Europa a făcut recent un pas important în direcţia stabilităţii bancare

Săptămâna trecută am făcut un pas important în vederea creşterii solidităţii şi a transparenţei celor 8.200 de bănci din Europa! După 19 luni de negocieri, miniştrii de finanţe din UE au adoptat noua înţelegere pentru bănci, prin care se instituie normele Basel III pentru Europa.

Prin aplicarea normelor Basel III celor 8.200 de bănci din Europa, vom onora unul din principalele noastre angajamente din cadrul G20. Înainte de toate, din succesiunea crizelor am tras învăţămintele necesare şi ameliorăm acum soliditatea băncilor, care vor trebui să deţină mai multe active lichide şi capital propriu de o calitate mai bună pentru a putea absorbi şocurile viitoare. Toţi cei 27 de miniştri de finanţe din UE au sprijinit această direcţie.

Impactul acestui acord justifică negocierile îndelungate pe care le-am purtat: cele 19 luni care s-au scurs de la propunerea mea au constituit un timp necesar pentru a perfecţiona detaliile acestui text, a-l adapta la contextul european, a-i asigura conformitatea cu normele Basel III şi, în fine, a verifica în detaliu adecvarea sa pentru îndeplinirea obiectivului nostru principal, şi anume acela de a garanta că sectorul bancar poate continua să finanţeze economia reală.

În acest sens, nu pot decât să salut decizia luată la începutul lunii ianuarie de Comitetul de la Basel de a-şi adapta normele în sensul propunerii noastre, în special prin acceptarea aplicării treptate a oricărei noi cerinţe de acoperire a lichidităţilor între 2015 şi 2019. Pentru prima dată, vom avea o normă globală privind lichiditatea bancară, care ne va ajuta pe viitor să evităm situaţii similare cu cea în care s-a regăsit Lehman Brothers: o lipsă de lichidităţi care a dus la prăbuşirea sa dezastruoasă.

De la începutul procesului legis-lativ, am avut grijă pe toată durata acestor lucrări să acţionăm cu prudenţă şi fermitate, fără a ne lăsa influenţaţi de către toţi cei care doresc să submineze consolidarea normelor şi să blocheze această reformă globală, care a fost deja pusă în aplicare într-un număr de aproximativ douăsprezece jurisdicţii, printre care şi Africa de Sud, Canada, India şi Elveţia, toate fiind ţări ale căror economii continuă, din câte ştiu, să fie finanţate în mod corespunzător.

Sunt convins că, la fel ca aceste ţări, Europa are nevoie de aceste reforme. Pe lângă normele de lichiditate şi majorarea capitalurilor proprii, elemente care vor acţiona ca o "plasă de siguranţă" în vremuri de criză, reforma va introduce un efect de levier între capital şi active şi va acorda o mai mare atenţie ris-curilor de contrapartidă legate de expunerea la instrumente financiare derivate. Autorităţile naţionale de supraveghere vor avea responsabilităţi mai mari şi opţiunea de a solicita băncile să îşi restrângă activităţile în cazul unei bule speculative comparabile cu cele survenite în sectorul internetului sau în cel imobiliar în unele ţări europene.

UE merge dincolo de angajamentul luat în cadrul G20. Bonusurile bancherilor vor trebui să fie mai moderate pentru a descuraja asumarea unor riscuri excesive. În acest sens, aş dori să felicit în mod expres Parlamentul European, care a rămas ferm pe poziţii cu privire la acest aspect şi a impus limite privind dimensiunea relativă a bonusurilor în comparaţie cu remuneraţiile. Consiliile de administraţie vor trebui să responsabilizeze cadrele de conducere, în special în ceea ce priveşte expunerea la risc, iar băncile vor trebui să comunice informaţiile fiscale pentru fiecare ţară în care îşi desfăşoară activitatea. Sunt de părere că şi alte juris-dicţii din cadrul G20 ar trebui să urmeze exemplul UE cu privire la aceste aspecte, pentru a se asigura că normele sunt mai convergente în di-ferite părţi ale lumii.

Un punct esenţial este că acest progres în materie de reglementare este conceput pentru a se aplica pe întreg teritoriul pieţei unice a celor 27 de state membre. Aceasta ne va permite să instituim baza pentru un "cadru de reglementare unic", pentru a include şi alte norme pe care le consolidăm în prezent. Printre acestea se numără unele dispoziţii privind protecţia depozitelor, care sunt deja garantate până la 100.000 EUR per deponent în toate statele membre, şi privind instrumentele necesare pentru soluţionarea crizelor bancare, pentru a se evita situaţia în care contribuabilii sunt nevoiţi să subvenţioneze băncile aflate în dificultate.

Dincolo de piaţa unică, este esenţial să ajungem la aplicarea uniformă a normelor la nivel mondial. Numai convergenţa în materie de reglementare va face posibilă evitarea riscului de arbitraj şi va promova stabilitatea financiară. Avem nevoie, cu siguranţă, să reflectăm la modalităţile de consolidare a guvernanţei mondiale în domeniul serviciilor financiare şi la reglementarea băncilor în special, pentru a avea garanţii mai solide că angajamentele din cadrul G20 vor fi realmente onorate de către toate părţile implicate.

Uniunea Europeană îşi va respecta promisiunea şi va aplica normele Basel III începând de la 1 ianuarie 2014. Aşteptăm în prezent ca SUA să facă acelaşi lucru. Acest aspect a fost un punct central al vizitei mele recente la Washington şi la New York, în cursul căreia reprezentanţii ţării gazdă şi-au exprimat hotărâ-rea de a aplica pe deplin Acordul Basel III în lunile următoare. Europa şi SUA trebuie să avanseze în paralel şi într-un spirit de încredere reciprocă, pentru a pune în aplicare noile norme. O întoarcere durabilă la stabilitatea financiară depinde de aceasta.