Francul elveţian bate recordul din 2015

La mai bine de patru ani şi jumătate de la exlozia francului elveţian (CHF), după repetate proteste ale debitorilor, ample dezbateri în Parlament pe marginea unor proiecte de lege în domeniu, promisiuni ale politicienilor şi băncilor în vederea rezolvării situaţiei celor cu credite în moneda elveţiană, în ultimele zile, CHF a sărit de valoarea înregistrată în 15 ianuarie 2015.

După ce, în 20 septembrie, un franc elveţian a atins pragul istoric de 4,3319 lei, CHF-ul a continuat să crească la 4,3658 lei în 23 septembrie şi să sară la 4,3757 în 25 ale lunii, înregistrând o uşoară scădere, ieri, doar până la 4,3667 lei, conform datelor publicate de Banca Naţională a României (BNR).

Amintim că, la jumătatea primei luni a anului 2015, cursul francului elveţian a explodat neaşteptat, după ce Banca Elveţiei a ridicat pragul de 1,2 CHF/Euro impus în 2011. CHF a ajuns, într-un timp destul de scurt, să valoreze mai mult decât dublu faţă de perioada în care era plafonat.

Ulterior, au urmat o serie de manifestări de protest ale debitorilor afectaţi de majorarea ratelor la bănci, aceştia solicitând adoptarea unei legislaţii care să permită conversia în lei a împrumuturilor în CHF, la cursul de acordare a acestora, sau intervenţia băncilor în vederea împărţirii poverii create de creşterea cursului de schimb. Legea conversiei creditelor contractate în franci elveţieni, promovată de senatorul ALDE Daniel Cătălin Zamfir, a fost declarată, însă, neconstituţională. De asemenea, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat şi în cazul Legii dării în plată, redactată de avocatul Gheorghe Piperea, care prevede stingerea datoriei odată cu cedarea către bancă a imobilelor puse garanţie în contractele de credit, hotărând că aceste contracte trebuie reechilibrate în acord cu realitatea actuală. În cazul în care instituţiile de credit refuză renegocierea, contractele de credit vor merge în instanţă, unde vor fi reconstruite de către judecător, după ce va fi probată impreviziunea, după cum a decis Curtea Constituţională.

Nu doar francul elveţian a crescut, în ultima perioadă, ci şi moneda europeană şi cea americană.

Banca centrală a afişat, ieri, un curs de 4,7460 lei pentru un euro, în creştere cu 0,21 bani (+0,04%) faţă de cotaţia anterioară, de 4,7439 lei/euro. Leul s-a depreciat şi în raport cu dolarul american, până la un curs de 4,3418 lei, cu 2,86 de bani (0,66%) peste cotaţia din şedinţa precedentă, de 4,3132 lei.

Sunt trei valute considerate de siguranţă - francul elveţian, dolarul american şi yenul japonez -, care în general se mişcă împreună, în special atunci când avem de-a face cu o aversiune la risc la nivel global, a subliniat Adrian Codirlaşu, preşedintele CFA, care ne-a explicat: "Acum, din nou este o aversiune, în contextul războiului comercial dintre SUA şi China, riscului de recesiune - pentru că, în general, economia decelerează -, situaţiei Iranului cu Arabia Saudită, care poate degenera într-un război, precum şi în condiţiile Brexitului.

Prin urmare, investitorii caută active sigure şi apelează la cele trei, care s-au apreciat, celelalte monede depreciindu-se.

Local, însă, doar euro cotează cu leul, restul cursurilor sunt stabilite prin cros euro/leu şi euro cu respectiva monedă".

În opinia avocatului Gheorghe Piperea, apărătorul clienţilor în procesele deschise în instanţă împotriva băncilor, nu s-a întâmplat nimic spectaculos, deocamdată, ca să avem un astfel de curs valutar atât pe euro, cât şi pe CHF. Specialistul ne-a declarat: "BCE îşi păstrează nivelul negativ de dobândă, iar fuga celor care au bani se orientează către imobiliare şi către aur, deocamdată. În Paris, apartamentele se vând cu 11.000 de euro pe metrul pătrat, şi vorbim despre apartamente obişnuite. Astfel, banii investitorilor se parchează în imobiliare, iar aurul financiar a ajuns, săptămâna trecută, la 213 lei pe gram, în condiţiile în care, în urmă cu 7-8 ani era undeva la 156 de lei/gramul. Recent, unii economişti şefi de bănci comerciale, care sunt şi şefii trezorierilor şi au interes direct să se întâmple chestii spectaculoase pe piaţa valutară, au spus că leul este supra-apreciat, cu circa 10% şi că un euro ar trebui să fie în jur de 5,2 leu, după cum ar rezulta din ultimul Raport al FMI asupra economiei noastre. Acest lucru ar însemna ca un franc elveţian să fie 4,8-4,9 lei, întrucât urmează acelaşi trend ca euro.

Aici apar două mari probleme. În primul rând, de evoluţia cursului este responsabilă banca centrală, pentru că ea păstrează un coridor de fluctuaţie şi, dacă avem cursul supra-apreciat, aşa cum spun economiştii bancari, atunci înseamnă că avem un curs artificial. În acelaşi timp, dacă spui din poziţia de economist şef al unei bănci comerciale că leul este supra-apreciat şi că euro ar trebui să fie 5,2 lei, atunci imediat oamenii şi investitorii se îngrijorează, încep să fugă de lei, cu moneda naţională se cumpără active serioase - cum ar fi devize convertibile, adică euro, dolar, franc elveţian, aur financiar -, economiile nu vor mai fi în lei, ci în euro, creditele nu se vor mai lua în lei (sau nu se vor mai lua deloc), consumul se va limita, în consecinţă se va limita producţia, locurile de muncă, apar concedieri, apare inflaţia şi, în decurs de două-trei luni de zile, se instalează tendinţa de depreciere a leului, chiar dacă aceasta nu era reală, iniţial. Apoi vor urma măsuri de austeritate, până când sigur că ponoasele le vor plăti tot debitorii. Dar nu vor fi cei cu credite în CHF - despre care domnul guvernator Mugur Isărescu spune că ar mai fi vreo 15.000, deşi în realitate sunt în jur de 55.000 -, ci cei cu credite în euro, care sunt cu mult mai mulţi. Un curs de 5,2 lei/euro înseamnă cu 10% mai multe plăţi în lei decât înainte. Deci oamenii trebuie să scoată din buzunar cu 10% mai mult decât acum, fără creşteri salariale, ci dimpotrivă, cu scăderi ale salariilor. Vom avea din nou tulburare în piaţă, mult mai extinsă şi mult mai gravă, în condiţiile în care consumatorii au fost atât de "interesaţi" încât au fost strânse doar 241 de semnături de susţinere pe legile anti-cămătărie".

Situaţia creditelor în moneda elveţiană este din ce în ce mai puţin importantă pentru decidenţi, deşi nu s-a rezolvat, ci dimpotrivă, s-a acutizat, iar acum, odată cu noua creştere a francului elveţian, va deveni şi mai delicată, ne-a mai spus avocatul Piperea, menţionând că cei care nu au avut niciun pic de solidaritate cu debitorii în CHF în 2015, vor ajunge să aibă aceeaşi situaţie ca ei.

Gheorghe Piperea ne-a mai spus: "Cu siguranţă că legile aflate acum în Parlament vor fi amânate cu trei ani, în cazul în care vor trece, iar în litigiile juridice a fost mult mai importantă seria de seminarii organizate de BNR la Sinaia decât orice legislaţie, orice dispoziţie în hotărâri obligatorii de la Curtea de Casaţie şi, mai grav, orice jurisprudenţă obligatorie de la CJUE. Jurisprudenţa noastră unitară le este defavorabilă consumatorilor. Primii care pot da mărturie în acest sens sunt cei cu credite în CHF, dar urmează cei cu împrumuturi în euro (câteva sute de mii de persoane, adică o întreagă pătură socială), după care vor urma şi cei cu credite în lei, peste circa doi ani, având în vedere evoluţia economică actuală.

Acum, foarte mulţi dintre cei cu credite în CHF sunt în procese, dar acestea sunt toate suspendate, pentru că se aşteaptă încă un răspuns, cred că al şaselea, de la CJUE, la câteva întrebări adresate de instanţa noastră într-un proces pe CHF. Mulţi dintre debitori au ieşit din procese ca să accepte anumite programe de conversie ale unor bănci, dar creditele au fost convertite la dobânzi în funcţie de ROBOR plus marja băncii, iar acum ROBOR nu mai este 0,7%, ci peste 3%. La acesta se mai adaugă şi o serie de comisioane, care conduc la o DAE de 7-8%".

• CREDERE: "Căutăm în continuare soluţii pentru problema creditelor în CHF"

Debitorii par să nu fi renunţat la luptă. Reprezentanţii Asociaţiei CREDERE spun că împrumutaţii în CHF continuă să caute soluţii pentru rezolvarea situaţiei prin care trec: "Căutăm în continuare soluţii pentru problema creditelor în CHF, o problemă departe de a fi rezolvată. Până acum, statul român nu a oferit nicio soluţie valabilă şi corectă pentru a veni în sprijinul oamenilor înşelaţi de bănci. Băncile, nici atât.

În acest moment încercăm să folosim mai multe «pârghii» care ne pot conduce către rezultatul mult aşteptat:

- Validarea de către CCR a proiectului de lege care modifică legea dării în plată. Acest proiect de lege aduce precizări despe modul în care trebuie analizată impreviziunea, prin urmare, ar trebui să dispară din instanţa practică total neunitară şi, în general, defavorabilă debitorilor. În mod normal, dacă această lege va fi promulgată, debitorii CHF ar trebui să obţină în instanţe o echilibrare a contractului prin stabilirea cursului la o valoare cu cel mult 20% mai mare decât valoarea din momentul acordării.

- Alinierea instanţelor din România la jurisprudenţa europeană, care este mai mult decât clară în privinţa acestor credite, dând dreptate consumatorului. De o importantă majoră este speţa C-81/19 (este aşteptat un rezultat în cursul anului viitor), în care CJUE ar trebui să tranşeze problema nominalismului monetar, un principiu din vechiul cod civil care, în acest moment, este aplicat de către instanţe în detrimentul deciziilor pronunţate de CJUE (şi în favoarea băncilor). De o importantă majoră în acest sens este şi procesul pe care asociaţia Parakletos, în frunte cu domnul Piperea, l-a deschis împotriva tuturor băncilor care au acordat credite în CHF. Momentan, dosarul este la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- Proiectele de legi depuse de domnul Daniel Zamfir la Senat, aşa-numitele legi anticămătărie. Unul dintre aceste proiecte se referă la conversia creditelor în valută, specificând obligaţia băncii de a converti creditul la un curs mai mare cu cel mult 20% faţă de momentul acordării.

Din păcate, oricare dintre aceste demersuri durează foarte mult, lucru total în defavoarea debitorilor. Sunt deja cinci ani de la explozia francului elveţian, cursul CHF rămânând foarte sus (zilele acestea asistăm chiar la o revenire a lui foarte aproape de valorile din ianuarie 2015), iar oamenii sunt la capătul puterilor. Dacă ne referim şi la modul în care sunt tratate dosarele CHF în instanţele din România, nemaivorbind de instabilitatea, nepăsarea, ba chiar agresivitatea politicului vizavi de acest subiect (mai multe partide politice şi/sau lideri politici s-au poziţionat public de partea băncilor şi în defavoarea debitorilor), putem spune că este mai mult decât prudent să rămânem rezervaţi".

Potrivit CREDERE, mulţi debitori nu au resurse financiare şi psihice pentru a suporta procese de lungă durată, al căror rezultat le este în momentul de faţă, de regulă, defavorabil. Sursele citate ne-au precizat: "O intervenţie a statului, măcar în ceasul al 12 lea, ar fi binevenită. Pentru că a permis ca această înşelătorie să se întâmple, ba chiar a protejat băncile care au făcut-o, statul român are această obligaţie faţă de cetăţenii împrumutaţi în CHF.

Ne păstrăm, totuşi, speranţa şi vom duce la capăt toate acţiunile începute în acest sens, în vederea obţinerii unui rezultat pozitiv şi a instaurării unei stări de normalitate".