FEDERAL RESERVE ACCELEREAZĂ PE DRUMUL CĂTRE NICĂIERI Impactul cu zidul realităţii este tot mai aproape

Federal Reserve este gata, din nou, să repornească tiparniţa. Instrumentul dobânzii de referinţă nu mai poate fi utilizat, pentru că este deja la zero, iar banca centrală a Statelor Unite se află sub presiune pentru a nu permite reintrarea în recesiune a economiei.

Dar s-a încheiat, oare, recesiunea din SUA la mijlocul lui 2009, aşa cum arată verdictul NBER? Cu o rată oficială a şomajului de aproape 10% şi o rată extinsă de 17,1% condiţiile de pe piaţa muncii arată, mai degrabă, că "recesiunea s-a terminat, dar depresiunea continuă".

Trebuie să recunoaştem, totuşi, că relaxarea cantitativă a avut şi o serie de realizări vizibile: dolarul se depreciază, preţurile materiilor prime cresc accelerat, preţul alimentelor la fel. În aceste condiţii, chiar doreşte Fed-ul să impulsioneze creşterea aşteptărilor inflaţioniste, după cum arată majoritatea opiniilor de pe piaţă? Dar cum poţi determina categorii largi ale populaţiei, cum sunt şomerii şi pensionarii, să consume acum, când puterea lor de cumpărare scade accelerat?

Toate aceste elemente par să ofere argumente decisive celor care se opun unei noi relaxări cantitative. John Hussman, preşedintele Huss-man Funds şi unul dintre cei mai apreciaţi manageri financiari din Statele Unite, mai aduce încă unul. În opinia sa, nici prima încercare, jus-tificată prin faptul că "a tras economia SUA înapoi de pe marginea abisului", nu a avut efectul scontat, principalul factor de "stabilizare" al economiei fiind "suspendarea raportării adevăratelor rezultate financiare ale băncilor".

Relaxarea FAS 157 (n.a. capitolul din Financial Accounting Standards care se referă la valoarea corectă a activelor şi marcarea acestora la piaţă) are, deocamdată, statutul de măsură temporară. Nu este greu de ghicit ce se va întâmpla la expirarea perioadei de relaxare, mai ales că problemele de solvabilitate ale băncilor nu au fost rezolvate, după cum mai scrie Hussman.

Doar speculaţiile privind relansarea injecţiilor monetare directe de către Federal Reserve au condus, din august, la creşterea semnificativă a burselor americane. Dar au fost doar speculaţii? Nu, nu au fost doar speculaţii, după cum o arată datele privind operaţiunile permanente de piaţă ale Fed-ului.

Relaxarea cantitativă din 2009 s-a realizat prin cumpărarea directă a obligaţiunilor guvernamentale în valoare de circa 445 miliarde de dolari . După alte 12,223 miliarde de dolari tipărite în primele trei luni ale anului curent, Fed-ul a făcut o pauză pentru realimentarea cu hârtie, cerneală şi biţi.

Cu forţe proaspete acumulate în patru luni de pauză, Federal Reserve a tipărit în august 9,3 miliarde, în septembrie 27,5 miliarde (!), iar de la începutul lunii octombrie încă 18,2 miliarde. În acest fel, banca centrală americană a ajuns pe locul trei în topul deţinătorilor de obligaţiuni americane, după China şi Japonia.

Valul monetar aruncat asupra economiei americane nu a condus doar la creşteri ale preţurilor şi la deprecierea dolarului ci şi la creşterea burselor, cu toate că "deciziile de investiţii pentru multe clase de active au devenit sinonime cu ghicirea intenţiilor Fed-ului cu privire la relaxarea cantitativă", iar elementele fundamentale ale valorii au devenit irelevante pe termen scurt, conform analiştilor de la Morgan Stanley. Şi uite aşa, un proces investiţional presupus raţional s-a transformat în ghicirea intenţiilor Fed-ului, ai cărui oficiali încă mai declară că urmăresc relansarea economică.

Din păcate pentru Fed, investitorii nu mai pun semnul de echivalenţă între evoluţia bursei şi starea economiei. Datele de la ICI (Investment Company Institute) arată că ieşirile nete din fondurile mutuale de acţiuni au fost de 38,6 miliarde de dolari în august şi septembrie, din care 23 de miliarde doar în septembrie. De la începutul anului, ieşirile nete au fost de circa 80 de miliarde, semn că micii investitori nu mai "cumpără" povestea oficială a redresării, ci o "vând" tot mai agresiv.

Dacă tot a intrat pe târâmul fantas-tic, unde se creează bunăstare prin tipărire de bani, de ce nu ar merge Federal Reserve mai departe şi ar decreta şi dobânzile negative?

Precedentul a fost creat, anul trecut, de către Banca Suediei, care "oferea" dobânzi de -0,25% băncilor comerciale pentru depozitele overnight constituite. Perioada de aplicare a acestui experiment a fost din 8 iulie 2009 până în 7 septembrie 2010, când dobânda pentru depozite a urcat la zero.

Promotorul acestei politici a fost vice-guvernatorul Băncii Suediei, Lars Svensson, care a declarat în cadrul unei şedinţe de politică monetară că "misticismul asociat cu dobânzile de intervenţie zero" a făcut dificilă trecerea la un nivel şi mai scăzut al dobânzilor, cu toate că "nu este nimic straniu să vorbim des-pre dobânzi negative".

Aceasta era opinia unui prieten apropiat al lui Bernanke în iulie 2009, dar de atunci ideea normalităţii unor dobânzi negative a intrat direct şi în curtea Federal Reserve. Un susţinător deschis al acestei idei năs-truşnice este şi noul vice-preşedinte al Federal Reserve, Janet Yellen, fost preşedinte şi CEO al Federal Reserve Bank of San Francisco. Aceasta a fost nominalizată pentru post în primăvara anului curent, numirea sa devenind oficială din 4 octombrie 2010, pentru un mandat de patru ani.

Într-un scurt profil de la Reuters, publicat în martie 2010, este citată o declaraţie a celei care a devenit a doua persoană din ierarhia Fed-ului, în care se arată că "inflaţia este nedorit de scăzută". De parcă o astfel de declaraţie nu ar fi fost de ajuns, Janet Yellen a continuat: "Dacă ar fi posibil să ducem dobânzile în teritoriu negativ, aş vota pentru acest lucru."

După aceste declaraţii, opiniile Reginei din Ţara Oglinzilor, imaginată de Lewis Carroll, devin chiar interesante şi destul de realiste. Aici trebuie amintit, însă, că cele două opere celebre ale autorului britanic fac parte din genul literar al nonsensului, care urmăreşte să sfideze "gândirea logică şi convenţiile de limbaj", conform definiţiei din Wikipedia.

Dacă Janet Yellen este gata să voteze pentru dobânzi negative, Charles Evans, preşedintele FRB din Chicago, consideră că Fed-ul trebuie să treacă la cumpărarea pe scară largă a titlurilor financiare, pentru realizarea strategiei sale preferate, creşterea temporară a inflaţiei. La fel gândeşte şi preşedintele FRB din Atlanta, Dennis Lockhart, acesta propunând şi o sumă pentru achiziţiile lunare: 100 de miliarde de dolari.

Avalanşa monetară americană a condus la amplificarea presiunilor pentru deprecierea competitivă a monedelor la nivel global, dar mai ales la nivelul economiilor emergente. Progresul lor economic din ultimii ani, poate chiar ultimele decenii, este ameninţat serios dacă se lasă angrenate în acest joc periculos. Andrew Smithers, preşedintele Smithers & Co., a declarat pentru Bloomberg că "unul dintre pericolele politicii promovate de către Fed este acela că poate produce prostie competitivă". Va cădea China în capcană? Cât va rezista Brazilia?

Deocamdată, Fed-ul aşteaptă rezultatele alegerilor din 2 noiembrie, dar totul pare să indice că un nou program masiv de relaxare cantitativă este inevitabil.

Va reuşi Federal Reserve să îndeplinească visul de aur al bancherilor centrali şi al socialiştilor de toate nuanţele, acela de a îngenunchea pieţele şi de a revigora o economie istovită de propriile sale politici? Chiar există ţara de dincolo de oglindă imaginată de Lewis Carroll?

Din păcate pentru băncile centrale, mai ales pentru cele mari, există ceva care se cheamă realitate. Aici expansiunea monetară continuă înseamnă inflaţie, dezechilibre externe şi, mai ales, distorsionarea structurii capitalului intern, care afectează grav dezvoltarea economică. Iar prăbuşirea încrederii în monedă are un singur final: hiperinflaţie.

• Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.