English
Am să fac un lucru care va părea straniu. Am să analizez, cu cifre reci, o situaţie foarte omenească. Una despre care s-ar spune că nu suportă o asemenea abordare. După care am să schimb registrul.
Cifrele, mai întâi. Se nasc, în medie, 1,07 băieţi pentru fiecare fată. Cum şi de ce natura atinge acest echilibru (relativ) şi ce anume determină diferite variaţii, este o chestiune care nu ne priveşte acum. Acest avantaj numeric al băieţilor se pierde, în mod normal, într-o societate modernă. Băieţii/bărbaţii au rate mai mari ale mortalităţii - iarăşi, de ce anume nu face obiectul editorialului. Femeile au o speranţă de viaţă mai mare. În Statele Unite, spre exemplu, pentru femei speranţa de viaţă este de 81 de ani, iar pentru bărbaţi de 76. Rezultă că pe măsură ce examinăm straturile mai în vârstă ale populaţiei, proporţia femeilor creşte.
Să privim acum spre alt aspect. Vârsta la care partenerii se căsătoresc. Aici există o constantă universală. Femeile se căsătoresc mai devreme. Spre exemplu, în Statele Unite aceste valori sunt 26 (pentru femei) şi 29 (pentru bărbaţi).
Din aceste două elemente deducem rapid ceva: matematic vorbind, e inevitabil ca mai multe femei decât bărbaţi să rămână singure. Necăsătorite, divorţate sau văduve.
Să ne concentrăm acum doar asupra femeilor necăsătorite. Piaţa căsătoriilor arată foarte diferit în funcţie de vârsta domnişoarei în cauză. Folosesc tot datele americane, pentru că sunt mai uşor de accesat. La 25 de ani sunt, demografic vorbind, 118 bărbaţi pentru fiecare 100 de femei. Dacă luăm în calcul şi faptul că bărbaţii şi femeile au atitudini foarte diferite faţă de vârsta partenerilor, rezultă că o femeie tânără are destul de multe opţiuni. Aceasta este o iluzie care se disipează repede. Statistica e clară. La 40 de ani cifrele se egalizează.
Iar lucrurile arată mai rău pentru o categorie anume de femei: cele cu educaţie superioară. Pe măsură ce creşte gradul de educaţie, descoperim că piaţa căsătoriilor se degradează. Pe datele americane, vedem că în cazul studenţilor şi absolvenţilor din intervalul de 22-29 de ani sunt 33 la sută mai multe femei. Nu am datele, dar suspectez că dacă luăm în calcul şi elemente precum natura şi calitatea studiilor, atunci lucrurile arată încă şi mai sumbru. La scara unei ţări mari, milioane de femei bine-educate au un destin pe care matematica şi sociologia îl arată ca inevitabil. Vor rămâne singure.
Înainte era războiul acela care producea asemenea dezechilibre majore. (Recomand cartea Virginiei Nicholson, "Singled Out: How Two Million Women Survived without Men After the First World War" 2008, pentru o istorie socială şi culturală a cazului britanic). Acum este educaţia superioară.
Să ne înţelegem. O societate în care există un exces de femei pe piaţa căsătoriilor are avantaje, antropologic vorbind. Ordinea liberală occidentală ar fi greu de conceput în altă configuraţie. Şi invers: societăţile cu un exces de bărbaţi sunt, demonstrabil, mai violente.
Desigur, unele femei nici nu doresc vreodată să se căsătorească (valabil şi pentru unii bărbaţi). Majoritatea însă, da. Iar statistica arată că, într-o epocă presupusă a egalităţii, ele sunt într-o situaţie dificilă. Şi este cu atât mai dificilă cu cât sunt mai educate şi mai în vârstă.
Pe o piaţă a căsătoriilor atât de dezechibrată, multe nu au încotro decât să coboare standardele (de regulă în relaţii pasagere - alt capitol din statistici). Dar rezultatul final, pe ansamblu, este acelaşi şi este determinat matematic.
Să lăsăm acum cifrele şi raţionamentele deoparte. Să privim în jur, la oamenii pe care îi ştim, la oamenii pe lângă care trecem.
Pentru fiecare, viaţa este un mănunchi de opţiuni foarte personale. Cu cine ne întâlnim, cum ne simţim, ce alegem. Cei de lângă noi au un nume şi un chip. Avem faţă de ei sentimente. Şi avem o rezistenţă interioară atunci când cineva - autorul acesta, acum - ne pune în faţa cifrelor şi a logicii.
Desigur, nu trebuie să tragem concluzia că fetele nu trebuie educate (cât mai bine). Dimpotrivă - dar aceasta este cu totul altă discuţie. Problema e iluzia pe care ne-o facem. Progresul nu e o linie dreaptă. Viitorul nu arată la fel, statistic vorbind, pentru cele două sexe.
De aceea este cu atât mai important să privim dincolo de cifre. La experienţa umană. Milioane de persoane tinere şi bine educate se îndreaptă, cu o fatalitate matematică, spre o viaţă de femei necăsătorite. Unele poate o ştiu şi o asumă. Altele - cele mai multe - nu au nici cea mai mică idee ce le aşteaptă.
Singurătatea nu este simplul rezultat al deciziilor noastre individuale. Şi invers: o relaţie nu are doar sensul pe care doi oameni şi-l imaginează.
Cifrele şi logica, aici, nu au un scop în sine. Nu sunt dovezi de autism. Ideea este să privim dincolo de acestea, să fim atenţi la lucruri foarte omeneşti care, altfel, ne-ar fi scăpat. E doar unul dintre felurile de a fi atent la ceilalţi. Avem nevoie de asta mai mult ca oricând, în era singurătăţilor virtuale.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Soup
(mesaj trimis de Tripp în data de 27.03.2016, 22:42)
Perversiunea sexuala de care suferiti majoritatea celor ajunsi in varf va genereaza ganduri aberante. Deci pentru o statistica din SUA trebuie sa continue orgiile sexuale in Romania? Victoria in razboiul dintre noi de va da in jurul statutului femeii; parte din conflictul Occidentului cu retul lumii este un conflict cultural si, ca de obicei, adevarul este la mijloc. Exista aberatii si in restul lumii, dar pentru ce ele au aparut relativ natural, vor fi rezolvate printr-un pproces de reflectie adaptat conditiilor locale. In Romania insa procesul a fost impus, iar solutia trebuie sa fie una extrem de dura - seceta pana mor toti cei care au participat la astfel de porcarii (daca nu grabeste cineva termenul curatandu-i): reguli de manastire trapista!
In Romania sexul, alaturi de bani, sunt adevaratele stimulente nu doar pentru recrutarea infractorilor ci si pentru transformarea lor continua in rau; cand ele vor disparea, clica mafiota va deveni doar o pata de mizerie fata de ce e acum. Iata doar exemplul lui Melescanu care a innebunit odata cu trecerea anilor, si cel mai mult dupa ce i-a murit sotia si a fost servit de la borfetul de protocol. Existenta acestui psoriazis agraveaza simptomele, nu le ajuta: distruge barbatii - de exemplu majoritatea imigrantilor, pentru ca mortaciunile libidinoase vor sa elimine intreaga concurenta; creeaza femei singure printre babele abandonate de ei dupa o anumita varsta, distruge casnicii (da, leprele fac si asta!) si creeaza casatorii aranjate, fara afectiune (fie intre infractori, fie intre securisti), creeaza un sistem in care propria familie sau cercul de cunostinte te transforma in curva (si cunosc inclusiv inalti ierarhi BOR care si-au impins fetele pe drumul asta), incep insclavizarea tocmai cu cele care il fac sa baleasca pe perversul Avramescu ("persoane tinere şi bine educate") distrugand potentialul creativ al poporului roman si spulbera valorile familiale, cele care creeaza stabilitate. In plus, chiar si genetic ne indepartam tot mai mult de fenotipul european, pentru ca cei care ne conduc sunt in buna masura balcanici si orientali. Daca chiar vreti sa rezolvati problema, faceti orgii la Palatul Bragadiru, la Stirbey, Mogosoaia sau prin tot mai multele restaurante si cabane izolate care se inchid circulatiei publicului pe masura ce praduirea sexuala creste (ex. cabana de lemn pe muntele din fata Garii Sinaia) cu babutele de 70-80 ani. Ele sunt singure, saracele, si ar aprecia. In schimb, daca vreti sa scapati de mafie, atacati banii si sexul. Pentru bani sunt vreo 10 institutii, de aceea de sex trebuie sa se ocupe toata lumea. Incriminati orice asociere in vederea prostitutiei (proxenetism, orgii, bosorogi care au ca prieteni pe Facebook cate 20 de boarfe tinere), echivalati agresiunile sexuala si psihologica (inclusiv nimfomania capatata prin dominare psihica si propaganda sexuala) cu cea fizica, confiscati toti banii din piata, precum banii pe care kaghebistii de la MLNR 1880 ii spala in Cuba (doar nu credeati ca fetele alea au preferinte ascunse pentru lepre care miros a mort), introduceti regulile occidentale privind relatiile profesor-student, sef-subordonat, secte religioase etc., stimulati valorile crestine sau, daca nu vreti, musulmane - ele sunt singurele din zona noastra care promoveaza stabilitatea, dar mai ales desfiintati total sistemul de putere din Romania; in strainatate nu exista nimic mai sus decat masoneria, de exemplu, ceea ce lasa destula putere pentru toate segmentele societatii, mai ales pentru populatie (plus ca acolo si masonii sunt altfel), in timp ce in Romania abia acolo incep sa se incalzeasca lucrurile. Iar daca vi se pare ca sunt prea vehement cereti si alte opinii - de exemplu, puneti pe Net cateva orgii si vedeti ce parere au oamenii despre asta. va reamintesc, totusi, ca Paul Pacuraru a sarit in aer doar pentru ca s-a atins in fata calculatorului. V-am rezolvat problema, dle Avramescu, fara incalcarea legii si in interesul tuturor. trebuie doar putina minte si sa nu fii total corupt.