Greşeli politice şi consecinţe economice

Deciziile politice de a anula democraţia din România şi puterile instituţiilor democratice (chiar aşa nefericit cum funcţionează acestea în multe cazuri) au consecinţe grave atât la nivel politic, cât şi la nivel economic pentru ţară. Dintre măsurile politice majore pe care organismele internaţionale şi cele ale UE le pot lua împotriva ţării noastre, cele mai importante sunt blocarea accesului în Spaţiul Schengen, continuarea monitorizării ţării noastre pe probleme de justiţie şi chiar retragerea dreptului de vot al României în Consiliul Europei. Ar fi o "punere la colţ" a ţării noastre în grupul celor 27 de state membre... dar cam atât. Dacă trecem însă la posibilele măsuri şi consecinţe economice, deja vorbim despre bani.

1. În mod direct, organismele Uniunii Europene pot decide pur şi simplu (iar motive sunt destule şi pot fi fabricate şi mai multe) blocarea fondurilor europene pentru ţara noastră. Ca efect direct, această măsură ar avea un impact negativ estimat de analiştii efin.ro la 0,5 - 1% din PIB şi ar interveni în momentul în care abia începusem să avem rezultate decente în absorbţia de fonduri europene pe două axe prioritare...

2. O abordare mult mai "tranşantă" din partea FMI şi a organismelor internaţionale în relaţia cu autorităţile române. După ce România a fost un exemplu de implementare a programului de austeritate propus de FMI - poate chiar prea dur, aşa cum a fost judecat în timp - şi implicit şi-a atras bunăvoinţa şi cooperarea largă a organismelor internaţionale pentru depăşirea perioadei de criză economică şi financiară, acum tot acest efort făcut de români se poate risipi în vânt. Delegaţia FMI a anunţat deja că îşi amână vizita în România, măsură clară de respingere a deciziilor politice din ultima perioadă. Este păcat, pentru că am văzut că state importante din UE iau acum măsuri de austeritate similare celor ale guvernului român din 2009 (majorarea TVA, reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, trimiterea în şomaj a angajaţilor din domeniul public etc), iar noi în loc să fim "povestea de succes" a măsurilor FMI, suntem "oaia neagră" din cauza problemelor politice interne... La limită, FMI poate bloca unilateral acordul preventiv cu ţara noastră, ca o măsură de constrângere a guvernului de a reveni la un regim care respectă principiile şi instituţiile democratice în România.

3. Justificarea restrângerii dreptului de muncă în străinătate al românilor. Majoritatea guvernelor din cadrul UE îşi doresc să protejeze în această perioadă forţa de muncă locală; dacă li se oferă şi un prilej politic de a scoate (sau măcar de a bloca) de pe piaţa muncii lucrătorii străini (cu contracte legale sau nu) o vor face cu mare plăcere. Iar nerespectarea regulilor democratice din România, deşi nu are nicio legătură cu un român care doreşte să lucreze în Spania să spunem, poate fi folosită ca motiv de autorităţi pentru eliminarea "competiţiei" dinspre România.

4. Blocarea investiţiilor străine către România. Oricum în perioada crizei financiare, investiţiile străine în ţara noastră au scăzut la 3 - 4 miliarde de euro, faţă de cei 8 miliarde de euro dinainte de criză - iar raţiunile au fost economice. Acum, odată cu incertitudinile politice din România, este improbabil că inves-tiţiile străine vor mai creşte în anul acesta sau în 2013. Investiţiile în străinătate se planifică cu 1-2 ani înainte de implementarea lor în practică; orice eveniment politic negativ în ţara gazdă duce însă la blocarea rapidă a deciziei investiţionale şi este nevoie apoi de o nouă hotărâre în forurile de conducere ale firmei multinaţionale pentru a relua investiţia... Cum România depinde de banii europeni şi de investiţiile străine, impactul asupra economiei ar putea fi devastator.

5. Deprecierea monedei naţionale. Dacă până acum fluctuaţiile leului faţă de euro erau corelate cu cele ale valutelor din regiune (zlot, forint, coroana cehă) acum din cauza măsurilor antidemocratice adoptate de guvernul Ponta, leul pierde în faţa euro mai puternic decât celelalte monede - iar această pierdere nu va putea fi recuperată în viitorul apropiat, indiferent dacă se va stabiliza situaţia politică internă. În situaţia actuală, este inutilă şi orice încercare a BNR de a susţine cursul de schimb; o poate face numai pentru o zi sau două, dar speculatorii străini şi investitorii care doresc să iasă din România vor pune presiune pe cumpărarea de valută, ducând la deprecierea leului.

6. Ratingul de ţară. Există un risc important ca agenţiile de rating să reacţioneze la presiunile politice ale mediului politic internaţional faţă de România şi să schimbe cel puţin în negativă perspectiva pentru România, dacă nu pur şi simplu să degradeze România sub ratingul investiţional. În situaţia tensionată din UE, reacţia agenţiilor de rating ar fi justificată şi mai ales uşor de "vândut" către pieţe.

7. Finanţarea României pe pieţele internaţionale. Chiar şi în absenţa unei scăderi de rating, Ministerul de Finanţe ar putea constata că îi este mult mai greu să găsească finanţări externe pentru deficitul bugetar, sau oricum aceste finanţări să fie disponibile la costuri mult mai ridicate.

Dacă numai una sau două dintre aceste măsuri - perfect posibile şi de înţeles din partea membrilor UE sau actorilor de pe piaţa financiară internaţională - se vor întâmpla în realitate, România se va întoarce din punct de vedere economic cu 5-6 ani în urmă faţă de celelalte ţări din Europa Centrală care sunt membre ale UE. După "deceniul pierdut" în epoca Iliescu, cel care prin menţinerea sistemului comunisto-securist la putere în România post decembristă a determinat rămânerea în urmă a ţării noastre faţă de Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, ţările baltice, actuala izolare a României "în interiorul UE" ar fi a doua lovitură dată acestei ţări şi cetăţenilor ei în competiţia pentru integrare şi modernizare în cadrul Europei.