JULIAN EMANUEL, STRATEG-ŞEF BTIG: "Cea mai masivă bulă din istoria pieţelor financiare stă să explodeze"

Cea mai masivă bulă din istoria pieţelor financiare stă să explodeze, spune Julian Emanuel, strateg-şef la firma de brokeraj BTIG, care adaugă însă într-un interviu la CNBC că efectele vor fi pozitive, el făcând referile la bula din piaţa obligaţiunilor, unde valoarea titlurilor care "oferă" randamente negative se ri­dică la peste 17 tri­lioane de dolari.

Acesta afirmă: "Acum şapte-opt ani vorbeam despre marea rotaţie, potrivit căreia toţi urma să vindem obligaţiuni la randamente de 3,5% - 4% şi să cumpărăm acţiuni. Ei bine, acum suntem în teritoriul negativ cu minus 0,7% în Germania (n.r. un minimum istoric pentru obligaţiunile germane), un randament de (doar) 1,5% în Statele Unite (n.r. pentru titlurile pe 10 ani), indicii bursieri sunt la maxime istorice, iar îngrijorările cu privire la o recesiune sunt foarte ridicate. Noi (la BTIG) credem că răspunsul din partea Federal Reserve, Băncii Centrale Europene, a Casei Albe şi în final a guvernului german (n.r. răspuns fiscal) va fi destul (de puternic) pentru a cauza explozia bulei din piaţa obligaţiunilor, care va duce la o reluare a raliului indicilor bursieri".

Randamentul titlurilor suverane ale Germaniei cu scadenţa la zece ani s-a adâncit şi mai mult în teritoriul negativ în ultima săptămână, la minus 0,69% ieri, în timp ce randamentul titlurilor americane de stat pe 30 de ani a atins un nou minim record de 1,907%, în prima parte a şedinţei de miercuri, ceea ce indică temeri în creştere cu privire la apropierea unei recesiuni.

Evoluţia reprezintă în general un semnal de alarmă, alături de inversarea curbei randamentelor titlurilor de stat americane, care s-a adâncit până la un nivel văzut ultima dată în 2007, conform Reuters.

Mişcările din piaţa obligaţiunilor ridică presiunea pe marile bănci centrale pentru a lua măsuri de susţinere a economiei, asta în condiţiile în care, amintim, există un curent de gândire în SUA potrivit căruia piaţa obligaţiunilor poate forţa mâna Fed, ideea de bază fiind că dacă banca centrală nu materializează aşteptările pieţei, reducând dobânzile, comportamentul Rezervei Federale ar putea fi perceput ca o inversare ce indică o înăsprire a condiţiilor financiare în viitor.

Pentru exemplificare, amintim de consultantul politic democrat Jim Carville, ce spunea în februarie 1993, la începutul preşedinţiei lui Bill Clinton, că dacă ar exista reîncarnare, Carville nu ar dori să se întoarcă pe pământ drept papă sau un jucător faimos de baseball, ci dorea să se întoarcă drept piaţa obligaţiunilor, "pentru că poţi intimida pe oricine".

Formarea unei perspective ce ilustrează o recesiune iminentă în lipsa măsurilor de susţinere ale băncilor centrale a provocat în Statele Unite aşteptări în piaţă cu privire la reducerea dobânzii de referinţă cu până la chiar 100 de puncte de bază la întâlnirea de politică monetară a consiliului Federal Reserve de la jumătatea lui septembrie. Traderii pariază, în general, pe o probabilitate de 100% în privinţa unei reduceri de 0,5% a dobânzilor din partea Fed în septembrie, urmată de o nouă reducere în finalul anului.

Banca Centrală Europeană a dat deja semnale puternice în piaţă privind demararea, începând cu septembrie, a unor măsuri de stimulare, în timp ce preşedintele Fed Jerome Powell a evitat să caracterizeze reducerea de luna trecută a dobânzii-cheie cu 25 de punc­te de bază drept începutul unui nou ciclu de relaxare, exact ce piaţa obligaţiunilor din SUA pare că pune presiune pe Fed să demareze.

Powell a definit în schimb acţiunea de luna trecută drept o "ajustare în mijlocul ciclului" (eng. midcycle adjus­tment), ceea ce, implicit, se traduce printr-o aşteptare ca Fed să nu mai întreprindă reduceri mari ale costului creditului în viitorul apropiat, ceea ce a dus la corecţii de peste 1% pentru indicii bursieri.

Totuşi, această teorie a forţării Fed către o acţiune nu se aplică pentru actualul Fed, consideră unii specialişti, în condiţiile în care aşteptările sunt ca oficialii băncii centrale americane să fie foarte atenţi încât să nu transmită un mesaj agresiv necondiţionat (eng. hawkish), ci să continue să sublinieze faptul că vor răspunde şocurilor în aşa fel încât să-şi îndeplinească mandatul.

Julian Emanuel se aşteaptă de altfel ca Fed să reducă dobânda de politică monetară cu 50 de puncte de bază pe 18 septembrie, pentru a surprinde piaţa şi a ridica randamentul obligaţiunilor pe termen lung ale Trezoreriei americane.

"Când vor reduce dobânzile, Powell va fi foarte atent să nu caracterizeze mişcarea drept o ajustare în mijlocul ciclului sau startul unui ciclu de reducere a dobânzilor, ci doar o măsură luată ca răspuns la stresul ce s-a acumulat în economia globală pentru a diminua riscul (reprezentat de războiul comercial) şi problema Brexit", spune analistul BTIG.

În condiţiile în care mai mulţi analişti sunt de părere că investitorii şi-au pierdut încrederea în abilitatea Fed de a stăvili o recesiune, la rândul său, Mike Wilson, strateg-şef şi director de operaţiuni la Morgan Stanley Institutional Securities, afirmă tot pentru CNBC: "În mod normal când începe să reducă dobânda, taie mai mult de o singură dată. Piaţa a fost dezamăgită că nu au tăiat 50 (n.r. puncte de bază în iulie), au redus 25 de puncte şi eventual vor fi nevoiţi să reducă mai mult, ceva ce au semnalat pentru că trebuie să ajungă «ahead of the curve»".

Odată ce randamentele titlurilor americane pe termen lung vor începe să se aprecieze, acesta va fi un semn că piaţa obligaţiunilor crede că Fed-ul a trecut la comanda economiei, consideră Wilson, care conchide că economia americană se află la sfârşitul ciclului economic.