ISĂRESCU, CU OCAZIA PREZENTĂRII DOSARULUI MOSCOVA II: "Recuperarea Tezaurului - o preocupare permanentă a BNR"

Dosarul Moscova II conţine documente cu valoare mai degrabă arhivis­tică şi istorică decât juridică, a declarat, ieri, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu", cu tema "Tezaurul BNR evacuat la Moscova - un bilanţ istoriografic şi un studiu de caz.

Domnia sa a menţionat că "Dosarul Moscova II a fost făcut aici, la Banca Naţională", iar acesta nu aduce elemente noi cu privire la problematica Tezaurului României, ci doar completează informaţiile din Dosarul Moscova I.

De altfel, în cadrul simpozionului BNR, guvernatorul a prezentat istoria celui de-al doilea dosar al Tezaurului evacuat la Moscova al ţării noastre, în care a arătat că problema recuperării Tezaurului a beneficiat de o preocupare permanentă în cadrul băncii centrale, "uneori mai timid, uneori mai ascuns".

"Subiectul Tezaurului transportat la Moscova rămâne mereu în actualitate", a spus Mugur Isărescu.

BNR a anunţat, la 8 martie, având în vedere interesul opiniei publice faţă de Dosarul Moscova II, că finalizarea cercetării acestuia va fi urmată de informarea publicului cu privire la informaţiile importante oferite de cele 284 de pagini ale acestui document.

În cadrul cercetărilor, BNR a procedat la numirea documentelor din dosar pe trei categorii după criteriul cronologic, în prima categorie aflându-se documentele referitoare la transportul Tezaurului şi la evoluţia acestei probleme în cadrul conferinţei de pace de la Paris şi ulterior, respectiv documente din perioada 1916-1931. În a doua categorie se găsesc documente din perioada 1933-1935, iar în a treia documente din anii 1939-1942.

Cele mai numeroase documente, care de altfel se află şi în dosarul Moscova I, au fost plasate în primul capitol, printre acestea numărându-se protocoalele de predare - primire întocmite la Iaşi din decembrie 1916 şi 26 iulie 1917, inventarul Tezaurului BNR realizat la Moscova de reprezentanţii BNR, pe de o parte, şi de ai Ministerului de Finanţe rus şi ai băncii de stat a Rusiei de celalată parte, precum şi protocolul de predare a valorilor din cel de-al doilea transport încheiat la Moscova în data de 9 august 1917, dar şi un material întocmit de Constantin Conţescu, ministru plenipotenţiar şi rectorul cabinetului Ministrului Afacerilor Străine cu titlu "Istoricul strămutării la Moscova a Tezaurului Băncii Naţionale şi a valorilor celorlalte instituţiuni financiare".

Aceste documente, publicate de Mihail Grigore Romaşcanu în lucrarea "Tezaurul României de la Moscova", apărută în 1934, au fost invocate în cadrul celor patru întâlniri ale Comisiei Comune Româno-Ruse înfiinţate pentru restituirea Tezaurului, a adăugat Isărescu.

În această categorie de documente se mai regăsesc documente originale, deşi nu în totalitate necunoscute specialiştilor, potrivit guvernatorului, precum corespondenţe între BNR şi ministrul Afacerilor Externe Conţescu, rapoarte oficiale şi patru scrisori ale unui reprezentant BNR (inginerul Dobrovici) de la Moscova din 1917-1918 care descriu situaţia intactă a Tezaurului la acel moment de instabilitate socială şi politică din spaţiul rus.

"Acestea nu aduc însă nimic în plus din punct de vedere juridic la ceea ce se ştia până acum", a notat guvernatorul, care a citat dintr-o scrisoare semnată de Dobrovici: "În privinţa ridicării şi transportului în ţară a bunurilor noastre nu este speranţă să se poată face curând".

Guvernatorul a mai dat citire unei solicitări inedite din august 1918 a sergentului Mihai Geogea, care cerea băncii naţionale un sprijin financiar de 600 de lei, pe care sergentul i-a primit pentru întoarcerea acasă, din cauza pierderilor pe care le suferise în perioada de doi ani petrecuţi la Moscova, unde, scrie sergentul Geogea, i-au "fost furate revolverul şi cizmele statului".

Revenind la dosar, cea mai consistentă parte a documentelor din perioada 1916-1931 din dosarul Moscova II este reprezentată de documentele circumscrise dimensiunii diplomatice a Tezaurului României de la Moscova, documente (rapoarte, corespondenţe, memorii), care ilustrează cum a fost tratată această problemă în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris.

Acestea includ în mare majoritate copii ale corespondenţei dintre BNR şi consorţiul germano-austro-ungar privind vânzarea cerealelor româneşti către Puterile Centrale în anii 1915-1916 contra unei taxe vamale plătite în aur, extrase din procesele verbale ale şedinţelor Comisiei de Armistiţiu şi ale Comisiei de Reparaţii din cadrul Conferinţei de Pace de la Paris cu privire la aurul BNR de la Moscova şi de la Banca Imperiului German (care a fost recuperat), memorii şi scrisori întocmite în 1919 de George Danielopol, reprezentantul ţării noastre în Comisia de Reparaţii, procese verbale ale comisiei numite cu privire la stocul românesc de aur de la Moscova şi la emisiunile de titluri de război emise de autorităţile germane de ocupaţie, corespondenţa dintre BNR şi Ministerul Afacerilor Străine în legătură cu demersurile diplomatice, un memoriu din iunie 1919 semnat de prim-ministrul I.I.C Brătianu trimis preşedintelui francez Georges Clemenceau cu privire la stocul de aur al BNR, dar şi o petiţie, mai multe declaraţii şi alte corespondenţe interne ale BNR.

"Dosarul Moscova II, ca să trag o primă concluzie, are unele documente cu valoare mai degrabă arhivistică şi istorică", a spus guvernatorul.

Potrivit şefului băncii naţionale, a doua categorie de documente reprezintă totuşi noutăţi, în contextul în care Dosarul Moscova I s-a încheiat în 1922. Important, între acestea se află solicitarea din iunie 1933 adresată de Mihail Romaşcanu, atunci funcţionar al serviciului secret din BNR, guvernatorului Constantin Angelescu prin care propunea elaborarea şi tipărirea unei lucrări dedicate Tezaurului evacuat la Moscova, cu ocazia publicării memoriilor căpitanului George Alexander Hill din serviciile secrete engleze, traduse şi în franceză sub titlul "Viaţa mea ca spion", ce făceau cunoscut europenilor faptul că Hill împreună cu colonelul Joseph W. Boyle, ce avea o relaţie relativ specială cu Regina Maria, ar fi repatriat în ţara noastră o treime din Tezaurul de la Moscova, o afirmaţie falsă.

"Rezoluţia scrisă cu un creion albastru (pe solicitare) de guvernatorul Constantin Angelescu a fost următoarea: «Se va comunica Ministerului de Externe situaţia pentru a dezminţi prin agentură oficială. Secretariatul (BNR) va strânge actele respective şi trimite spre a completa Guvernului. Broşura domnului Romaşcanu nu este utilă în acest moment. Pentru moment nici nu putem fixa dacă este bine să aibă un caracter de publicitate». Aşadar, guvernatorul Angelescu nu a aprobat proiectul, dar a mai lăsat o precizare importantă, anume că «Secretariatul va strânge actele respective», ceea ce ne sugerează că acesta este contextul în care a început constituirea dosarului Moscova II. Romaşcanu arată, în aceeaşi cerere, că a început să se documenteze aducând ceea ce s-a publicat cu privire la Tezaurul de la Moscova, dar solicita şi acces la arhiva BNR precizând: «nu fac altceva decât să îndeplinesc o datorie de conştiinţă faţă de instituţiunea pe care o servesc». Ulterior s-a revenit asupra rezoluţiei, Romaşcanu a publicat cartea, s-a dezminţit povestea", a spus guvernatorul.

În categoria documentelor de faţă mai este inclusă o corespondenţă dintre BNR şi Ministerul Afacerilor Externe, prin care se anunţă sosirea trenului în gara Obor cu valorile româneşti restituite de Uniunea Sovietică în 1935 în urma protocolului iniţiat de Nicolae Titulescu prin care se solicita un reprezentant al băncii naţionale, fiind numit funcţionarul Constantin Vasilescu. Acesta este, de altfel, şi unul dintre funcţionarii care au semnat inventarul întocmit la februarie 1917 la Moscova şi a însoţit al doilea transport al Tezaurului BNR în Rusia din vara anului 1917.

Domnul Isărescu a adăugat: "Concluzia mea este că dosarul Moscova 2 a fost întocmit la ordinul mareşalului Antonescu pentru a avea documente clare asupra drepturilor noastre asupra Moscovei. Să verifice încă odată ce s-a trimis şi ce s-a primit înapoi de la Moscova. Cam ăsta este dosarul Moscova II".

Primul document după începerea războiului aflat în dosar datează din 1941 şi este intitulat "Referat privitor la Tezaurul român de la Moscova" fiind întocmit de serviciul istoric din BNC şi semnat de Mihail Grigore Romaşcanu, şeful serviciului, potrivit lui Mugur Isărescu, care a mai precizat: "La pagina 11, materialul cuprindea următoarele aprecieri: «Problemele care se vor pune la sfârşitul războiului actual vor fi tot atât de grele ca şi acelea ale ceasului de faţă. Unele dintre ele vor fi discutate cu prilejul împlinirii păcii, iar altele vor privi organizarea viitoare a economiei naţionale după începerea ostilităţilor. Pentru toate aceste motive, propunem ca serviciul de studii al băncii să păşească deîndată la cercetarea acestor probleme şi îndeosebi acelora care au interesat direct instituţiunea noastră». Referatul conţinea de asemenea actualizarea valorilor trimise la Moscova de Banca Naţională a României, Casa Regală şi Casa de Depuneri, CEC-ul, pe baza cursului 1 leu/aur. În acelaşi material era formulată întrebarea: «dacă URSS ne va restitui aurul trebuie să plătim taxe de păstrare?», apropo de aurul nostru de la Londra. Şi se răspunde: «Acceptarea acestei situaţiuni presupune păstrarea intactă a Tezaurului în tot timpul. Rusia nu a respectat însă aceste elementare principii al depozitării. Întrebuinţând aurul românesc de la Kremlin pentru ale lor interese, sovietele nu numai că au scăpat de grija de a-l păstra, dar au contractat în acest chip un împrumut forţat de la România. Rusia este obligată să plătească României pentru împrumutul forţat contractat o dobândă care se va stabili de comun acord (...) Rusia va rămâne cu siguranţă debitoare României urmând să-i plătească restul. Aceasta este singura soluţie justă ce se poate da acestei probleme». Erau gânduri. Istoria a fost alta".

După întocmirea de către Romaşcanu, dosarul Moscova II a fost trimis Consiliului de Miniştri, unde a fost înregistrat la 30 octombrie 1941, de unde a fost trimisă ulterior o adresă-raport de cinci pagini datată 12 noiembrie 1941 atestată mareşalului Ion Antonescu. Acest raport ce avea ataşat două anexe reprezintă o completare ce întregeşte raportul anterior, actualizând valorile bunurilor trimise la Moscova şi ale celor returnate, ca în final să se facă următoarea concluzie: "În rezumat putem afirma că URSS urmează să ne restituie suma de cel puţin 371 miliarde lei reprezentând contravaloarea Tezaurului român depus la Moscova". Aici se află şi bijuteriile reginei Maria, potrivit domnului Isărescu.

Guvernatorul a mai spus că cele două dosare, Moscova I şi Moscova II, ridică o serie de întrebări. Astfel, Moscova I ridică întrebarea cu privire la păstrarea lui în totalitate, cu documentele originale, în perioada de ocupaţie sovietică, în condiţiile în care consilierii sovietici aveau acces liber în clădire în aceea perioadă. În ceea ce priveşte Dosarul Moscova II, guvernatorul a afirmat că este posibil ca acesta să fi fost scos din Banca Naţională în încercarea de a fi salvat, de funcţionarul Nicolae Roşca, ce a fost epurat în 1952 din instituţie.

"Nu putem decât să presupunem cum a dispărut. Probabil că a fost considerat că trebuie salvat sau că nu e bine să mai rămână la Banca Naţională, dar ştim aşa că în 1955, când a început reorganizarea fondului arhivistic al BNR sub formularea Arhivelor Statului, Dosarul Moscova II nu mai era în Bancă. Deci el a plecat de aici probabil pe la începutul anilor 50 deoarece eticheta cu noul nume al instituţiei Banca RPR, Banca de Stat apare numai pe coperta Dosarului Moscova I", a spus Mugur Isărescu.

Acesta este de părere că dosarul II a fost predat lui Nicolae Roşca de către o subalternă a sa din serviciul planificare a circulaţiei monetare, pe nume Aneta Coca.

De asemenea, el a precizat că nu se ştie cum a ajuns dosarul în peretele dublu al unui scrin ce i-a aparţinut lui Roşca, dar se poate presupune că a fost creat la BNR până în anul 1942. Isărescu i-a mai felicitat pe ofiţerii de la Brigada de Combaterea Criminalităţii Organizate Bucureşti care au ajutat la recuperarea Dosarului Moscova II.

În luna martie a acestui an, BNR a arătat într-un comunicat că a intrat în posesia unor documente din anul 1941 (BNR a primit dosarul încă din august 2018) în care reprezentanţi ai băncii din perioada respectivă au făcut un inventar pentru conducerea statului român din epocă în legătură cu situaţia Tezaurului pe care BNR l-a trimis la Moscova în anii 1916 - 1917.

Amintim că dosarul Moscova I reprezintă baza revendicării Tezaurului naţional.

Isărescu a mai spus că dosarul Moscova I reprezintă un document de angajament predat din mână în mână de la un guvernator la altul.

"Şi eu l-am primit la fel de la predecesorul meu, domnul Decebal Urdea. Deci din 1922 Moscova I se dă din mână în mână. Acesta este şi documentul pe care domnul Cristian Păunescu l-a menţionat astăzi, (n.r. ieri) despre domnul Jacques de Larosiere, fost director general al Fondului Monetar Internaţional, guvernator al băncii Franţei şi preşedinte al BERD. Când era preşedinte al BERD-ului, la Bucureşti i l-am arătat şi a fost foarte impresionat. Dânsul a spus: «Istoria vă va da dreptate. Aveţi un drept de proprietate asupra Moscovei». Ulterior ne-am mai întâlnit, după plecarea lui Elţîn, şi mi-a spus: «Ce veţi face dacă domnul Putin vă restituie aurul?» I-am zis că-l aduc imediat în ţară. «Nu-l vindeţi?». Cum să-l vând... Are valoare istorică, emoţională, cum să vând aurul de la Moscova. «Deci îl luaţi din subsolul Moscovei şi-l duceţi în subsolul băncii naţionale». Şi zice francezul, glumeţ, «păi care e deosebirea?». După care a zis că deosebirea este că «lumea trebuie să ştie că aveţi o creanţă validă şi exigibilă la Moscova»", a povestit guvernatorul.

Domnia sa a continuat: "Cred că ar trebui să facem o carte simplă, cu fotografii clare, frumoase, sau un film pe care să-l ducem la Viasat History. Este istoria totuşi a 92 de tone de aur în monedă. Până în Primul Război Mondial funcţiona etalonul aur, nu lingouri, monede şi rezervele de aur se ţineau în monede. Deci, în afară de valoarea aurului de 3 miliarde de euro, mai este şi un miliard în valoare numismatică".

Prezent şi el la lucrările simpozionului, Cristian Păunescu, consilierul guvernatorului BNR, a reiterat ce a declarat pentru Ziarul BURSA în ediţia anterioară, anume că discuţiile cu Federaţia Rusă se află la nivelul cel mai de jos, pe un palier al cercetării istorice.

Potrivit acestuia, Banca Naţională a înmânat părţii ruse copii după toate documentele care atestă depunerea bunurilor BNR, şi a rămas ca partea rusă să le studieze şi să le confirme. În urma mai multor întâlniri, la sfârşitul protocoalelor, partea rusă spune că nu pune la îndoială autenticitatea documentelor înmânate de BNR şi rămâne la rândul ei să cerceteze în fondurile arhivistice proprii dosare omoloage ale acestora.

"Aşteptăm în continuare acest lucru", a spus Cristian Păunescu.