Klaus Iohannis, un preşedinte SF

Mi-am exprimat din capul locului neîncrederea într-un proiect despre care oameni politici şi analişti din presă începuseră să vorbească. Mă refer la intenţia a preşedintelui Klaus Iohannis de a candida ca senator la alegerile parlamentare." Cum aşa?", m-am întrebat. După ce a eşuat în toate demersurile sale de a accesa o funcţie externă la NATO sau la UE, să se mulţumească în modestia lui proverbială Klaus Iohannis cu o poziţie amărâtă de senator în Parlamentul României? Şi, în plus, legea îi permite?

Ţinând cont de circumstanţele sintetizate mai sus, răspunsul meu la această ultimă provocare a fost categoric negativ. Nu puteam să nu ţin cont de faptul că, în conformitate cu legile în vigoare, un preşedinte al României aflat în activitate nu poate deţine simultan şi calitatea de senator. Îmi era clar că domnul Klaus Iohannis nu va renunţa la avantajele conferite de statutul său şi nu va părăsi Palatul Cotroceni înainte de termen, numai şi numai pentru a ajunge senator pe lista PNL. Conform Constituţiei şi celorlalte legi în vigoare, preşedintele României este deasupra partidelor politice şi independent de acestea. Şi ce să facă domnia sa dacă ajunge senator? Să-şi mai adauge o indemnizaţie beneficiilor pe care le obţine în urma achiziţionării celor câteva vile de la Sibiu şi pensiei pe care o are, fie ea şi recalculată, în urma anilor în care a fost dascăl şi inspector la Sibiu, ori pensiei care îi revine în calitate de fost primar? Nu-i ajung nici consistentele sume de bani alocate de statul român pentru cei zece ani în care a trândăvit la Palatul Cotroceni, s-a lăfăit în avioane şi reşedinţe de lux pe întreg mapamondul şi a desenat cristiane în zăpadă pe pârtiile de schi? Să nu-i ajungă lui Klaus Iohannis toate aceste surse de venit şi să-şi mai dorească şi o indemnizaţie de senator?

Au mai sosit informaţii cum că obiectivul acestuia e să deschidă lista de senatori PNL şi să devină preşedinte al Senatului, dobândind astfel statutul de cel de-al doilea om în stat. Numai că Iohannis nu se dă plecat, aşa cum afirmă ferm, printr-o demisie de onoare de la Palatul Cotroceni. Şi ca atare nu poate să se reînscrie cu arme şi bagaje în rândurile PNL. Ceea ce înseamnă că nici nu are cum să deschidă lista de senatori a acestui partid. Nu iese însă fum de unde nu s-a făcut foc.

Şi aflăm, chiar din direcţia unor fruntaşi PNL, ne-o spune însuşi generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, că în prezent preşedintele Klaus Iohannis mai beneficiază de încrederea a circa 20% dintre cetăţenii României. Ceea ce înseamnă, comentează aceştia, că dacă se întoarce cu arme şi bagaje la PNL, prin transferul de încredere acest partid ar beneficia de câteva procente bune atât la parlamentare, cât şi la prezidenţiale. Cu alte cuvinte, dacă reuşeşte prestidigitaţia, Ciucă ar avea de câştigat în bătălia sa, nu de la Nassiriya , ci de la prezidenţialele din România, iar PNL ar fi şi el în câştig. Dar cum poate fi executată respectiva acrobaţie?

Răspunsul, cu subiect şi predicat, trebuie căutat la PSD. Pentru a nu fi încălcate legile statului român - un stat de drept, nu este aşa? - este obligatorie promovarea unui nou act normativ, prin care preşedintele aflat în funcţie are posibilitatea de a candida fie ca independent, fie pe listele unui partid politic. Dar pentru a promova o asemenea lege cu dedicaţie, pentru o singură persoană, fapt între altele interzis de Constituţie, este necesar un vot al majorităţii parlamentare. Această majoritate ipotetică depinde de PSD. Are PSD interesul să-i bage voturi în traistă PNL-ului la parlamentare şi să-i adauge câteva procente de favorabilitate generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, aflat în competiţie cu Ciolacu la prezidenţiale? Aparent, nu. Aparent, un asemenea scenariu defavorabil pentru PSD şi Ciolacu ar trebui respins. Dar dacă există totuşi o înţelegere făcută în spatele uşilor închise? Dacă există totuşi un pact secret, de data asta între Klaus Iohannis şi Ciolacu? Dacă există un scenariu al viitoarei majorităţi, al viitoarei struţo-cămile PSD-PNL, prin care generalului cu patru stele Nicolae Ciucă să-i fie garantată intrarea în turul doi, tocmai prin voturile aduse de Iohannis, lui Marcel Ciolacu să-i fie garantată victoria la prezidenţiale, în condiţiile în care Ciucă e transformat în iepuraş în turul doi, iar preşedintele Klaus Iohannis să fie astfel recompensat, obţinând în calitate de preşedinte al Senatului cea de-a doua poziţie în stat, la pachet cu o indemnizaţie consistentă?

În România în care trăim astăzi şi acest scenariu, deşi improbabil, este posibil. Şi chiar plauzibil.