Filip & Company: Clarificări privind controlul investiţiilor în România

Filip & Company a realizat un material despre consultarea publică lansată de autoritatea de concurenţă cu privire la regimul controlului investiţiilor în România, potrivit unui comunicat emis redacţiei.

Regimul controlului investiţiilor în România rămâne un domeniu în dezvoltare, iar cadrul de reglementare ridică numeroase întrebări pentru investitori. Deşi iniţial acest mecanism era destinat monitorizării investiţiilor din afara Uniunii Europene, în prezent, reglementările se aplică şi investitorilor europeni, inclusiv celor români.

Importanţa unor reguli clare este subliniată şi de sancţiunile semnificative care pot fi aplicate pentru nerespectarea cerinţelor legale. Implementarea unei investiţii fără aprobarea autorităţii poate atrage amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală mondială a investitorului din anul precedent sancţionării, precum şi nulitatea investiţiei. În astfel de situaţii, autorităţile pot impune măsuri corective, inclusiv restructurarea tranzacţiei pentru restabilirea situaţiei anterioare.

Proiectul de instrucţiuni urmăreşte clarificarea unor elemente esenţiale privind aplicarea regimului controlului investiţiilor. Determinarea valorii investiţiei în cazul unei tranzacţii, valoarea investiţiei este determinată de preţul tranzacţiei, cu reguli specifice în funcţie de tipul operaţiunii (dobândirea de părţi sociale, majorare de capital, acordarea unui împrumut), potrivit aceleiaşi surse.

Pentru tranzacţiile multi-jurisdicţionale, se va lua în considerare valoarea activelor din România. Dacă această valoare nu poate fi determinată separat, se va lua în calcul valoarea totală a tranzacţiei. În cazul investiţiilor realizate în mai multe etape, valoarea finală se determină prin cumularea sumelor aferente fiecărei etape. Este necesară clarificarea perioadei de timp în care tranzacţiile distincte pot fi considerate parte din aceeaşi investiţie, având în vedere că, în materia concentrărilor economice, se utilizează un termen de 2 ani pentru această evaluare.

Instrucţiunile stabilesc că notificarea investiţiei poate fi făcută pe baza unor contracte, antecontracte sau alte documente care demonstrează intenţia de realizare a investiţiei. Nu este menţionat explicit dacă această condiţie poate fi îndeplinită şi prin oferte neangajante sau alte documente unilaterale ale investitorului, aspect care ar trebui clarificat.

În ceea ce priveşte momentul notificării, proiectul prevede că cererea trebuie depusă după finalizarea negocierilor, dar înainte de implementarea investiţiei. Această prevedere urmăreşte să asigure că autoritatea analizează informaţii definitive, însă poate fi necesară o mai mare flexibilitate pentru investitori. Ar fi util ca notificarea să poată fi depusă într-un stadiu mai incipient al tranzacţiei, inclusiv în timpul procesului de due diligence, pentru a evita întârzieri.

Instrucţiunile prevăd că noţiunea de control se interpretează în conformitate cu regulile din legislaţia concurenţei. Cu toate acestea, definiţia investiţiei străine include şi operaţiuni care permit participarea efectivă la administrarea sau controlul unei întreprinderi.

Ar fi necesare clarificări suplimentare privind termenii "legături durabile şi directe" şi situaţiile în care investitorul poate fi considerat că are un rol activ în administrare. De asemenea, proiectul de instrucţiuni ar trebui să precizeze dacă restructurările interne ale unui grup intră sau nu în sfera de aplicare a regimului controlului investiţiilor, transmite Filip & Company.

Deşi proiectul de instrucţiuni aduce clarificări importante, rămân aspecte care necesită interpretare suplimentară. În special, domeniile strategice definite prin Hotărârea CSAT 73/2012 acoperă un spectru foarte larg, incluzând sectoare care, în prezent, au un impact redus asupra securităţii economice. De exemplu, proiectele din sectorul energiei regenerabile (parcuri eoliene şi fotovoltaice) necesită notificare, deşi influenţa lor asupra siguranţei economice este discutabilă.

O actualizare a domeniilor strategice şi clarificarea definiţiilor ar putea contribui la optimizarea procesului de notificare, reducerea volumului de muncă pentru autorităţi şi un echilibru mai eficient între controlul investiţiilor şi dinamica pieţei.