"Există o bursă a ponturilor în piaţa hoţilor"

Reporter: Din toate incidentele care au avut loc în ultima vreme, pare că infracţionalitatea a crescut, în ţara noastră. Aşa este?

Gabriel Badea: Într-adevăr, este o aparenţă de creştere a infracţionalităţii, dar care nu este neapărat confirmată de statistici. Infracţiunile de genul spargerilor de locuinţe, furturilor din magazine sunt situaţii care au impact direct şi puternic asupra oamenilor şi de aici percepţia opiniei publice că lucrurile au degenerat.

Reporter: Foarte recent au avut loc furturi de bunuri din casetele de valori de la bănci. Cum s-a ajuns aici?

Gabriel Badea: Furturile din casetele de valori întotdeauna au constituit un subiect controversat. Când este vorba despre o bancă, pare şi mai surprinzător, însă trebuie ştiut că astfel de infracţiuni au avut loc şi în alte ţări, cu mult înainte să se întâmple la noi. La capitolul infracţionalitate, se pare că România este puţin defazată. Infracţiuni care aveau mare impact în alte ţări cu ani în urmă, respectiv furturile din bancomate sau din casetele de valori ale băncilor, la noi au ajuns în actualitate doar în ultimul timp. Hoţii vin din străinătate cu mai multă experienţă în astfel de infracţiuni, au acces la tehnologia modernă şi găsesc şi teren propice, pentru că, neefiind încă expuşi la astfel de acte, românii nu şi-au luat măsuri de protecţie corespunzătoare.

De exemplu, dacă la un moment dat era o mare discuţie despre hoţii români care clonau carduri prin alte ţări, acum aceşti hoţi încep să se orienteze şi spre "piaţa internă".

În ceea ce priveşte atacurile împotriva băncilor, trebuie observat că şi aici avem uneori un deficit de securitate. În primul rând, băncile sunt instituţii care urmăresc realizarea unui profit, iar acesta se face de multe ori şi prin reducerea costurilor.

Băncile din ţara noastră s-au extins oarecum nesustenabil în ultimii ani - la orice pas vedem o sucursală bancară -, iar extinderea numărului de sucursale înseamnă şi costuri de securitate crescute. Dar când activitatea se reduce şi vine vorba de scăderi de costuri, de multe ori, din păcate, scăderile încep cu costurile de securitate.

Reporter: Cu alte cuvinte, pot exista situaţii în care măsurile de securitate luate de anumite bănci să nu fie suficiente?

Gabriel Badea: Nu este vorba numai de bănci, dar întotdeauna au existat discuţii vizavi de asigurarea unui nivel suficient de securitate şi de costurile pe care le presupune acest lucru. Trebuie ştiut că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, orice deţinător de bunuri şi valori trebuie să-şi ia cele mai potrivite măsuri de securitate, respectiv să se comporte responsabil în legătura cu proprietatea sa, pentru ca această proprietate lăsată nesecurizată să nu atragă răufăcătorii, devenind, astfel, un factor generator de infracţionalitate.

Pentru ca adoptarea măsurilor de securitate să se facă pe nişte obiective conform ultimelor modificări legislative, s-a impus necesitatea efectuării unor analize de risc. Aceste analize ar trebui făcute de evaluatori de risc care să deţină competenţele necesare.

Astfel, orice instituţie, agent economic, inclusiv băncile, trebuie să-şi ia măsurile de securitate în baza acestor evaluări.

Din păcate, încă nu există standard ocupaţional pentru această ocupaţie şi, prin urmare, evaluatorii de risc existenţi, deşi trec printr-un filtru al poliţiei şi, în general, sunt persoane cu experienţă, totuşi suntem încă într-o fază de tranziţie în implementarea prevederilor legale în legătură cu analizele de risc.

În aceste condiţii, poliţia a întocmit o comisie şi, pe bază de interviu, a fost realizat un registru naţional al evaluatorilor, până la intrarea în atribuţii a centrelor de formare profesională care vor pregăti evaluatori de risc calificaţi conform legii.

Oricum, subiectivismul în aprecierea nivelului de securitate care trebuie adoptat la un moment dat nu este eliminat în totalitate prin această completare legislativă, pentru că se dă, totuşi, posibilitatea ca aceste analize de risc să fie făcute nu numai de evaluatori independenţi, ci şi de evaluatori interni, care, în principiu, pot fi subiectivi.

De asemenea, există neconcordanţe între legea de bază, respectiv Legea 333/2003 modificată şi norma de aplicare HG 301/2012, neconcordanţe ce pot fi speculate de cei care ar dori, la un moment dat, să se sustragă de la obligaţiile legale.

Reporter: Trecând la cazurile de spargeri care au loc în cadrul unor locuinţe, ce poate face o persoană pentru a îndepărta riscul de a fi prădat de un hoţ?

Gabriel Badea: Sistemul de securitate a caselor trebuie completat şi cu sisteme de detecţie perimetrale, adică în afara casei, nu doar în interior, iar locuinţa şi curţile trebuie şi ele întărite cu mijloace mecano-fizice, astfel încât spărgătorilor să le fie foarte greu să pătrundă, iar alarmarea să se declanşeze de la primele momente când rău făcătorii încearcă să pătrundă în perimetru. De exemplu, gardurile pot fi prevăzute cu sisteme mecanice anti-căţărare. Chiar şi plantarea de-a lungul perimetrului cu diverse tipuri de plante decorative cu ţepi şi spini poate să ajute. De asemenea, uşile locuinţelor trebuie alese în funcţie de nivelul lor de securitate - sunt recomandate uşile de nivel trei, geamurile de la parter nu trebuie lăsate fără protecţii mecanice etc. Mai mult decât atât, uşile pot fi prevăzute şi cu detectoare de şoc şi vibraţii care vor detecta încercările spărgătorilor de a forţa intrarea în locuinţă şi vor declanşa alarma înainte ca aceştia să pătrundă efectiv, oferind, astfel, mai mult timp forţelor de intervenţie şi poliţiei să acţioneze. Evident, sistemele de securitate trebuie conectate la un centru autorizat de recepţionare a alarmelor.

Este ştiut că hoţii de locuinţe acţionează de multe ori atunci când proprietarii lipsesc mai mult timp de acasă şi, de aceea, este bine ca planurile noastre de concediu să le împărtăşim într-un cerc cât mai restrâns şi în niciun caz să nu postăm astfel de informaţii pe reţele de socializare decât post-factum. Este, de asemenea, indicat ca atunci când lipsim mai mult timp de acasă să creăm, totuşi, aparenţe de locuire, cum ar fi montarea sistemelor de aprindere-stingere a luminilor automată pe un program prestabilit, pentru a imita rutinele zilnice ale unui locatar. Mai recomandăm ridicarea corespondenţei în mod regulat de către un vecin de încredere, pentru că acumularea de corespondenţă în cutia poştală este un semnal clar pentru rău făcători că proprietarul nu este acasă.

Reporter: Recomandaţi achiziţionarea unei arme de către proprietarii de locuinţe expuse riscului de a fi sparte?

Gabriel Badea: O armă este la rândul ei generatoare de probleme. Să tragi într-o fiinţă vie nu este un lucru foarte uşor. Îţi generează un stres şi o emoţie în momentul respectiv care te poate face să greşeşti, ceea ce înseamnă că poţi să nu nimereşti sau să nimereşti pe altcineva accidental.

De asemenea, trebuie ştiut că cetăţeanul obişnuit nu are acces decât la arme de foc neletale, iar folosirea unor astfel de arme poate avea un efect provocator care să-l determine pe spărgător să se simtă în pericol şi să se ajungă la acţiuni pe care, iniţial, poate nu ar fi dorit să le facă.

Reporter: Ce trebuie să ştim despre hoţi, în general?

Gabriel Badea: În general, hoţii sunt de două tipuri - "profesionişti", adică cei care fac studii, fac programul proprietarilor, ştiu exact ce se întâmplă în acea casă şi "oportuniştii", respectiv cei care profită de neglijenţa proprietarilor. În ultima perioadă, noi ne-am mai confruntat şi cu o altă categorie - cu cei care fură sub influenţa drogurilor, dar aceştia sunt tot hoţi "oportunişti", predispuşi să reacţioneze iraţional atunci când sunt prinşi. Spre deosebire de aceştia, spărgătorii "profesionişti", în principiu, nu sunt violenţi, nu vor să intre în zona de confruntare, nu vor să-şi agraveze situaţia infracţională adăugându-şi la fapta de furt şi altele legate de exercitarea violenţei într-un fel sau altul.

Reporter: Se întâmplă frecvent ca o persoană să fie prădată de două ori?

Gabriel Badea: De regulă, hoţii repetă o experienţă reuşită. Însă, dacă avem de-a face cu hoţi specializaţi, în bijuterii de exemplu, să fure altceva decât bijuterii ar însemna să găsească alte reţele de valorificare a bunurilor furate decât cele pe care le cunosc şi, deci, să-şi asume noi riscuri. De regulă, hoţii specializaţi fac parte dintr-o reţea, dintr-un sindicat, ştiu cine preia marfa, cine o valorifică, cine le dă pontul, au avocaţi deja, care, dacă hoţii sunt prinşi, imediat vin şi-i asistă.

Reporter: În cât timp este obligată poliţia să răspundă unei persoane care a reclamat o spargere?

Gabriel Badea: Termenele la care o instituţie trebuie să răspundă unei solicitări sunt prevăzute în legi. Este o diferenţă între termenul de răspuns şi termenul în care un caz poate fi rezolvat.

Reporter: A fost creată o percepţie potrivit căreia poliţia nu mai rezolvă cazurile de infracţiuni...

Gabriel Badea: Există şi cazuri care nu sunt duse la bun sfârşit, dar sunt şi cazuri de mare succes, nu trebuie să generalizăm. Nu ştiu dacă procentul de cazuri nerezolvate la noi este mai mare decât în alte ţări.

Reporter: Sunt cazuri cunoscute în care poliţiştii motivează că nu au finanţare pentru rezolvarea unor cazuri...

Gabriel Badea: Pe plan mondial este o presiune pe costurile publice din cauza recesiunii în care ne aflăm. Poliţiştii din foarte multe ţări spun acelaşi lucru - că li s-au redus bugetele în această perioadă.

Reporter: Există afirmaţii potrivit căreia unii hoţi trăiesc mai bine în puşcării decât acasă...

Gabriel Badea: Unii trăiesc mai bine în puşcărie decât acasă şi, inevitabil, fac şi schimb de experienţă. Din câte ştiu eu, dintotdeauna a existat şi o bursă a ponturilor. Cei care intră în puşcărie le spun celor care ies ce şi cum se întâmplă "afară" în legatură cu potenţiale victime şi se plătesc bani grei pentru lucrul acesta. Totodată, se ştie că hoţii specializaţi fac schimb de informaţii în legătură cu furnizorii de "instrumente" specializate de spargere, îşi dau informaţii unul altuia despre ce furnizori sunt "pe piaţă" şi unde pot fi găsiţi. Trusele de scule utilizate de hoţi sunt ca nişte truse chirurgicale, de fapt sunt scule de lăcătuşerie fabricate chiar de firme cu reputaţie în domeniu şi convertite în ustensile pentru infracţiuni.

Reporter: Există cazuri în care agenţii de pază sunt învinuiţi de către hoţi că i-ar fi hărţuit, într-un fel sau altul?

Gabriel Badea: Hoţii se leagă de absolut orice. De aceea încercăm să instituim un cadru de protecţie legală a personalului din securitate puţin mai bine pus la punct. De exemplu, când un agent de pază prinde un hoţ, agentului i se iau declaraţii, este chemat de 4-5 ori pe la poliţie să spună cum a fost, vine şi avocatul şi întreabă dacă nu cumva l-a bruscat pe hoţ, apoi este chemat la tribunal unde toate rudele şi prietenii hoţului îl ameninţă, că-i taie capul, că-i omoară familia... cu astfel de lucruri chiar ne confruntăm.

Reporter: Cum sunt salariile în acest domeniu?

Gabriel Badea: În general, sunt salarii mici în sectorul de pază şi securitate. Sunt foarte multe firme de profil - circa 1400 -, mult mai multe decât ar trebui să fie şi este o bătălie a preţurilor mici în special pe zona de licitaţii publice. Autorităţile, în procedura de achiziţie pun ca prim criteriu "preţul cel mai mic", iar competiţia fiind foarte mare se merge chiar sub preţul de realizare a serviciului. Acest lucru rezultă în salarii mici atunci când se dau, în muncă la negru, în angajare de personal fără experienţă.

Mai mult decât atât, companiile care îşi adjudecă astfle de licitaţii la preţuri foarte mici încep să forţeze legea.

Problema mare este generată de fenomenele de concurenţă neloială cu care ne confruntăm în industrie de foarte mult timp şi care se întoarce împotriva tuturor - şi a statului, pentru că nu sunt plătite taxele, şi a beneficiarului, care nu primeşte serviciile pe care ar trebui să le primească, şi chiar şi a furnizorului, care, în loc să facă un profit în mod corect se bagă în tot felul de probleme.

În aceste condiţii, o altă preocupare de-a noastră este îmbunătăţirea mediului de afaceri din domeniu.

Reporter: Cât de corecţi sunt agenţii de pază?

Gabriel Badea: Agenţii de pază sunt oameni corecţi în marea lor majoritate. Să nu uităm că agentul de pază trece, totuşi, printr-o verificare a poliţiei, are cazier, nu vorbim chiar de oricine. Sigur, verificarea despre care vorbim nu poate fi întotdeauna o garanţie, ea îţi poate arăta cum este omul sau cum a fost până acum, nu cum va fi şi de acum înainte. Totuşi fiecare om are limitele lui şi este foarte probil ca cine angajează un om cu 7 milioane pe lună (n.r. de lei vechi) să păzească valori, să zicem, de un milion de dolari, îşi asumă totuşi riscul ca acel om să nu reziste tentaţiei, existând posibilitatea să nu mai găsească acest milion de dolari a doua zi.

Sunt şi situaţii în care oameni, agenţi de pază cu salarii minime pe economie, găsesc şi înapoiază sume de bani în valoare de zeci de mii de euro. Se întâmplă şi invers - oameni foarte bine plătiţi şi nu numai agenţi de pază să fie prinşi furând, deşi poate nu sunt în situaţia în care să fie nevoiţi să o facă. Depinde foarte mult de profilul moral al omului.

Ce trebuie să ştim este că dacă punem un paznic nu este suficient. Agentul de pază este doar un element al unui sistem de securitate care trebuie gândit pe principiul redundanţei. Astfel, agentul de securitate trebuie dublat şi susţinut, de exemplu, şi cu un sistem cu camere video. În aceste condiţii, el se va simţi mai protejat şi capabil să facă faţă riscurilor. Un nivel adecvat de securitate este asigurat prin soluţii care îmbină, integrează elementul uman şi elementul tehnic. Acestea nu pot funcţiona eficient şi eficace în mod independent. Sistemele tehnice de securitate fără să aibă pe cineva care să intervină nu-i descurajează 100% pe hoţi. Aşadar, nu putem separa tehnologia de securitate de componenta umană. Nici omul nu mai poate rezolva aceste probleme fără tehnologie, nici tehnologia nu poate acţiona singură.

Reporter: La ce preţ ajunge cel mai scump sistem de securitate?

Gabriel Badea: Cel mai scump sistem de securitate poate ajunge şi la 40.000 de euro, de exemplu, însă depinde şi de mărimea locuinţei şi de alte condiţii specifice, dar putem securiza casa şi cu costuri mult mai mici.

Reporter: Care este profilul beneficiarilor de servicii de securitate?

Gabriel Badea: În general, vorbim de persoanele care depăşesc un anumit nivel al avuţiei personale.

Reporter: A crescut piaţa serviciilor private de securitate, în ultima vreme?

Gabriel Badea: Nu, piaţa nu se poate spune că a crescut, dar, spre deosebire de alte sectoare, nu a fost o scădere semnificativă din cauza crizei, ceea ce este important. Piaţa a stagnat, în ultimii ani, după o creştere, în perioada 2007- 2008, când era la circa 600 de milioane de euro pe an. Odată cu declanşarea crizei, au avut loc unele reduceri, în special în sectorul serviciilor de pază, dar, în schimb, am simţit o creştere pe segmentul vânzărilor de tehnică şi tehnologie de securitate.

Reporter: La ce valoare se ridică acum piaţa de profil?

Gabriel Badea: Nu sunt cifre verificate, dar se vorbeşte de un nivel al pieţei de securitate în România de circa 1 miliard de euro.

Reporter: Care sunt problemele industriei?

Gabriel Badea: Industria de securitate este reglementată legal şi o problemă ar fi aplicarea în mod egal şi echilibrat a cadrului de reglementare.

Dorim o clarificare şi o simplificare a normelor aplicabile firmelor de securitate, astfel încât acestea să-şi poată face planurile de dezvoltare şi bugetele. Cadrul de reglementare în care lucrăm este foarte important, pentru că ne poate influenţa în mod direct business-ul.

Pentru perfecţionarea legislaţiei, recent a fost creat un grup de lucru la Ministerul de Interne.

Reporter: Ce vizează acest grup de lucru?

Gabriel Badea: Serviciile de securitate din ţara noastră sunt reglementate legal de foarte mult timp. Prima lege în domeniu a apărut în 1996, aceasta a fost schimbată o dată în 1999, ultimele modificari având loc în 2003, iar în 2012 au fost emise alte norme de aplicare. Întotdeauna, însă, legea a nemulţumit pe cineva - ori pe furnizori, ori pe reprezentanţii poliţiei, ori pe beneficiari şi, de aceea, sunt discuţii cvasi-permanente să facem această lege mai bună, mai acoperitoare, mai eficientă.

Grupul de lucru de care vorbeam cuprinde acum reprezentanţii Federaţiei Serviciilor de Securitate, pe cei ai Asociaţiei Române a Băncilor, ai Asociaţiei Caselor de Pariuri şi reprezentanţi ai Poliţiei. Aceştia dezbat un proiect de lege punct cu punct, pentru ca reglementările din domeniu să devină mai bune. De asemenea, ne dorim ca serviciile de securitate să ajungă la un nivel de profesionalism, încât aceastea să fie în măsură să contribuie şi mai mult la asigurarea unui climat de siguranţă publică prin activităţile lor specifice şi să fie în consens cu standardele europene, atât din punct de vedere al legislaţiei, cât şi al profesiei.

Reporter: Când veţi finaliza proiectul?

Gabriel Badea: Avem termen de finalizare la 1 septembrie, după care acesta urmează să intre pe fluxul legislativ normal, inclusiv va fi pus în dezbatere publică.

Reporter: Spuneaţi că FSS este preocupată şi de îmbunătăţirea mediului de afaceri. Ce doriţi să faceţi, mai exact?

Gabriel Badea: Încercăm să promovăm acţiuni de conştientizare a consumatorului referitor la cum trebuie să-şi aleagă un serviciu de securitate serios, să nu contracteze furnizori care nu sunt în măsură să ofere calitate şi profesionalism, încercăm să facem un cod de conduită în afaceri în domeniu şi să convingem firmele să adere la el şi să îl respecte. Este în interesul tuturor. Este, de asemenea, important să cooperăm cu autorităţile şi să semnalăm ori de câte ori este nevoie situaţiile în care este încălcată legea concurenţei. Am iniţiat un comitet de lucru la nivelul Federaţiei şi urmează să identificăm programe concrete astfel încât imaginea industriei să nu mai fie asociată cu fenomene de muncă la negru, concurenţă neloială, evaziune fiscală. Este un efort de moralizare şi profesionalizare a industriei de securitate privată.

Reporter: Există evaziune fiscală şi în rândul companiilor de pază şi protecţie?

Gabriel Badea: Aşa cum se ştie, poliţia a declanşat, la începutul anului, o acţiune de control intensiv la firmele de pază, care a scos la iveală cazuri de muncă la negru şi cazuri de evaziune fiscală. De altfel, se cunoştea şi până acum că securitatea privată este o zonă în care evaziunea fiscală are o cotă destul de mare.

Reporter: Care este aceasta?

Gabriel Badea: Se apreciază că este în jur de 30%.

Reporter: În ce relaţii sunteţi cu Poliţia?

Gabriel Badea: În relaţii foarte bune, acum suntem în discuţii cu IGPR pentru încheierea unui protocol de colaborare care să pună bazele unui mecanism de lucru permanent în cadrul căruia să facem schimb de informaţii şi de bune practici cu Poliţia şi, astfel, contribuţia securităţii private la ordinea publică să devină mai importantă.

Reporter: Cum va funcţiona acest protocol?

Gabriel Badea: De exemplu, Poliţia ne va informa în legătură cu cazuri de persoane dispărute, infractori daţi în urmarire care la un moment dat pot fi identificaţi de către agenţi de securitate care sunt în serviciu în diverse locuri publice (mall-uri, benzinarii etc).

Reporter: Ce avantaje estimaţi că veţi avea în urma acestui protocol?

Gabriel Badea: Noi vom putea, astfel, să ne desfăşurăm mai bine rolul de contributor la siguranţa publică, respectiv vom face şi mai cunoscut faptul că securitatea privată este de facto un membru al familiei extinse a comunităţii instituţiilor şi structurilor care se ocupă cu siguranţa publică. De asemenea, acest protocol va contribui la creşterea imaginii industriei în ochii opiniei publice.

În acelaşi timp, faptul că vom avea un dialog structurat cu autoritatea de reglementare, sistematic şi permanent, ne va ajuta ca situaţii privind aplicarea cadrului legal mai mult sau mai puţin corecte să fie semnalate şi corectate.

Reporter: Ce preocupări există la nivel european, în ceea ce priveşte legislaţia din domeniu?

Gabriel Badea: Şi la nivelul UE există o preocupare faţă de fenomenele manifestate în legătură cu securitatea privată din ţările membre. Faptul că achiziţiile publice de servicii de securitate sunt făcute în cele mai multe ţări ale Uniunii Europene pe criteriul preţului celui mai mic, într-o industrie care se bazează foarte mult pe oameni, afectează în mod inevitabil calitatea serviciilor. În aceste condiţii, Confederaţia Europeană a Serviciilor de Securitate (CoESS) duce o campanie pentru ca cel puţin achiziţiile publice de servicii de securitate să fie făcute pe criteriul ofertei tehnico-ecomomice celei mai avantajoase şi nu pe criteriul preţului cel mai mic. Asta, pentru că lipsa calităţii în domeniul securităţii private poate avea implicaţii grave. Nu trebuie să uităm că securitatea privată este angrenată inclusiv în paza infrastructurilor critice, care pot fi centrale nucleare, uzine de tratare a apei, centrale electrice, rafinării. O simplă eroare în securizarea acestor obiective poate rezulta în dezastre.

O altă preocupare la nivel european este în legătură cu cadrul legal al securităţii private. În 2007, a fost emisă Directiva Europeană a Serviciilor şi Pieţei Interne, care şi-a propus să creeze o piaţă unică în care serviciile să fie prestate în orice ţară din UE, fără să mai fie supuse altor autorizări sau licenţieri locale. Acest lucru se aplică deja la o parte din serviciile de securitate privată, respectiv la servicile care ţin de tehnologia de securitate. Serviciile de pază au fost, deocamdată, scoase de sub incidenţa Directivei , întrucât s-a pus problema că, în multe ţări din UE, există reglementări naţionale. Adică, având în vedere că firmele de securitate răspund unor ameninţări specifice locale, sunt ţări care nu doresc să aibă de-a face decât cu specialişti cunoscători ai condiţiilor locale. În felul acesta se face şi o protecţie a pieţei locale.

Reporter: Cât de bine este reglementată ţara noastră, în acest domeniu?

Gabriel Badea: România este una dintre ţările care are un cadru de reglementare foarte extins. În Uniunea Europeană mai sunt încă ţări în care securitatea privată este nereglementată, precum Germania, Austria, Republica Cehă.

Reporter: Cum intenţionează autorităţile din UE să rezolve această problemă?

Gabriel Badea: Reglementarea naţională a serviciilor de securitate privată nu reprezintă neapărat o problemă a Uniunii Europene.

UE are la bază principiul libertăţii de circulaţie neîngrădite a capitalurilor, a forţei de muncă şi a serviciilor. Reglementările naţionale care încă există în domeniul serviciilor de pază vin cumva în contradicţie cu acest principiu fundamental al Uniunii Europene. De aceea, a existat o preocupare a Comisiei Europene ca să compenseze această exceptie de la regulă cu un cadru legal al securităţii private armonizat la nivel european.

Ar fi trebuit ca această iniţiativă să fie finalizată în 2010, dar nu s-a reuşit.

În privinţa reglementării securităţii private, opiniile sunt împărţite. În unele ţări, se doreşte ca statul să se implice în controlul strict al securităţii private. Alte opinii se opun reglementării, pentru că sunt împotriva intruziunii statului într-un domeniu privat. De asemenea, unii se opun pe criterii sociale. Conform acestor opinii, serviciile de securitate privată reprezintă un lux destinat celor care îşi permit astfel de servicii şi, din acest motiv, nu trebuie cheltuiţi bani publici pentru controlul şi administrarea unor servicii destinate numai unei categorii a societăţii, şi anume păturilor celor mai privilegiate. Toate acestea au influenţe asupra dezbaterilor pe tema armonizării legislative la nivel european a securităţii private.

Reporter: În final, vă rugăm să ne spuneţi dacă ne mai putem simţi în siguranţă în România...

Gabriel Badea: Mult mai în siguranţă decât în alte ţări. De bine de rău, la noi nu sunt frecvente infracţiunile cu violenţă extremă, cum sunt prin alte părţi, nu sunt reţele de crimă organizată care-şi fac simţită prezenţa în mod pregnant în viaţa publică, sunt multe lucruri care se întâmplă în afara ţării şi la noi nu sunt prezente la aceeaşi scară. Deocamdată, încă ne putem plimba noaptea pe stradă fără să ne temem că vom fi atacaţi la orice colţ de stradă.

Reporter: Pe o scară de la 1 la 10, unde se află România, între ţările din UE, ca nivel de siguranţă?

Gabriel Badea: Este cu circa 30% mai sigură decât celelalte ţări din jurul ei. Dacă Bulgaria ar fi la un 4, Ungaria - la 5, noi suntem undeva la un 7-8.

Reporter: Mulţumim!