Interceptarea telefoanelor creează mari probleme la CEDO

Publicarea interceptărilor telefonice a devenit o practică foarte răspândită în ţara noas­tră. Dincolo de aspectul moral al chestiunii, există şi probleme legale, în special în ceea ce priveşte cadrul în care aceste interceptări sunt realizate. Inclusiv actualul premier, Victor Ponta, a intrat în acest malaxor în deja celebrul dosar al procurorilor George Bălan şi Marcel Sâmpetru. De altfel, premierul a anunţat că solicită oficial Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) să publice imediat convorbirile telefonice care i-au fost interceptate, spunând că, dacă discuţiile nu sunt prezentate public, înseamnă că această instituţie a intrat în bătălia politică.

În acest context, mult prea amplu, Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) atrage atenţia, într-un comunicat, asupra importanţei respectării regimului juridic în baza căruia aceste măsuri procedurale sunt efectuate: "FACIAS reaminteşte faptul ca România este singura ţară din UE care a fost deja condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru interceptarea ilegală a telefoanelor de către Serviciul Român de Informaţii. Există mai multe hotărâri prin care CEDO a stabilit că, în România, nu există o procedură standard cu privire la modalitatea de efectuare a acestui act procedural. Fenomenul interceptării ilegale a telefoanelor a fost sancţionat şi la nivel naţional anul trecut de către instanţa supremă, care a concluzionat faptul că SRI interceptează ilegal telefoanele, încălcând dreptul la viaţă privată. Conform legis­laţiei naţionale, înregistrările pot fi efectuate cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. La nivel internaţional, potrivit Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului < nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsură în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o masură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora >. Totodată, art. 91 ind.1 din Codul de Procedură Penală nu obligă nici serviciile secrete, nici procurorul să depună la dosarul instanţei sesizate cu o acuzaţie penală documentaţia pe care acestea s-au bazat atunci când au solicitat şi, respectiv, au autorizat interceptarea convorbirilor. Având în vedere cele de mai sus, într-un stat membru ONU, OSCE, NATO şi UE, putem spune că luarea unor măsuri de supraveghere, interceptare şi publicare a convorbirilor, fără garanţii adecvate şi suficiente, poate duce la distrugerea statului de drept, sub pretextul apărării acestuia. Astfel, se impune o precizare de ordin legislativ a modalităţilor de efectuare a acestor acte procedurale pentru a evita încălcarea gravă a dreptului la viaţă privată şi de familie, drept garantat pentru fiecare cetăţean".

Problemele pe care instituţiile statului le au cu partenerii europeni cresc într-un ritm ameţitor, cetăţenii ţării noastre aflându-se, se putea alt­fel, la mijloc.