidemiei actuale.

''Există atât de mulţi parametri de luat în calcul încât nu se poate şti ce este legat de climă, ce este legat de anotimp sau de faptul că oamenii sunt mai atenţi'', a subliniat medicul de la Centrul Spitalicesc Universitar din Rennes, Franţa.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Princeton din Statele Unite, publicat în mai în jurnalul Science, a constatat un efect secundar al temperaturii şi umidităţii asupra răspândirii virusului, cel puţin în stadiile incipiente ale pandemiei. ''Virusul se va răspândi rapid, indiferent de condiţiile climatice'', a anticipat autoarea studiului, Rachel Baker. Deoarece există un factor mult mai preponderent pentru circulaţia SARS-CoV-2: actuala imunitate colectivă slabă a populaţiei în faţa acestui virus.

Antoine Flahault reaminteşte, însă, că sezonalitatea virusurilor precum cel al gripei nu se limitează la temperatură şi umiditate. În opinia sa, trebuie să se ţină cont de lumina soarelui (rolul distructiv al razelor ultraviolete asupra virusurilor) şi de comportamentele umane asociate anotimpului (mai mult timp petrecut în mediul exterior când vremea e frumoasă).

Gripa nu provoacă niciodată o epidemie vara în Europa, însă se manifestă pe tot parcursul anului în zonele intertropicale.

Un coronavirus sezonier ar duce la o vară mai liniştită în emisfera nordică, dar ar deschide uşa către o toamnă/iarnă mai ameninţătoare, cu un ''risc mare de reapariţie'' la revenirea frigului. ''Este o ipoteză plauzibilă dacă acceptăm ideea unei componente sezoniere. Pandemiile de gripă au avut toate un al doilea val, întotdeauna iarna în zonele temperate din emisfera nordică'', a precizat Flahault.

În urma unui studiu condus de Universitatea Maryland din Baltimore (SUA) şi publicat săptămâna aceasta în Journal of the America Medical Association (JAMA), o echipă de cercetători internaţionali a constatat că virusul SARS-CoV-2 urmează un calendar sezonier şi că preferă clima răcoroasă şi uscată, descoperire ce ar putea ajuta la dezvoltarea de strategii de prevenire şi de supraveghere pentru a frâna izbucnirea de noi focare în lume. Cercetătorii au analizat asocierea dintre tipul climei şi răspândirea infecţiei COVID-19, examinând datele climatice din mai multe oraşe din întreaga lume afectate sau nu de coronavirus, în perioada 1 ianuarie-10 martie anul acesta. Studiul a constatat că oraşele cele mai afectate de pandemie se află pe un culoar de latitudine cuprins între 30 şi 50 de grade nord (N), iar modelele lor climatice sunt similare: au o temperatură medie cuprinsă între 5 şi 11 grade Celsius şi o umiditate scăzută specifică (între 44 şi 84%), când virusul se răspândeşte mai repede.