În ultimii doi ani, băncile şi-au păstrat cîştigurile din dobînzi

Băncile şi-au conservat în ultimii doi ani cîştigurile dintre dobînzile încasate şi cele plătite, deşi nivelul dobînzilor din economie a fost în scădere, pe fondul reducerii inflaţiei. La sfîrşitul anului trecut, diferenţa dintre dobînzile încasate şi cele plătite de bănci în relaţia cu clienţii nebancari era de 14,5%, cu doar două puncte procentuale mai redusă decît la începutul anului 2002. Aceasta, deşi dobînzile percepute de bănci au scăzut în perioada amintită de la 40% la 26%, iar dobînda BNR a coborît de la 35% la 21,25%, ajungînd chiar la un minim de 17,4%, în primăvara anului trecut. Marja dobînzilor practicate de băncile comerciale este cea mai ridicată din regiune. Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale, ne-a declarat: "Nivelul ridicat al marjei dintre dobînzile practicate de băncile comerciale în relaţiile cu clienţii nebancari se datorează unui complex de cauze. Una dintre aceste cauze este rata încă înaltă a inflaţiei. Pe un panel de ţări, s-a estimat că rata inflaţiei influenţează marja dintre dobînzi cu un coeficient de 0,4. De exemplu, o inflaţie de 14% generează, dacă toate celelalte condiţii ar rămîne neschimbate, o marjă de aproximativ 5,5%". Un alt factor care amplifică marja dobînzilor este, potrivit lui Valentin Lazea, rata încă înaltă a rezervelor minime obligatorii (25% la depozitele în valută şi 18% la cele în lei). "Băncile comerciale au nevoie de o marjă de circa 2,5% pentru a-şi acoperi costurile cu rezerva minimă obligatorie", spune domnia sa. Alte elemente care generează un nivel ridicat al diferenţei de dobînzi sînt marjele mult mai mici practicate pe segmentul interbancar, dar şi alţi factori care afectează piaţa: dificultatea în executarea garanţiilor, protecţia excesivă acordată de lege şi de instanţe debitorului sau lipsa de lichiditate a pieţelor.

Condiţia reducerii marjelor este ameliorarea factorilor menţionaţi. Scăderea inflaţiei la 9% în acest an ar determina reducerea marjelor cu două puncte procentuale. "Rata rezervelor minime obligatorii va putea fi şi ea redusă în momentul în care efortul de sterilizare depus de BNR va intra pe un trend descendent", spune Valentin Lazea.

"Diferenţa dintre dobînzile active (încasate) şi cele pasive (plătite) practicate de către instituţiile bancare trebuie privită ca rezultat agregat al unor elemente ca: nivelul ratei inflaţiei, nivelul concurenţei în sistemul bancar, soliditatea politicii veniturilor, sustenabilitatea poziţiei externe şi gradul de restructurare a sectorului real", spune analistul economic Florian Libocor. "Despre nivelul actual al ecartului dintre dobînzile active şi pasive se poate spune că reflectă realităţile economiei, dar este de aşteptat ca evoluţiile viitoare să coincidă cu reducerea acestuia", a adăugat domnia sa.

Conservarea cîştigurilor băncilor din dobînzi în ultimii doi ani s-a produs în special prin reducerea dobînzilor plătite. Acestea au scăzut în proporţie de 52% (de la 23% la 11%), în timp ce dobînzile percepute de bănci s-au diminuat în proporţie de 36,5% (de la 40% la 25%). Diminuarea în mai mare măsură a dobînzilor la depozite a fost favorizată de poziţia dominantă a băncilor pe piaţa financiară. Investiţiile la Bursă sînt încă departe de a antrena o participare în masă a populaţiei, industria fondurilor mutuale este practic nesemnificativă (cu active nete de doar 50 de milioane de euro), iar fondurile private de pensii nu şi-au făcut încă apariţia. În Polonia şi Ungaria, de exemplu, investiţiile în fondurile mutuale reprezintă 9% din activele financiare ale populaţiei, iar investiţiile în asigurări şi fonduri de pensii, circa 23-24%.