În afară de imagine, Sobolewski...

Reporter: Cum comentaţi modul în care a evoluat piaţa noastră de capital în ultima vreme?

Doru Lionăchescu: Noi avem o piaţă de capital foarte mică. Bursa, în general, este hârtia de turnesol a percepţiei investitorului străin, fiind cea mai receptivă la semnale. Reacţionează întotdeauna mai devreme sau mai puternic decât restul economiei, fiind un bun indicator de precepţie. Dinamica bursei româneşti arată că se acumulează nişte tensiuni. După ce a crescut cu 26% anul trecut, a început frumos anul în curs, dar deja debutul lui februarie nu mai este deloc spectaculos. Toate acestea se întâmplă pe fondul acumulării unor tensiuni şi a unor temeri faţă de pieţele emergente, în general.

Reporter: Ce schimbări au avut loc pe piaţa de capital de când Bursa de Valori Bucureşti (BVB) este condusă de Ludwik Sobolewski?

Doru Lionăchescu: Personal, nu am văzut nicio schimbare în activitatea BVB de când bursa este condusă de domnul Sobolewski, cu excepţia unei prezenţe publice mai atentă şi mai plăcută. Comisioanele sunt aceleaşi, jucătorii sunt aceiaşi, listări nu s-au mai făcut, cu excepţia Romgaz...Excluzând partea de PR, fundamental, continuăm să fim o piaţă mică, prea scumpă faţă de ceea ce oferă, o piaţă supra-reglementată şi vulnerabilă la intervenţii.

Reporter: Ce măsuri aţi fi aşteptat să ia şeful BVB?

Doru Lionăchescu: Noi vrem să auzim ce intenţionează să facă preşedintele bursei şi continuăm cu toţii să aşteptăm, însă în afară de un inteligent joc de imagine nu am văzut altceva, deşi a venit la conducerea BVB pe o conjunctură bună, respectiv fondul a două listări din energie care au fost făcute inerţial.

Reporter: Cum vedeţi listările care au loc în domeniul energetic?

Doru Lionăchescu: Listarea Romgaz a fost o listare de succes, doar că nu trebuie să ne iluzionăm când se vând nişte pachete minoritare pe bursă, pentru că, în acest caz, nu avem de-a face cu o privatizare, în care este preluat controlul.

Cred că următoarele listări sunt sub un mare semn de întrebare - ori nu se vor face, ori se vor face mult mai târziu decât sperăm noi, pentru că vin companii care sunt foarte complicate, cum ar fi Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia etc., urmând să avem de-a face cu istorii de insolvenţă, cu tarife reglementate, cu presiune politică etc...Dacă aveam un simţ de afaceri, după Romgaz ar fi trebuit listate încă două-trei companii. Acum a trecut ceva timp, iar noi ne pierdem credibilitatea, mai ales după ceeea ce s-a întâmplat la CFR Marfă (n.r. eşecul procedurii de privatizare).

Trebuie să înţelegem că investitorii mari nu vin singuri, ci au o serie întreagă de informaţii obţinute pe canale diplomatice, o armată de advisori care ştiu ce se întâmplă în România mai bine decât politicienii noştri. Ei ştiu în detaliu dacă se doreşte o anumită tranzacţie, dacă este serioasă sau nu. Să nu ne imaginăm că declarăm ceva la televizor şi investitorii iau informaţiile ca atare, pentru că ne înşelăm. Dacă ei nu au convingerea că se vrea o tranzacţie, nu aruncă resurse, pentru că-i costă milioane de dolari.

Reporter: Ce părere aveţi despre posibilitatea ca statul să intre acţionar la Bursa de Valori?

Doru Lionăchescu: Personal, sunt împotriva intervenţiei statului în orice domeniu, cu atât mai puţin într-un sector sensibil, unde nu are absolut nicio expertiză şi niciun fel de rol, cum este domeniul pieţei de capital. Aceasta trebuie să-şi vadă de destinul ei privat, să-şi înţeleagă limitările strategice, principala limitare strategică referindu-se la dimensiune. Eu mă aştept ca orice conducere a Bursei să vină cu un plan credibil de regionalizare, de integrare într-un mare operator regional, întrucât bursa românească nu are alt viitor.

Reporter: Consideraţi că avem şanse să ne integrăm într-un operator regional?

Doru Lionăchescu: Cred că este singura şansă, dar este un proiect care trebuie gândit şi pus în practică cum trebuie. Nouă ne lipseşte viziunea. Continuăm să ne imaginăm că o piaţă de dimensiuni atât de mici are viitor într-o lume care se globalizează şi se integrează într-un ritm constant.

Reporter: Sunteţi investitor pe bursă?

Doru Lionăchescu: Nu mai tranzacţionez pe piaţa de capital de circa zece ani. Este genul de investiţie care nu mi se potriveşte, pentru că presupune să fii prezent în piaţă zi de zi, oră de oră, să urmăreşti ce se întâmplă, iar pe mine mă interesează mai mult operaţiunile strategice.

Reporter: Cât de prezentă este compania pe care o conduceţi pe piaţa de capital?

Doru Lionăchescu: Capital Partners nu este cunoscută ca investitor. Noi activăm pe partea de consiliere. Continuăm să consiliem clienţii pentru fuziuni şi achiziţii - un domeniu care, după ani de zile, a început, către sfârşitul anului trecut, să se dezmorţească - şi pentru corporate finance (diverse forme de finanţare). Pentru ambele domenii perspectivele sunt bune.

Reporter: Cu alte cuvinte se anunţă tranzacţii importante în domeniu?

Doru Lionăchescu: Noi vom anunţa, în circa două săptămâni, o tranzacţie mare pentru România în domeniul serviciilor specializate - o achiziţie cu finanţare complementară. Vedem potenţial de tranzacţii în domeniul serviciilor financiare şi se prefigurează tranzacţii în domeniul agro-alimentar.

Reporter: În aceste condiţii, cum estimaţi că va evolua economia noastră?

Doru Lionăchescu: În continuare mă menţin moderat optimist, ca şi anul trecut. Pe actuala dinamică de interes investiţional, în mod normal ar trebui ca 2014 să fie similar cu 2013, adică să aibă o creştere de circa 2%, indiferent că vom avea o agricultură bună sau exporturi semnificative, pentru că noi mergem în sincronizare perfectă cu ceeea ce se întâmplă în Europa. Nu facem notă discordantă nici în bine, nici în rău şi, personal, cred că nu a trecut criza în Europa.

De aceea, cel mai mult mă îngrijorează nu derapajele de pe piaţa noastră, ci fenomenele care au loc, în mod vizibil, ca schimbare de percepţie, pe pieţele emergente. Mă tem că suntem la sfârşitul unui ciclu multianual de încredere şi de investiţii în pieţele emergente, care dă semne că se intră pe un alt ciclu de aversiune faţă de risc pe acest tip de pieţe, din diferite considerente, printre care faptul că în America s-a decis politic să nu se mai tipărească bani. Dacă tipărirea de bani va fi redusă în acest ritm, până la sfârşitul anului probabil că SUA nu va mai face niciun fel de stimulare în economie. În aceste condiţii, acolo este o economie care profită de cercul virtuos al politicii monetare relaxate şi al unei energii foarte ieftine.

Pe lângă faptul că în America se schimbă paradigma, China încetineşte în mod vădit, ceea ce este normal, întrucât are creştere economică de peste 10% de câţiva zeci de ani şi au apărut câteva ţări emergente mari unde problemele sociale nu sunt de neglijat, riscându-se derapaje majore (Turcia, Ucraina, Thailanda). Toate aceste fapte creionează un peisaj care mă îngrijorează, pentru că orice schimbare de percepţie faţă de riscurile emergente ne afectează.

Reporter: Ce ar trebui să facem pentru a schimba acest lucru?

Doru Lionăchescu: Avem multe de schimbat. Chiar presupunând că s-ar produce o trecere miraculoasă de la un guvern mediocru la unul spectaculos şi că s-ar lua măsuri extraordinar de bune, noi suntem în siajul Europei şi al pieţelor emergente. Adică, chiar în scenariul cel mai bun, nu vom putea evita să fim puşi la pachet cu ţările respective. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să ne descurajăm şi să nu facem nimic. Este evident că România are nevoie de măsuri de creştere a competitivităţii, întrucât, din acest punct de vedere, pe plan internaţional noi suntem din ce în ce mai prost poziţionaţi pentru o criză.

În primul rând, trebuie atacate toate canalele prin care România pierde din competitivitate, iar eu cred că singura soluţie este privatizarea. De asemenea, trebuie rezolvată problema infrastructurii, care este o sursă de necompetitivitate. Altă sursă de necompetitivitate este educaţia. Ne confruntăm cu faptul că forţa de muncă este necalificată. Şcoala este decuplată de realităţi.

Acestea ar fi primele măsuri care ar trebui luate pentru a ţine piept crizelor, care vor veni mai repede decât ne aşteptăm.

Reporter: Spuneţi că privatizarea ar fi primul pas în acest sens. De ce?

Doru Lionăchescu: Trebuie să rezolvăm problema acestei găuri imense care înseamnă proprietatea publică. Trebuie să înţelegem că soluţia este privatizarea. Nu se poate ca la 25 de ani după ce am devenit un stat democratic să avem aproape jumătate din economie în mâinile statului. În democraţie, proprietatea statului este proprietatea nimănui - este teritoriu de pradă, de clientelism, locul unde se face corupţia. Este nevoie să se accepte politic faptul că România trebuie să intre într-un program amplu de privatizare, întrucât statul nu este un bun manager.

Sectorul de stat este supradimensionat, nu deserveşte interesul public, consumă, fură, iroseşte. Nu se face nimic pentru a combate aceste fapte, pentru că aparatul de stat este o structură destul de disciplinată, votează, este conservatoare prin structura ei.

Reporter: Totuşi, am realizat câteva privatizări...

Doru Lionăchescu: Până acum noi am mimat privatizarea, pentru că privatizarea este prin excelenţă un act de voinţă politică şi atunci se mimează, sau se face la presiunea finanţatorului internaţional, se face defectuos, sau se recurge la tot felul de paleative cum este acest vestit ridicol management privat la stat, care este un eşec de proporţii. Aşadar, pe banii contribuabilului, se fac tot felul de exerciţii scumpe. Faptul că s-a acceptat acest program ca o soluţie miraculoasă pentru eficientizarea domeniului public dovedeşte şi limitările de gândire ale FMI, arătând că reprezentanţii Fondului sunt nişte funcţionari mediocri. Tot ceea ce facem noi este la presiunea finanţatorului străin. Ne comportăm ca o ţară de mâna a treia, nu avem capacitatea de a pune în dezbatere temele mari, de a lua decizii importante, curajoase politic. La noi, dacă este o umbră de îndoială politic se aruncă vina pe FMI.

În plus, nu ştim să privatizăm, în ţara noastră privatizarea fiind soluţia ultimă înainte de faliment. Nu înţelegem că o companie ar trebui privatizată când are rezultate maxime. Investitorii nu sunt proşti să ia de la noi ce avem mai slab, dovadă agonia de la Oltchim. Noi trebuie să vindem pentru a rentabiliza profitul, nu doar să valorificăm nişte active. Obiectivul privatizării nu este maximizarea preţului; privatizarea este o opţiune strategică, ce are ca obiectiv eficientizarea sectorului public şi optimizarea banului contribuabilului.

Reporter: Aţi spus că în primul rând trebuie să rezolvăm problema competitivităţii. Ce trebuie să facem în al doilea rând?

Doru Lionăchescu: Trebuie să adoptăm un program de reducere şi acest lucru este posibil prin consens politic. Este nevoie să se lucreze la reducerea imediată a datoriei publice. Vorbim despre o dinamică fantastică a creşterii acestei datorii, în condiţiile în care PIB-ul, în 25 de ani, a crescut de patru ori, iar datoria publică s-a majorat de 100 de ori. Este o chestiune de timp până când nu vom mai putea susţine datoria publică, pe care o consider principala ameninţare la creşterea macro-economică şi pe care nu o ia nimeni în seamă. La noi, datoria publică se majorează de la an la an, întrucât creşterea economică este prea redusă. În aceşti ani s-a cumpărat pacea socială cu un cost enorm pentru generaţiile viitoare.

Reporter: Aşadar, ar trebui să nu ne mai împrumutăm...

Doru Lionăchescu: Pentru a nu ne mai împrumuta trebuie să lucrăm la cheltuieli. Ultima execuţie bugetară, după părerea mea, este dramatică. Cheltuielile cu salariile în domeniul public au crescut cu 25%, iar cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut cu circa 20%, ceea ce este inacceptabil. Ceea ce se întâmplă este o sfidare la adresa contribuabilului şi a sectorului privat românesc.

Reporter: În aceste condiţii, credeţi că vor avea loc investiţii serioase, în acest an, pe piaţa noastră?

Doru Lionăchescu: Noi nu putem fi destinaţie către marile investiţii decât, poate, dinspre China. Speranţa mea realistă este că, odată cu venirea premierului chinez aici şi ştiind cum funcţionează deciziile la nivelul Chinei, partea chineză va presa pentru realizarea proiectelor. Nu am speranţe spectaculoase în ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă de investitorii chinezi, dar sper că ne vor presa ei să ne facem treaba. Noi nu avem cultura follow-up-ului, în general, dar în China este altfel. Garantez că partea chineză va urmări strict relaţia dintre cele două ţări, fazele proiectelor etc. Sigur că noi, în inconştienţa noastră, putem să le trântim uşa în nas de câteva ori şi atunci se vor linişti şi ei, dar eu sunt optimist că 2014 va fi anul unei mari investiţii chineze în România.

Reporter: Aveţi semnale în acest sens?

Doru Lionăchescu: Am semnalele oficiale, care sunt importante - delegaţii chineze care continuă să vină la noi, semnarea de memorandumuri şi mai ales că această colaborare se află pe agenda premierului chinez.

Reporter: Oricum, economia noastră are nevoie de investiţii, fie ele chineze sau nu...

Doru Lionăchescu: Noi depindem de investitorul străin, nu avem capital suficient, suntem o ţară care risipeşte foarte mult, consumând mult mai mult decât producem, prin corupţie, prin dezorganizare, prin lipsă de management, suntem o ţară care operează cu deficite şi, inevitabil, depindem de cineva care să ne finanţeze tot timpul acest gol, respectiv de finanţatorii străini sau de românii care lucrează în străinătate.

Reporter: Mulţumesc!