Generalul Dan Drăgoi foloseşte metodele de cenzură ale regimului lui Vladimir Putin

• Precum oligarhii lui Putin, subordonaţii lui Dan Drăgoi au pornit procese de defăimare împotriva tuturor celor care îndrăznesc să scrie despre faptele lor

Am scris recent că adevăratul cap al Cooperativei sinistre care controlează piaţa de capital românească este tatăl lui Bogdan Drăgoi, generalul din perioada comunistă Dan Drăgoi. În acel articol făceam referire la un material publicat pe blogul cunoscutului analist de "securitate", Radu Tudor. În august 2015 acesta scria, corect şi informat, că Multimiliardarul Dan Dragoi pune mâna pe SIF Banat". În 2015 lumea nu ştia prea multe despre Dan Drăgoi, dar nici acesta nu era omul care avea să devină.

Acum însă, prin controlul incredibil pe care îl exercită asupra Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Dan Drăgoi pare să-i fi înlocuit pe marii baroni care obişnuiau să facă şi să desfacă totul în România. Sunt multe exemple, dar îi amintesc numai pe Sorin Ovidiu Vântu, care până acum 15 ani era complet intangibil, şi cuplul Udrea-Cocoş, care, în timpul preşedintelui Traian Băsescu, aveau imunitate totală. Însă prăbuşirea acestor baroni naţionali nu pare să le fi dat vreun avertisment celor care astăzi repetă aceleaşi năravuri, căci locul lăsat liber de baronii vechi s-a umplut cu unii noi. În unele cazuri este vorba de baroni mici din trecut care au prins oportunitatea debandadei ultimilor 6-7 ani şi au crescut ca Făt-Frumos. De pildă, Dan Drăgoi nu este nici tânăr şi nici nou în ale instituţiilor statului. Imediat după Revoluţia din 1989, acesta devine cunoscut în mediul de afaceri drept mâna dreaptă a generalului Victor Stănculescu. Înainte să pună mâna pe SIF Banat Crişana (şi prin urmare şi SIF Muntenia), Dan Drăgoi era un personaj destul de mic. Totuşi, graţie relaţiilor cu oficialii anilor '90, căpuşase Sidex Galaţi, când combinatul aparţinea statului. Dar după anul 2015 puterea lui Dan Drăgoi explodează, iar în 2016, printr-o operaţiune care i-a prejudiciat grav pe ceilalţi acţionari, inclusiv pe finul său Raymond De Rubeis, pune mâna şi pe cel mai mare operator portuar privat din România, Comvex (CMVX). Ambele cuceriri, SIF-urile şi Comvex, le-a înfăptuit asemenea predecesorului său baron naţional Sorin Ovidiu Vântu, fără să-şi rişte proprii bani, ci prin celebrele "combinaţii", acoperite de ASF şi probabil şi de alte instituţii ale statului. Iar acum Dan Drăgoi a ajuns să fie nu doar mare, ci cel mai mare, practic exact ce era pe vremuri Sorin Ovidiu Vântu în raport cu piaţa de capital!

În afara celor scrise de Radu Tudor, Rise Project sau de mărturiile cunoştinţelor familiei Drăgoi, a apărut recent cea mai clară dovadă despre coordonarea centralizată a Cooperativei de către Dan Drăgoi. Mulţi nu au văzut acţiunile lui Bogdan Drăgoi (fiul lui Dan Drăgoi) şi ale celorlalţi din Cooperativa în cheia unei coordonări bine puse la punct. Dar aşa stau lucrurile. Vă ofer acum cea mai clară dovadă.

Cam în acelaşi timp (acum circa o lună) eu, Florian Goldstein (Make), patronul ziarului BURSA, ziarul BURSA ca entitate comercială şi nu în ultimul rând Raymond De Rubeis, prejudiciat la Comvex SA (CMVX), am primit citaţii pentru mai multe procese de defăimare. Niciunul dintre reclamanţii care pretind sume aberante (în cazul meu 1.000.000 de euro) pentru presupuse defăimări nu este patronul Cooperativei, Dan Drăgoi. În cazul meu, reclamantul este fiul, Bogdan Drăgoi, iar în cazul celorlalţi reclamanţii sunt Bogdan Drăgoi, Viorel Panait directorul Comvex, soţia şi fiica domnului Panait. Toţi s-au decis dintr-o dată să ne dea în judecată pentru acelaşi lucru. Ce îi leagă pe toţi în afară de coincidenţa de a se simţi defăimaţi în acelaşi timp? Răspunsul este simplu: este vorba de "patronul" lor, generalul Dan Drăgoi.

Aparent eu şi ceilalţi, scriind la ziarul BURSA despre faptele ilicite şi imorale ale membrilor Cooperativei familiei Drăgoi, i-am defăimat. Dar niciunul dintre aceste procese nu menţionează nimic despre xenofobia fiului domnului Drăgoi la adresa mea din timpul AGA de la SIF1. Pentru acest comportament, Bogdan Drăgoi a fost deja sancţionat de CNCD. Încă un indiciu că Dan Drăgoi ar fi în spatele operaţiunii este modalitatea de lucru. Este vorba de intimidare şi ameninţare - strategii prin care Cooperativa reuşeşte să ţină criticile din presă la minimul posibil. Deloc întâmplător, sunt aceleaşi metode aplicate de regimul şi de apropiaţii lui Vladimir Putin.

Ce pot să aibă în comun Dan Drăgoi şi Vladimir Putin? Nu vreau să exagerez puterea şi poziţia domnului Drăgoi. Dar, în esenţă, amândoi împărtăşesc modalităţile de lucru pentru a închide gura criticilor în ţările democratice. Asemănarea dintre cei doi nu este doar sexul, vârsta şi apetitul extraordinar pentru lux, ci şi istoricul profesional din structurile militare de securitate ale unui regim totalitar comunist. Iar acum când în statele democratice nu mai funcţionează intimidarea prin tortură, persecuţie şi închisori, Dan Drăgoi, asemenea modelului său rus, foloseşte ameninţarea unei avalanşe de procese costisitoare dacă îndrăzneşti să scrii despre faptele lui şi ale interpuşilor. Şi când nu te potoleşti, te alegi cu procese de defăimare, evident costisitoare. În cazul acestor procese, Cooperativa nu se aşteaptă neapărat la reuşită. Succesul ar fi doar un bonus. Scopul real este să-ţi creeze probleme, riscuri şi costuri, astfel încât să-i laşi în pace.

Campionul mondial al acestei strategii de ţinut criticile în frâu este regimul lui Vladimir Putin.

Vă invit să citiţi articolul publicat recent în The New York Times despre felul cum oligarhii lui Putin deschid în continuu procese de defăimare împotriva scriitorilor, jurnaliştilor şi entităţilor de presă în ţările democratice. Scopul este intimidarea jurnaliştilor, a scriitorilor şi a editorilor care ar distribui critici şi dovezi despre faptele ilicite şi imorale ale regimului criminal din Rusia. Procesele de defăimare intentate de oligarhi ruşi, la fel ca în cazul Cooperativei familiei Drăgoi, sunt precedate întotdeauna de ameninţări (în întâlniri, mesaje sau apeluri telefonice) în care criticii sunt avertizaţi că dacă nu se potolesc va urma o avalanşă de procese.

O altă metodă cu care oligarhii ruşi încearcă, şi uneori reuşesc, să cenzureze presa este prin sponsorizarea. Să nu credeţi că nu procedează la fel şi Cooperativa familiei Drăgoi! Bogdan Drăgoi plăteşte fără încetare foarte mulţi bani, evident nu din propriul buzunar, ci din banii acţionarilor SIF-urilor stăpânite de el, multor entităţi de presă care ajung să nu scoată niciun cuvânt despre faptele Cooperativei. La fel procedează şi Viorel Panait, omul lui Dan Drăgoi de la Comvex. Aţi mai citit undeva, în afară de ziarul BURSA, că Bogdan Drăgoi a fost sancţionat de CNCD pentru xenofobie sau despre felul cum acţionarii Comvex au fost prejudiciaţi de interpuşii lui Dan Drăgoi? Ştiri atât de importante pentru piaţa de capital n-au apărut nicăieri. Acest lucru ne arată cât de bine a reuşit Cooperativa familiei Drăgoi să instaureze pe teritoriul României - un stat membru NATO - o cenzură de tip putinist.

În articolul menţionat mai sus din The New York Times, este vorba de cartea "best-seller" Putin's People (Oamenii lui Putin). Aşa cum eu, Make, ziarul BURSA şi finul familiei Drăgoi, Raymond De Rubeis, ne-am ales cu procese de defăimare, la fel s-a întâmplat şi cu autorul şi editorul cărţii Putin's People. Scriitoarea Catherine Belton şi HarperCollins a trebuit să facă faţă unui număr uriaş de procese de defăimare, venite dintr-o dată. Credeţi că a fost o întâmplare că toţi oligarhii menţionaţi în cartea doamnei Belton au decis să deschidă procese în acelaşi timp? La fel ca regimul lui Vladimir Putin, Cooperativa lui Dan Drăgoi, desigur la o scară mai mică, are coordonare centralizată. Pionii Cooperativei nu sunt lăsaţi să ia deciziile importante de capul lor.

Primul care a pornit un proces de defăimare în privinţa cărţii Putin's People a fost nimeni altul decât celebrul oligarh apropiat de Vladimir Putin, Roman Abramovich, care a contestat ceea ce era scris în carte, faptul că el ar fi cumpărat clubul de fotbal Chelsea după instrucţiunile directe ale lui Vladimir Putin. Imediat au urmat alţi oligarhi - Mikhail Fridman, Petr Aven şi Alisher Usmanov. După aceea s-a alăturat şi compania Rosneft proceselor de defăimare împotriva doamnei Belton şi editorului ei. În ciuda eforturilor ruşilor, cartea niciodată nu a fost retrasă din piaţă, dar apărarea împotriva proceselor a costat aproape 2.000.000 de dolari. Pentru a mai reduce din costuri şi a scăpa de procesele interminabile, autoarea şi editorul cărţii Putin's People au căzut de acord să facă nişte modificări textului şi chiar să-şi ceară scuze pentru anumite afirmaţii.

Exact acelaşi lucru îl urmăreşte Cooperativa generalului Drăgoi; nu neapărat să câştige procesele, ci să pună piedici şi să intimideze. Cooperativa nu are riscuri financiare, deoarece au acces la banii altora în companiile pe care le căpuşează. Acelaşi lucru este valabil la oligarhii lui Putin, la o scară mai mare. Dar cei pe care membrii Cooperativei sau oligarhii lui Putin îi dau în judecată trebuie să se apere cu resurse proprii.

Unde e statul român în această ecuaţie?

Statul român pare să fie total absent; acelaşi stat care îl deservea pe Sorin Ovidiu Vântu acum îl deserveşte pe Dan Drăgoi. Iar supunerea cu care ASF este în slujba familiei Drăgoi este pur şi simplu de neimaginat pentru o instituţie a unui stat european. În ciuda legii, care obligă ASF să răspundă la sesizări în maxim 30 de zile, ASF refuză de aproape şase luni să răspundă interpelării investitorilor în privinţa încălcării legii 74/2015 şi a regulamentului Uniunii Europene 231/2013 la SIF-urile stăpânite de Cooperativa familiei Drăgoi. Ce să mai spun de scurgerea de informaţii care a avut loc de la ASF către Cooperativa despre oferta mea publică pentru SIF Oltenia! Supunerea ASF faţă de Dan Drăgoi poate să fie înţeleasă în contextul unui stat complet eşuat, unde grupurile de interese nu se mai mulţumesc să influenţeze instituţiile, ci ajung să le conducă în mod direct.

Membrii Cooperativei nu se jenează deloc să se laude că sunt "securişti" şi folosesc această etichetă pentru a-şi intimida potenţialii critici sau adversari. Totuşi, pentru mine rămâne o enigmă cum în România Europeană, membră NATO de peste 18 ani, un om din structurile militare ale perioadei totalitare, când Securitatea comitea cele mai oribile crime, a ajuns la o asemenea putere şi reuşeşte să stăpânească piaţa de capital românească, prin exact aceleaşi metode pe care le foloseşte fostul său tovarăş din Uniunea Sovietică, Vladimir Putin. Singura explicaţie logică este că statul, care ar trebui să-i apere pe cetăţeni, nu mai este funcţional. Cu toate că este membră UE şi NATO, România a fost lăsată în derivă la doar câţiva kilometri de navele ruseşti care trag în porturile Ucrainei.