GRZEGORZ SIELEWICZ, ECONOMIST COFACE PENTRU EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST: "România se confruntă cu probleme structurale pe care guvernul de la Bucureşti le-a ignorat în ultimii ani"

România se confruntă cu probleme structurale, iar guvernul de la Bucureşti nu a lucrat în ultimii ani în scopul rezolvării acestor dificultăţi structurale, a afirmat, ieri, Grzegorz Sielewicz, directorul diviziei de cercetare economică pentru Europa Centrală şi de Est de la compania franceză de asigurări de credit Coface. Sielewicz, care a lucrat anterior timp de 9 ani în Ministerul de Finanţe al Poloniei, a mai precizat că România este o ţară cu riscuri mai mari comparativ cu celelalte ţări din regiunea noastră.

Grzegorz Sielewicz a declarat: "În cazul României vedem într-adevăr că riscurile sunt deficitul fiscal ridicat, randamentele obligaţiunilor în cazul datoriei publice şi aş merge mai departe către deficitele gemene - deci nu doar deficitul fiscal, ci şi deficitul de cont curent. Cred că sunt probleme şi dificultăţi structurale în România, iar în ultimii ani nu am văzut ca guvernul să lucreze în direcţia de a le rezolva. Deci, în opinia mea, acum, cu toate aceste probleme şi provocări pe care le vedem, putem merge şi mai departe pentru că riscul nu este doar pe partea suverană, ci şi pe partea de corporaţii pentru că am văzut că insolvenţele au început să crească în România şi sunt câteva sectoare precum construcţiile sau transporturile care au înregistrat în ultimele trimestre o creştere a falimentelor. Opinia mea este că pierdem din ritmul de creştere, nu trebuie să ne concentrăm doar pe riscul suveran, ci şi pe riscul corporativ. Nu am downgradat România de data aceasta, dar este deja la un nivel (de risc) B, care este sub ceea ce numim noi riscul acceptabil pentru zona de risc pentru corporaţii. Deci rămâne încă sub media pe care o avem pentru Europa Centrală şi de Est, care este la un nivel de risc A".

Amintim că România are o ţintă de deficit bugetar de 5,8% din PIB pentru acest an, un cost curent de finanţare pe 10 ani de 9,3% (cel mai mare din UE), precum şi un necesar de finanţare asigurat de sub 40% din necesarul brut de 145,4 miliarde de lei. În urmă cu două săptămâni ziarul BURSA scria că Ministerul de Finanţe de la Bucureşti a acoperit aproximativ 37% din necesarul brut de finanţare al României pe 2022 - anul trecut, la un necesar de finanţare puţin mai mai mic, în condiţii mai bune de piaţă şi de lichiditate, acelaşi procent a fost asigurat în jurul datei de 10 mai. Anul acesta însă piaţa internă a fost cea care a dat bătăi de cap Ministerului de Finanţe, care s-a împrumutat mult mai mult pe piaţa externă, în dolari şi euro.

Din necesarul brut de finanţare pentru 2022 de 145,4 miliarde de lei, 77 miliarde reprezintă deficitul bugetar (5,8%) estimat (lipsa de venituri din buget acoperită din împrumuturi), iar sumele pentru refinanţarea datoriei sunt în creştere puternică în 2022 şi ajung la un estimat de 68,4 miliarde de lei - acestea vor fi cel mai probabil revizuite în creştere la proxima rectificare bugetară. Totodată, curba randamentelor la titlurile de stat în lei s-a aplatizat agresiv, în condiţiile în care Banca Naţională a României (BNR) a continuat să cumpere sporadic, în cantităţi mici, titluri din piaţa secundară.

Economiştii consideră că costul de finanţare a cheltuielilor publice a crescut pentru România în mare parte din cauza creşterii primei de risc, nu doar din cauza creşterii dobânzilor la leu de către Banca Naţională, având în vedere diferenţa la care se împrumută statul român şi dobânzile pe termen lung din piaţă (swap-urile). România este considerată o ţară riscantă de finanţat având în vedere deficitul bugetar imens şi tendinţa lentă de reducere a acestuia. O altă dovadă de creştere a riscului politic şi macroeconomic este discuţia despre măsurile fiscale pentru reducerea preţurilor la carburanţi, unde măsurile propuse de PSD (cel mai mare partid din coaliţia de guvernare) riscă să ducă la penurie, mai ales în condiţiile în care conducta prin care se aduce mare parte din ţiţeiul de import în România a fost închisă de Rusia din cauza unei dispute diplomatice cu Kazahstanul.

Ţările din regiune şi-au redus în mare parte deficitele mari adunate în perioada pandemică, excepţie fiind Ungaria şi România - în cazul ţării noastre umflarea deficitelor a produs natural creşterea datoriei publice, care în sine duce la creşterea primei de risc. Totodată, structura cheltuielilor publice (90% din încasările bugetare se duc pe salariile bugetarilor şi pensii) face foarte dificilă o ajustare a deficitului pe partea de cheltuieli, ceea ce obligă statul să continue să se finanţeze având în vedere angajamentele şi viziunile politice ale guvernului de coaliţie.

• Economia globală, la rândul ei sub presiunea şocurilor adverse de pe partea ofertei

La rândul său,  Jean-Christophe Caffet, economistul-şef al Coface, a spus că economiile dezvoltate se confruntă cu posibilitatea concretizării unei stagflaţii pe o perioadă de câţiva ani.

"Am avut o scădere semnificativă a creşterii economice, cifrele pe primul trimestru au fost chiar dezamăgitoare în multe zone, în SUA creşterea a fost negativă, în zona euro creşterea PIB abia a fost pozitivă cu unele cifre negative cum a fost în Franţa, iar în acelaşi timp am avut presiuni inflaţioniste în creştere. Asta a rezultat deja într-un scenariu stagflaţionist, cu perspectiva pentru preţurile de vânzare în creştere şi perspectiva pentru producţie în scădere. Asta este, practic, definiţia pentru perioada actuală de stagflaţie. Desigur, stagflaţia este mai mult, un macroeconomic şi pentru a avea un regim stagflaţionist pe termen mai lung trebuie să ai o spirală preţuri-salarii. În multe ţări deja se întâmplă, în SUA salariile (nominale) erau în creştere cu 5,5%, încă sunt acolo. Această spirală poate să apară în ţări în care pieţele muncii sunt foarte tensionate. Este cazul multor ţări, în special economii dezvoltate, unde şomajul structural este peste ratele de şomaj şi unde avem ceva deancorări ale aşteptărilor inflaţioniste, nu din partea pieţelor ci din partea gospodăriilor care au suferit în materie de venituri reale ca urmare a creşterii inflaţiei. Aceste două condiţii necesare, adică pieţe ale muncii tensionate şi o deancorare a aşteptărilor inflaţioniste sunt exact ce avem acum: o rată a şomajului sub şomajul structural în SUA, dar şi în Marea Britanie şi în zona euro, iar în acelaşi timp avem locuri de muncă disponibile la nivel istoric - asta înseamnă că am putea avea în continuare o accelerare a creşterii salariilor per capita în trimestrele următoare. În acelaşi timp avem aşteptări inflaţioniste care în mod clar au fost deancorate şi ce putem vedea este că aşteptările inflaţioniste în SUA, UK şi Europa sunt între 3 şi 4 deviaţii standard peste media pe termen lung. Asta înseamnă că gospodăriile se aşteaptă ca inflaţia să fie persistentă sau chiar să crească în anumite ţări", a spus Caffet.

Potrivit economistului, asta înseamnă că băncile centrale nu au de ales decât să majoreze în mod agresiv dobânzile pentru a combate inflaţia. Acesta a afirmat că scenariul de bază al Coface este trecerea la o poziţie foarte restrictivă a politicii monetare în următoarele trimestre în principalele zone monetare, adică în SUA şi zona euro, în condiţiile în care ciclurile de majorare a dobânzilor abia a început în SUA şi în zona euro va începe în luna iulie.

Totodată, Bruno Fernandes, economistul principal al Coface pentru Europa de Nord, a afirmat că presiunile inflaţioniste din Europa şi în special din zona euro sunt mai puternice decât în alte zone ale lumii în condiţiile în care moneda unică europeană s-a depreciat foarte puternic în raport cu dolarul în ultima perioadă, atât din cauza perspectivei economice mai slabe - activitatea economică este în continuare în încetinire - cât şi din cauza faptului că Banca Centrală Europeană (BCE) este în urma Federal Reserve (Fed) în ceea ce priveşte majorările de dobândă. De asemenea, Bernard Aw, economistul Coface pentru Asia, a afirmat că Asia încetineşte din punct de vedere economic şi se confruntă cu o inflaţie în accelerare, la fel ca ţările vestice.

Bruno Fernandes, economistul Coface pentru Europa de Nord, a afirmat că riscurile sunt în principal înclinat pe partea negativă în următoarea perioadă, iar o oprire completă a importurilor de resurse energetice din Rusia ar avea un impact negativ asupra PIB-ului Europei de 4%.