Israel tace şi face

Cvasi izolat, cu excepţia Statelor Unite şi a altor câtorva state occidentale, Israelul face faţă unei adevărate furtuni de atacuri şi de acuzaţii. Şi, în acelaşi timp, îşi execută cu minuţiozitate planul. Acela de a face praf şi pulbere tot ce poate să facă praf şi pulbere din Hamas. Din Hamasul din Fâşia Gaza, pentru că restul Hamasului rămâne intact în diverse zone de pe glob. Acolo, în Fâşia Gaza, Israelul a trecut la cel de-al doilea plan, la planul invaziei şi, rând pe rând, încearcă să ocupe tunelurile extrem de periculoase în care teroriştii îşi acumulează armele şi îşi ascund ostaticii. Între timp, aparent întreaga lume s-a ridicat împotriva Israelului, iar Hamasul, în percepţia publică, devine un fel de lider mondial.

La Organizaţia Naţiunilor Unite s-a luat o decizie extrem de gravă în ceea ce priveşte statul Israel. O majoritate covârşitoare a statelor membre ale ONU a condamnat Israelul, acuzându-l de genocid, de încălcarea regulilor războiului, de crimă cu premeditare împotriva unei populaţii paşnice. Doar Statele Unite şi încă câteva state, pot fi numărate pe degete, au votat în favoarea Israelului. Multe alte ţări, între care şi România, s-au abţinut. După înfrângerea teribilă de imagine de la Organizaţia Naţiunilor Unite, a urmat valul de demonstraţii. În Turcia a fost cea mai semnificativă demonstraţie şi un discurs fulminant al lui Erdogan, care a acuzat statul Israel că ar fi un stat terorist. Hamas fiind absolvit de o asemenea acuzaţie printr-un vot smuls unei mulţimi uriaşe de simpatizanţi, pe care Erdogan i-a strâns nu atât pentru a sărbători centenarul statului modern turc, cât mai ales pentru a proslăvi Hamas şi a acuza Israelul. Demonstraţii au avut loc şi în alte capitale, cu precizarea că în Franţa autorităţile au reuşit să blocheze o asemenea acţiune, sub motivul întemeiat că pe traseul ales de organizatori existau sinagogi şi numeroase magazine evreieşti şi ar fi existat un risc de coliziune. În această stare de spirit cvasi generală, se creează falsa percepţie, aşa cum precizam mai sus, cum că Hamasul e o forţă extraordinară, democratică, progresistă şi devine un fel de lider spiritual mondial.

Extrem de interesant este faptul că ruşii au negociat intens cu Hamas pentru a-i primi pe cei câţiva prizonieri ostatici care au şi cetăţenie rusă. Şi cu această ocazie s-a aflat faptul că nu toţi ostaticii se află în posesia Hamas, că unii dintre ei au ajuns pe mâna altor organizaţii teroriste şi acum Hamas, pentru a satisface solicitarea ruşilor, ar trebui să îi caute şi nu-i prea găseşte. Şi, oricum, reprezentanţii Hamas au ajuns şi ei să orbecăie, la propriu şi la figurat, întrucât utilităţile le-au fost întrerupte, ba mai mult, în Fâşia Gaza nu mai există comunicaţii, nu mai există internet, nu mai există nimic. Deşi, foarte interesant, Elon Musk a decis să-şi pună la dispoziţie instalaţiile lui, pentru ca spitalele şi urgenţele din Fâşia Gaza să poată fi satisfăcute. Fără comunicaţii, nu se mai poate întâmpla nimic, nu mai poate interveni nimic, nu mai poate fi nimeni salvat.

S-a schimbat şi axa de putere în urma acestui război, axa de autoritate. Vladimir Putin a încercat să intre în prim plan, a încercat să fure startul, a încercat să se evidenţieze ca un lider extrem de puternic şi de autoritar, aflat cumva la pupitrul de comandă al acestei ofensive - care nu este numai împotriva statului Israel, este şi o ofensivă antioccidentală - dar nu i-a ieşit. China a stat din ce în ce mai rezervată, în schimb Iranul a fost lăsat şi el pe tuşă, deşi a dat destul bani şi a făcut destule manevre pentru a ajuta Hamas şi pentru a lovi statul Israel. Dar cine ocupă locul întâi pe scenă din acest punct de vedere, dovedind clar că este un autentic lider regional, este Turcia lui Erdogan. Care, practic, prin discursul rostit sâmbătă, a luat frâiele luptei împotriva partenerului său din NATO, Statele Unite, şi împotriva Israelului. Se produc mutaţii extrem de interesante în aceste zile pe care, fireşte, vom fi nevoiţi să le analizăm şi în zilele următoare.