Negocierile privind viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) pentru perioada 2021-2027 sunt dure atât în cadrul Comisiei Europene, cât şi în interiorul Parlamentului European. Principalul punct de dispută îl reprezintă dorinţa statelor net contributoare de a scădea cuantumul subvenţiilor acordate fermierilor din estul Europei, faţă de cuantumul celor din ţările din vest, prin prisma pierderii contribuţiei financiare a Marii Britanii, care va părăsi Uniunea Europeană, în 29 martie 2019.
Actualul mandat al Parlamentului European se va încheia în 18 aprilie 2019, iar alegerile din luna mai vor duce la o altă configuraţie a Legislativului care se va confrunta cu alte provocări importante, dar cu o situaţie instituţională mai clară.
Deputatul european Laurenţiu Rebega consideră că, până atunci, trebuie stabilite bazele viitoarei politici agricole comune. La sfârşitul anului 2018, în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală s-au discutat două opţiuni:
1. Să se lucreze pentru a adopta o poziţie în primă lectură care să fie votată în plenul Parlamentului european înainte de încheierea mandatului. Votul în plen va asigura un anumit "acquis", iar documentul rezultat va urma să stea la baza continuării procesului legislativ cu noul grup de europarlamentari membri ai Comisiei pentru agricultură, după alegeri.
2. Din motive politice sau poate din lipsă de timp să nu se ajungă la un document de votat în plenul Parlamentului înaintea încheierii mandatului. În acest caz, se va da un vot doar în cadrul Comisiei pentru agricultură. Acest text va fi luat în considerare, sau nu, de următorul grup de europarlamentari membri ai comisiei pentru Agricultură. Este probabil ca noii deputaţi europeni să prefere să abordeze reforma de pe o nouă poziţie.
În legătură cu cele două puncte, deputatul european Laurenţiu Rebega afirmă: "Iniţial, am optat pentru prima variantă, pentru a nu încetini procesul legislativ cu efecte nefavorabile pentru fermieri, dar la sfârşitul anului 2018, am văzut totalul numărului de amendamente. Trebuie să examinăm aproape 7000 de amendamente prezentate la propunerea de reformă a PAC. Logic, avem nevoie de mai mult timp pentru reforma PAC post-2020, motiv pentru care trebuie să extindem actuala politică agricolă europeană timp de cel puţin doi ani. Nu ar fi corect să ne grăbim doar ca să satisfacem timpii procedurali şi să luăm decizii care să afecteze negativ fermierii".
Domnia sa menţionează că anul trecut a intrat în vigoare reforma intermediară a PAC (pachetul Omnibus). Noile norme au confirmat principiul identificării fermierilor "adevăraţi", ca beneficiari pentru ajutoarele financiare, oferindu-le mijloace mai accesibile de protecţie împotriva riscurilor climatice şi a unui eventual colaps al veniturilor. Regulile Omnibus nu au omis tinerii fermieri sub 40 de ani, oferind un ajutor cuplat la producţie şi la combaterea crizei, în plus faţă de consolidarea poziţiei lor în contractele în lanţul de aprovizionare agroalimentară. Consumatorii nu au fost uitaţi nici ei şi continuă să fie în centrul preocupărilor membrilor Comisiei din care fac parte: încercând să-i aducă înapoi la alimente sănătoase şi pentru a promova etichetarea nutriţională.
Una dintre problemele nerezolvate încă este egalizarea plăţilor directe între fermierii europeni, subiect la care s-a referit, în mai multe rânduri, şi Petre Daea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a menţionat că poziţia ţării noastre în negocierile privind viitoarea politică agricolă europeană este una clară: subvenţii egale pentru toţi fermierii din Uniune.
Parlamentarul Laurenţiu Rebega susţine că această chestiune ar trebui rezolvată în perioada preşedinţiei româneşti a Consiliului UE, pentru a nu risca o decizie nefavorabilă în cazul amânării acesteia după alegerile din mai 2019. Domnia sa precizează că, indiferent că se va ajunge la un text adoptat doar în cadrul actualei Comisii pentru agricultură, sau că se va vota în plenul Parlamentului, experţii trimişi de către Ministerul Agriculturii din ţara noastră ar trebui să sprijine acest demers de egalizare a plăţilor directe şi să o facă un obiectiv prioritar în negocierile pe PAC.