GHIDUL INVESTITORULUI Tipologii de speculatori

În demersul de clasificare a speculatorilor, pe piaţa futures, pe categorii trebuie ţinut cont de mai multe criterii. Pornind de la statut, avem: membri ai burselor monetare şi de mărfuri, mai exact proprietari ai unor "locuri în Bursă", ce le conferă dreptul de a tranzacţiona orice tip de contract oferit de respectiva instituţie; membri afiliaţi ai Bursei, care sunt autorizaţi să tranzacţioneze, adică închiriază dreptul de a tranzacţiona; traderi (prezenţi de exemplu la bursele din Chicago (legislaţia din România nu permite existenţa lor); speculatori din marele public, clienţi ai societăţilor de brokeraj.

Primele două tipuri amintite sunt reprezentate de societăţile de brokeraj fiind cea mai numeroasă categorie. Fiecare societate de brokeraj este reprezentată în piaţă de unul sau mai mulţi brokeri. Societăţile de brokeraj introduc ordinele în piaţă, tranzacţionând atât în nume şi pe cont propriu cât şi în numele şi în contul clienţilor, la ordinul acestora şi reprezintă marii participanţi pe piaţă.

Trader-ul este o persoană fizică atestată şi autorizată în negocierea ofertelor de vânzare-cumpărare în contul şi în numele său. În România, Legea 297 a pieţei de capital nu permite existenţa acestei categorii.

Speculatorii din marele public sunt speculatori privaţi care tranzacţionează prin intermediul societăţilor de brokeraj, în calitate de clienţi ai acestora. În demersul de alegere a strategiilor de tranzacţionare, clienţii pot solicita brokerilor consiliere dar şi analize de la analiştii societăţilor de brokeraj. Aceste cereri pot conduce la costuri suplimentare dar în urma informaţiilor primite, performanţele obţinute pot creşte, compensând aceste cheltuieli.

O altă modalitate de clasificare a speculatorilor se poate realiza în funcţie de mecanismul de tranzacţionare. Tinând cont de acesta, speculatorii se clasifică după cum urmează: scalperi, speculatori intra-day (de o zi) şi speculatorii de poziţie care îşi menţin deschise poziţiile pe perioade mai lungi, în general de peste o zi, putând ajunge chiar până la scadenţă.

Scalperul este un speculator care acţionează pe cel mai îngust orizont de timp posibil încercând să previzioneze mişcarea preţurilor pe o perioadă redusă de timp care poate varia de la câteva secunde până la câteva minute, intrând şi ieşind pe/de pe piaţă de foarte multe ori în timpul unei şedinţe. El încearcă să profite de micile mişcări ale preţurilor care, combinate cu un volum foarte mare de contracte tranzacţionate, îi asigură un câştig semnificativ. Acţionează oarecum asemănător market-maker-ilor de pe piaţa de capital, oferind în permanenţă un preţ la care sunt dispuşi să cumpere (bid) şi unul la care sunt pregătiţi să vândă (ask). Cu cât piaţa este mai lichidă, diferenţa dintre cerere şi ofertă este mai mică.

Spre deosebire de scalperi, speculatorii intra-day (de o zi), îşi stabilesc strategiile printr-o mai atentă analiză a ştirilor cu influenţă pe termen scurt. Ei îşi închid poziţiile înainte de sfârşitul şedinţei de tranzacţionare şi, ca atare, deţin foarte rar poziţii peste noapte. Tranzacţionează un volum mai redus de contracte, având poziţii deschise pe durata câtorva ore. Spre exemplu, ei îşi pot deschide poziţii înainte de publicarea rezultatelor unei companii sau alevreunui raport de activitate, în speranţa că acesta va conţine date care pot influenţa piaţa. Speculatorii de o zi sunt în general adepţii analizei tehnice.

Speculatorii de poziţie îşi menţin poziţiile deschise pe perioade ce variază de la zile, săptămâni, până la luni. Ei se concentrează pe trendurile pe termen lung fiind mai puţin interesaţi de fluctuaţiile mici de preţ. Deciziile de a intra/ieşi pe/de pe piaţă sunt fundamentate de analize macroeconomice minuţioase, preferându-se îndeosebi analiza fundamentală. De regulă, în această categorie se includ speculatori din marele public, care speculează "la creştere" sau "la scădere".