Reporter: Succesul de care vă bucuraţi v-a luat prin surprindere?
Eugen Ovidiu Chirovici: Da. Nici măcar nu ştiam că o carte aflată încă în manuscris se poate vinde simultan unor edituri din mai multe ţări. Cel mai îndrăzneţ vis al meu era semnarea unui contract rezonabil cu o editură britanică semnificativă, iar apoi, în cazul în care cartea ar fi avut succes, ar fi urmat să fie vândută şi în alte ţări/tradusă în alte limbi. În schimb, în aproximativ o lună de zile, m-am trezit semnând contracte cu edituri de prima mărime din 38 de ţări. A fost şocant, cred că mi-au trebuit vreo câteva luni ca să-mi dau bine seama ce se întâmplă.
Reporter: Locuiţi în Marea Britanie, care sunt, în linii mari, diferenţele dintre piaţa de carte britanică şi aceea din ţara noastră? Dar dintre scriitorul britanic şi cel autohton, nu doar din punct de vedere financiar?
Eugen Ovidiu Chirovici: Prima diferenţă este dimensiunea, evident. A doua constă în faptul că noi suntem "importatori" de literatură, pe când britanicii publică foarte puţini străini şi încă şi mai puţin autori care nu sunt de limba engleză (traducerile reprezintă sub trei la sută din totalul titlurilor publicate într-un an). A treia constă în profesionalism; mă refer la editare, marketing şi aşa mai departe. În rest, condiţia scriitorului nu este grozavă nici în Marea Britanie, nici în Franţa, Germania sau SUA. Foarte puţini autori reuşesc să trăiască doar din scris, iar numărul celor aflaţi în această fericită situaţie a scăzut constant în ultimii zece ani, pe măsură ce veniturile s-au diminuat.
Reporter: Dacă aţi fi rămas în ţară credeţi că reuşeaţi să vă bucuraţi de succes la nivel internaţional?
Eugen Ovidiu Chirovici: Nu are nici o importanţă unde locuieşti, atâta vreme cât manuscrisul tău este considerat valoros. Dacă aş fi trimis manuscrisul din Bucureşti şi nu din Reading, unde locuiam la vremea respectivă, reacţia ar fi fost aceeaşi. De un an, de pildă, locuiesc la Bruxelles, în Belgia, din cauza serviciului soţiei mele. Nu s-a schimbat nimic nici în relaţiile cu agenţia care mă reprezintă, Peters, Fraser & Dunlop, nici cu editorii din cele 38 de ţări care îmi publică această carte. Dacă mâine revin la Bucureşti sau să mă mut pe o insulă grecească, lucrurile nu se vor schimba.
Reporter: Ce ar trebui să facă un scriitor român, care locuieşte, scrie şi publică aici ca să se bucure de faimă la nivel internaţional şi confort financiar?
Eugen Ovidiu Chirovici: Nu cred că un scriitor trebuie să-şi propună să se bucure de faimă şi nici de confort material. Am scris peste două decenii aproape pe gratis. Dacă aş fi scris pentru bani sau faimă, aş fi abandonat literatura cu mult timp în urmă. Oricum, ca să răspund la întrebare, autorul respectiv trebuie să scrie suficient de bine încât manuscrisul lui să fie competitiv la nivel european sau internaţional. O agenţie literară primeşte zeci de mii de manuscrise în fiecare an, alege în jur de trei sute pentru lectură şi dintre acestea selectează zece pentru a le propune editorilor. Competiţia, atunci când vorbim de edituri de prima mărime, este uriaşă.
Reporter: "Cartea oglinzilor" se bucură de mare succes, inclusiv la nivelul criticilor, care este cheia reuşitei?
Eugen Ovidiu Chirovici: Probabil că este o carte bună, ce-aş putea să vă răspund? Nu există nici o cheie a reuşitei. Când am început lucrul la acest roman, ca şi la cele anterioare, nu mi-am propus să scriu un bestseller, ci o carte bună. Timp de aproape un an am trimis manuscrisul la peste o sută de agenţii literare din SUA. Vreo zece l-au cerut la lectură, dar în final l-au respins, fără să-mi explice de ce. Eram gata să renunţ şi să-l vând unei edituri mici din Anglia (editurile mici lucrează direct cu autorii), dar patronul respectivei edituri m-a sfătuit să mai încerc să caut reprezentare, pentru că romanul merita o editură mare. L-am trimis altor trei agenţi literari, de data aceea în Marea Britanie, şi după doar câteva zile semnăm contractul cu Marilia Savvides de la Peters, Fraser & Dunlop. O lună de zile mai târziu romanul era deja vândut în peste 30 de ţări. Dacă acel editor, pe nume Robert Peett (Holland House Books), nu mă sfătuia să mai încerc şi îmi vira un contract sub nas, nu aţi fi auzit de acest roman, pentru că atunci când publici la o editură mică şansele de succes sunt minime, dacă nu cumva nule.
Reporter: Probabil sunteţi la curent cu scandalul din jurul Uniunii Scritorilor din România. Atacurile dintre membrii USR îi decridibilizează pe scriitori în faţa cititorilor?
Eugen Ovidiu Chirovici: Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor, nu am fost niciodată, aşa că nu vreau să comentez ce se întâmplă acolo.
Reporter: La ce carte ţineţi cel mai mult şi care este aceea scrisă cel mai uşor?
Eugen Ovidiu Chirovici: "Suflete la Preţ Redus" şi "La Broasca Leşinată" sunt cărţile mele preferate dintre cele pe care le-am scris în România. Nici una dintre cărţile mele nu a fost uşor de scris. Scrisul, atunci când îl iei în serios, e o muncă de ocnaş. Cum spunea Hemingway, stai lângă maşina de scris şi sângerezi. Sună oarecum patetic, dar e adevărat.
Reporter: Aţi fost jurnalist, cum vedeţi presa din România, atacată din diverse părţi, inclusiv din interior, în acest moment?
Eugen Ovidiu Chirovici: Nu ştiu cât de "atacată" este presa din România, însă presa tradiţională, mai ales cea tipărită, este în suferinţă la nivel mondial, în special din cauza ofensivei social media. Presa de la noi nu este atât victima unei conjuraţii politice sau de altă natură, cred eu, cât a unui set de mentalităţi. Îmi aduc aminte când în urmă cu vreo şapte ani, pe când mă aflam încă în România, îmi vizitam tatăl internat la Spitalul Fundeni şi toţi cei din holul uriaş de la intrare citeau tabloide, indiferent de vârstă. Pe vremea aceea încă existau câteva ziare serioase, însă vânzările lor erau tot mai mici în comparaţie cu cele ale tabloidelor, pentru că publicul se orienta tot mai mult spre acestea din urmă. Oricum, situaţia este gravă, pentru că o ţară fără o presă puternică şi independentă este o ţară cu o democraţie şubredă.
Reporter: Aţi fost şi consilier în cadrul BNR, în lumea cifrelor imaginaţia nu este inhibată?
Eugen Ovidiu Chirovici: Există încă discuţii dacă Economia este sau nu o ştiinţă (eu cred că este, în treacăt fie spus), însă mie nu mi s-a părut niciodată un domeniu arid, rezervat cifrelor seci şi statisticilor depersonalizante. Mi-a plăcut şi îmi place Economia, iar economistul din mine a convieţuit întotdeauna paşnic alături de scriitor, fără să încerce vreodată să-l subjuge pe acesta din urmă.
Reporter: Aveţi o recomandare pentru iubitorii lecturii, dar pentru oamenii mai puţin atraşi de lumea cărţii?
Eugen Ovidiu Chirovici: Să citească, dacă nu au făcut-o deja, "Poveste fără sfârşit", un roman scris de Michael Ende, ca să realizeze ce s-ar întâmpla într-o lume lipsită de fantezie şi imaginaţie.
Reporter: Mulţumesc!
1. fără titlu
(mesaj trimis de Sima în data de 20.02.2017, 14:05)
Spune-ne-ne autorule ca "domnul" Chirovici este in primul rand mason (a fost chiar seful masonilor!) si dupa aia este scriitor, economist, etc etc
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.02.2017, 14:32)
Mason e o meserie?
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.02.2017, 19:35)
Banoasa, ca doar deaia a cochetat cu BNR.
Alta intrebare? Numele Chirovici iti spune ceva?