Fals tratat despre bilanţuri

Pentru a putea discuta, în cunoştinţă de cauză, bilanţul anului politic românesc 2011, trebuie să vedem mai întîi, după modelul metodologic Farfuridi!, ce este acela un bilanţ! Pentru a răspunde acestei cruciale întrebări, nu vom recurge la un excurs istoric, precum caragialianul personaj, ci la Teoria Generalizată a Chibritului. Conform acesteia, putem şti ce este un bilanţ, descompunîndu-l în părţile alcătuitoare. Astfel, bilanţul se compune din trei părţi: partea introductivă, partea de mijloc şi partea bilanţieră, sau de final, a bilanţului. Partea introductivă a oricărui bilanţ, la rîndul ei, se compune din partea de început a părţii introductive, partea de mijloc a părţii introductive şi partea finalizatoare, a părţii introductive. Partea de mijloc a bilanţului, pe de altă parte, se compune din... aţi ghicit!, partea introductivă a părţii de mijloc... partea de mijloc a părţii de mijloc şi ... tot aşa... ad infinitum! De ce avem nevoie de o teorie pentru a pătrunde tainele politicii româneşti, în anul care tocmai s-a încheiat, este simplu de explicat: în realitate nu s-a întîmplat nimic, iar NIMICUL, dacă nu ştiaţi încă, este cel mai greu lucru de explicat, în lumea acesta ciudată în care trăim! Cei ce nu mă cred pe cuvînt, pentru documentare, pot consulta cu folos lucrarea lui John Barrow "Mic tratat despre nimic".

Prima întrebare întemeiată a cercetării noastre şi desigur a curiozităţii cititorilor noştri este: Cum, adică, nu s-a întîmplat nimic? Păi, au fost nu ştiu cîte moţiuni de cezură; au fost încă şi mai multe moţiuni simple, în Parlament; s-au adoptat mii şi mii de legi, legişoare şi legiuleţe; opoziţia s-a opus, ba încă adunîndu-şi forţele pe baze de coaliţie, a zburdat prin sondaje, a fost cît pe ce să înceapă încă o dată procedura de suspendare a Preşedintelui; Ponta l-a mătrăşit pe Geoană din fruntea Senatului şi din casa cea primitoare a PSD-ului; Geoană ot Dăbuleni s-a trezit din pumni, mai ceva ca Bădica Traian din pluguşor, şi a constatat cît de strîmt şi de strîmb ajunsese PSD-ul pentru marile sale proiecte politice; Crinul PNL-ist a înflorit şi, oarecum la fel de repede, s-a veştejit într-un an cît alţii într-un ciclu electoral complet; UNPR-ul s-a îngrăşat, înfrup-tîndu-se canibalic din carnea parlamentară cea fragedă a PDL-ului, mai mult decît muşcînd din fibra aţoasă şi seacă a opoziţiei pesedisto-pene-liste etc. Iar peste tot şi peste toate, senin în fibra lui morală, chiar dacă peste măsură îngrijat pentru soarta noastră, a supuşilor săi, muritori din ce în ce mai mulţi şi mai degrabă, Guvernul a legiut şi biciut, reducînd tot ceea ce se putea reduce din buzunarele noastre, ba încă şi ceva pe deasupra, pentru a se pune bine cu cei doi mari licurici de la care suge... finanţare, FMI şi Comisia Europeană. A avut, însă, mare grijă să lase intacte, ori chiar mărite niţeluş, ţîţele bugetare de la care suge protipendada cea făloasă a partidului. Să nu mă întrebaţi care partid, că vă faceţi de rîs! Aşa este, toate acestea s-au întîmplat, ba încă şi altele pe deasupra, iar rezultatul final este cît se poa-te de evident, mareee... cît un Chilimanjaro: NIMIC. Politica româ-nească este tot acolo unde a găsit-o Moşul, acum mai an. Vă era rău anul trecut? Nu-i NIMIC, acum vă este cel puţin tot aşa! Vă enerva peste măsură ceva, ori cineva... orice şi oricine... Boc, Năstase, Crin, Ponta, Iliescu, Băsescu, Constantinescu?... Sunt cu toţii tot acolo, în aceleaşi roluri, iar efectul lor material şi cumulat asupra politicii este fix NIMIC. Lucrurile merg liniştite în aceeaşi direcţie, iar faptul este atestat, în toate sondajele, de simţul infailibil al alegătorului nostru etalon, colectiv şi turmentat, acelaşi ieri, mai alaltăieri şi ca de cînd e lumea, adică de cînd s-au pogorît asupra noastră darurile cele sfinte şi fără de preţ ale Democraţiei.

Acum, să nu credeţi că, dacă ceea ce s-a întîmplat în politica noastră este NIMIC, atunci lucrul acesta echivalează cu zero. Nici vorbă! N-aţi citit cu atenţie ultimele tratate şi dezvoltări ale teoriilor cosmologice! Abia acum înţeleg corifeii fizicii teoretice ceea ce noi ştim în politica românească de cînd e lumea!, că NIMICUL (pe care ei îl numesc Materie Întunecată), ba încă ceva şi mai nimicnicesc, Forţa Nimicului (pe care au botezat-o Forţa Neagră) sunt cele care ordonează marele desen al Universului în care trăim cu toţii, pierduţi aici pe mica şi atît de frumoasa noastră planetă, numită aiurea în tramvai Pămînt, cînd ea este trei sferturi Apă şi Foc!

Cum a fost posibil să nu se întîmple nimic, iată întrebarea de la care atîrnă cu adevărat nu doar prezentul şi viitorul politicii noastre, cît mai ales trecutul ei! Oameni buni!!!, nici nu vă daţi seama ce uriaşe forţe s-au pus în mişcare pentru ca acest lucru să se întîmple, cîtă energie s-a cheltuit, cîte manevre, cîte planuri, cîte acţiuni temerare, cîţi eroi ai bătăliilor subterane nu şi-au jertfit viaţa pentru Marea Cauză a NIMICULUI, cîţi soldaţi mărunţi n-au fost sacrificaţi în tranşeele atîtor şi atîtor verdunuri peste care au ploat miliardele de tone de bombe, bombarde şi bombardele!

Nimicul se obţine greu, cu mari sacrificii şi, mai ales, ar fi imposibil fără dăruirea totală de care dă dovadă, cu atîta generozitate, clasa noastră politică.