IONEL BLĂNCULESCU: "Capitalul autohton este copilul vitreg al mediului nostru economic"

Cine doreşte să-şi dezvolte afaceri în Europa de Sud-Est ar trebui să facă acest lucru prin Bucureşti, este de părere Doru Lionăchescu, preşedintele Capital Partners, companie de consultanţă preluată de BT Securities, în scopul declarat de înfiinţare a celui mai important pol financiar românesc.

Domnia sa consideră că Bucureştiul trebuie să-şi recapete vocaţia interbelică de centru al Europei de Sud-Est, apreciind: "Asta înseamnă capital autohton puternic, infrastructură, stat de drept.

Avem cea mai mare ţară din zonă. Nu văd de ce, în conjunctura actuală, România să nu redevină ceea ce este normal să fie - hub-ul Europei de Sud - Est, din punct de vedere al afacerilor. Aceasta este vocaţia ţării noastre. Cred că nimic nu ne stă în cale - există posibilitatea înfiinţării de holdinguri, suntem membri UE, membri NATO, regimul fiscal este unul dintre cele mai generoase din regiune".

Doru Lionăchescu este de părere că, după 26 de ani, multe domenii din ţara noastră au antreprenori şi manageri români maturi, companiile cu capital autohton concurând de la egal la egal cu multinaţionalele, din punct de vedere al experienţei şi know-how-ului.

Domnia sa a adăugat: "Nu mai suntem la începutul anilor "90, când toţi căutam să învăţăm de la multinaţionle, să înţelegem tehnicile lor, să învăţăm capitalismul. Cine a fost serios a învăţat şi acum vedem capitalismul în multe domenii. Este, de fapt, o decolare a pieţei spre normalitate. Eu cred că urmează consolidarea capitalului autohton. Vom vedea jucători sectoriali mari şi sper ca aceştia să renunţe la timiditate şi să capete anvergură cel puţin la nivel regional. Fără să pun în opoziţie companiile româneşti cu cele străine, trebuie să menţionez că deja avem sectoare în care capitalul autohton se evidenţiază foarte bine".

În opinia domnului Lionăchescu, se observă faptul că există sectoare în care prezenţa unei societăţi cu capital românesc a fost benefică pentru consumator: "De exemplu, în sectorul telecom, prezenţa unui mare jucător local a echilibrat lucrurile şi ne-a permis să avem şi viteză de internet, dar şi unul dintre cele mai mici costuri pentru consumatori. De asemenea, în bricolaj, faptul că un jucător puternic şi-a consolidat prezenţa pe piaţă a fost benefic pentru consumatori. În domeniul serviciilor financiare, la fel - o prezenţă românească între primii trei competitori din sector este foarte importantă.

Este nevoie să învăţăm că în această competiţie globalizată trebuie să ai dimensiuni ca să poţi concura. Nu putem sta pe margine, fiecare cu firma lui, şi să ne plângem că ne zdrobeşte competiţia externă. Nu aceasta este atitudinea corectă. Dimpotrivă, atitudinea corectă este să vedem care sunt căile prin care să avem acea dimensiune ca să ne putem bate de la egal la egal. Aici nu vorbim despre o poziţie războinică - investitorul străin de-o parte a baricadei, iar investitorul român de cealaltă parte. Nu este cazul să avem niciun fel de complex de inferioritate".

Doru Lionăchescu nu consideră corect ca reprezentanţii capitalului autohton să ceară condiţii preferenţiale, fiind de părere că "terenul de joc" trebuie să fie acelaşi pentru toată lumea.

"Nu trebuie ca societăţile noastre să fie izolate de statul român într-un glob de sticlă care să le protejeze de toate intemperiile. Resursele bugetului sunt limitate, iar priorităţile sociale sunt mult mai mari, astfel încât statul nu poate să sprijine la nesfârşit unele sectoare economice".

În opinia domnului Lionăchescu, antreprenorii români trebuie să înceapă să gândească la scară mare, să vadă fără teamă ce mişcări strategice mari pot face.

• Blănculescu: "Viitorul capitalului autohton continuă să rămână sumbru"

Analistul economic Ionel Blănculescu este de altă părere, caracterizând capitalul autohton drept un copil vitreg al mediului nostru economic.

Domnia sa ne-a declarat: "Capitalul autohton, altul decât cel investit în afaceri de cartier, cafenele şi restaurante, din nefericire încă stă la remorca acelui capital puternic străin, pe o piaţă în amonte şi în aval extrem de clar repartizată, îndeplinind următoarele calităţi: fie de furnizor al companiilor care îl reprezintă, fie de client, sau/şi - calitatea de bază - subcontractor, parte care îndeplineşte, mai în toate tipurile de contracte generate de achiziţii publice sau private, de produse, servicii sau lucrări, cele mai complicate şi grele sarcini. Companiile româneşti sunt răsplătite cu o umbră de bani, total disproporţionată raportat la munca prestată, care însă are rolul să asigure supravieţuirea acestei specii încă nedispărute din mediul economic românesc, şi anume subcontractorii companiilor mari, transnaţionale, fondurilor de investiţii etc.

Raportând la piaţa Turciei, unde capitalul autohton de acolo se regăseşte investit în mari holdinguri naţionale, cu cifre de afaceri regulate, cuprinse între 3 şi 9 miliarde dolari, prezente mai pe toate continentele prin afacerile derulate, sau la piaţa Iranului, o piaţă deschisă după ridicarea sancţiunilor internaţionale, mustind de bani, unde de asemenea capitalul autohton este suveran, apropiindu-ne de zona noastră, Cehia, Polonia şi chiar Ungaria, putem spune că, în România, capitalul autohton a fost şi a rămas copilul vitreg al mediului nostru economic, devenit orfan, fără niciun fel de viitor promiţător, decât acela de a servi, în propria-i ţară, capitalului străin, prezent în peste 80% dintre uliţele naţiei şi decizând, prin urmare, viitorul economic şi nu numai al ţării noastre!"

Viitorul capitalului autohton continuă să rămână sumbru, cel puţin în perspectiva continuării procesului de globalizare, care "fundamentează inegalitatea celor două tipuri de capital, pecetluindu-le viitorul - unuia luminos, altuia - de umbră", completează economistul.

Ionel Blănculescu adaugă: "În această calitate, de capital autohton de umbră, el va continua să supravieţuiască, la limita subzistenţei, să se menţină la remorca acelui confrate mai mare, care-i va administra resurse cu pipeta, pentru a nu sucomba şi a continua să-şi îndeplinească menirea de subcontractor pe viaţă".

Totuşi, în opinia analistului, există şi un început de soluţie, în reabilitarea capitalului autohton, ce se regăseşte în domeniul companiilor de stat - Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Conpet, Oil Terminal, Electrica, CFR Marfă, Antibiotice -, care ar trebui întărite prin injecţii puternice de resurse financiare din partea statului, "astfel încât managementul lor profesionist să le transforme în avanpostul capitalului autohton, iar în umbra şi protecţia lor să poată creşte şi vlăstarele capitalului autohton privat".

Dacă aceasta ar constitui un început de soluţie, o continuare a ei ar constitui-o crearea Fondului Suveran de Investiţii al României, consideră domnul Blănculescu. Domnia sa spune că un stat "care are o astfel de structură" poate să dezvolte şi o a doua sursă de bani pentru buget, în afară de taxe şi impozite, şi anume dividendele din activitatea proprie de afaceri.

Ionel Blănculescu subliniază: "Această structură ar putea exploata inclusiv oportunităţile care apar la nivel mondial, în mod regulat, în perioadele de criză, nu numai oportunităţile existente în perioadele bune, de creştere economică, având posibilitatea utilizării celei mai puternice platforme economice, la nivel internaţional, reprezentate de secţiile comerciale - cu personal economic extrem de calificat, însă nefolosit astăzi decât în mică măsură - ale fiecărei ambasade în parte, infrastructură care poate conferi avantaje competitive statului român de neimaginat, pentru orice tip de altă afacere obligată să-şi aloce sume imense de bani deschiderii de sucursale la nivel mondial. Acest Fond Suveran de Investiţii al României, alături de puternice şi întărite companii de stat, inclusiv prin crearea de holdinguri puternice de stat, energetice, de transport, logistice etc., ar putea conferi, în perspectiva următorilor zece ani, posibilitatea de a vorbi de existenţa unui capital autohton serios şi credibil".

• Pârvan: "Companiile româneşti sunt obligate să facă toate lucrurile la fel ca multinaţionalele, dar nu se pot consolida fiscal"

Companiile cu capital românesc întâmpină mai multe probleme, având nevoie de intervenţia statului, consideră Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Omenilor de Afaceri din România (AOAR).

Prima dintre solicitările pe care Asociaţia a făcut-o în mai multe ocazii este posibilitatea ca societăţile autohtone să se poată consolida în grupuri fiscale.

Domnul Pârvan ne-a precizat: "Statul nu este de acord cu unificarea fiscală a grupurilor de firme româneşti, discriminându-le pe acestea faţă de companiile multinaţionale. Numeric vorbind, grupurile internaţionale ajung la circa 39.000, iar cele naţionale - la 5.000. Întrebarea este de ce politica publică a tuturor guvernelor nu a încurajat consolidarea grupurilor de firme româneşti într-o măsură simplă, pe care o acceptă grupurilor internaţionale?

Noi am solicitat acest lucru de mai multe ori. Domnul secretar de stat din Ministerul Finanţelor Gabriel Biriş a spus că se va rezolva, însă doamna ministru Anca Paliu Dragu, venind de la FMI, spune că nu are spaţiu fiscal. Trebuie să înţeleagă faptul că firmele româneşti nu au cum să exporte profitul. Mai mult, prin legea contabilităţii, grupurile de firme româneşti sunt obligate să facă bilanţ consolidat. Pentru bilanţul consolidat, firmele sunt obligate să constituie dosare de preţuri de transfer. Adică sunt obligate să facă toate aceste lucruri la fel ca multinaţionalele, dar nu este acceptată consolidarea fiscală".

O altă problemă ridicată de Cristian Pârvan este reprezentată de ajutoarele de stat. Oamenii de afaceri solicită ca acestea să fie acordate în baza unei grile în cadrul unei politici economice a Guvernului, astfel încât să primească ajutoare mai mari firmele care antrenează şi utilizează subfurnizori din România. În acest mod, ar fi favorizată întărirea firmelor româneşti în colaborare cu firmele internaţionale şi ar fi favorizată relansarea unor lanţuri de valoare, indiferent de domeniu, în opinia reprezentantului AOAR.

Domnia sa ne-a mai spus: "Am propus ca cele circa zece programe de stimulare a antreprenoriatului românesc, în diverse forme, să fie mai bine finanţate. Am propus, de asemenea, un cod strategic de investiţii realizat prin titluri de stat emise pe 10-15 ani şi tranzacţionabile prin bursă".

Potrivit domnului Pârvan, în prezent, circa 200 de întreprinderi mici şi mijlocii trec printr-o situaţie foarte dificilă, riscând falimentul.

Domnia sa ne-a explicat: "Avem aproximativ 200 de IMM-uri care au accesat fonduri prin POSCCE. Ele şi-au dus proiectele la capăt în bune condiţii, au fost verificate conform metodologiei, după care a venit un supracontrol, de la Curtea de Conturi şi alte instituţii, în cadrul căruia au fost reinterpretate unele prevederi legale generate de Ministerul Fondurilor Europene şi de Autoritatea de Management în derularea proiectelor, inspectorii considerând că nu s-ar fi respectat anumite criterii şi solicitând returnarea banilor contractaţi de la UE. Acest lucru duce respectivele firme în faliment. Pentru această problemă, care se cunoaşte de un an de zile, Guvernul nu găseşte nicio soluţie. Dacă nu se vor găsi soluţii rezonabile pentru remedierea situaţiei, atunci companiile care nu au alte neconformităţi la îndeplinirea proiectelor decât această interpretare pe diverse criterii, să fie finanţate cu ajutoare de stat!"

Cristian Pârvan ne-a spus că Ministerul Economiei a răspuns "absolut formal" solicitărilor AOAR pe această temă, Ministerul Fondurilor Europene spune că doreşte remedierea problemei, dar că are nevoie de Ministerul Economiei, iar Ministerul Finanţelor Publice este cel care administrează banii pentru sprijinirea mediul de afaceri.

"Aceşti decidenţi nu reuşesc să colaboreze, să se înţeleagă, să evalueze care este miza. Dacă le cerem companiilor banii înapoi, le falimentăm sau încep o serie de procese în instanţă, care înseamnă timp şi bani pierduţi", avertizează Cristian Pârvan.

Reprezentantul mediului de afaceri autohton conchide că este nevoie de introducerea, pe piaţa noastră, a unor noi mecanisme şi practici astfel încât produsele şi serviciile inovatoare realizate în România şi vandabile în alte state să poată fi valorificate în ţara noastră.