Legea junglei

Tablou de grup: "1 Decembrie, 2013, cu oficiali şi popor". Nicicînd chipul hîd al discordiei nu s-a oglindit mai limpede în ochii şi în destinul naţiei române! Întrebarea ar fi: de ce mai cheltuim atîta bănet, timp şi energie, de ce ne mai strofocăm să organizăm parade militare cu oaspeţi străini, recepţii, manifestări "populare" şi tot felul de alte zaiafeturi, mai mult sau mai puţin simandicoase, dacă nimeni nu mai crede în nimic, iar deasupra tuturor pluteşte un nor gros de ură, emanat din porii celor adunaţi, chipurile, să sărbătorească ceva? Adevăruri triste sunt de spus în legătură cu acest 1 Decembrie!

Primul ar fi că generaţia politică de astăzi nu se mai află în contact, nici măcar superficial, cu temele, simbolurile, idealurile şi valorile politice care au făcut posibil Acel 1 Decembrie, la 1918! Mitologizarea, ca procedeu de falsificare a istoriei, este o trăsătură care însoţeşte neîntrerupt societatea românească. Dintr-un motiv greu de înţeles (în afara cvasi-totalei ei dependenţe faţă de deţinătorii reali ai puterii, a unei atent şi perseverent cultivate lipse de coloană vertebrală şi a prea-larg răspînditei maladii a superficialităţii şi imposturi!), intelectualitatea care a "fabricat" şi transmis prin educaţie "istoria oficială" a României s-a preocupat întotdeauna de tezele şi punctele de vedere favorabile politicienilor zilei, mult mai mult decît de acurateţea redării istorice a faptelor, ori de menţinerea vie şi înţelegerea substanţei de evenimente, de trăiri, care au făcut posibile momentele cruciale ale parcursului nostru în timp, ca naţiune. Chiar generaţia interbelică, atît de solid reprezentată intelectual, este responsabilă pentru rapida osificare a lui 1 Decembrie, pentru "transferarea" lui forţată la muzeu şi aşezarea unui strat gros de insensibilitate între "trofeul" din vitrină şi privitori! În plus, viziunea generaţiei interbelice asupra lui 1918 este una preponderent statală, impregnată de logica şi jubilaţia puterii, ceea ce este departe de a fi "Adevărul Întreg" despre ceea ce au simţit şi dorit oamenii care s-au adunat atunci la un loc, pentru a pune în mijlocul şi în jurul lor o ţară nouă! Viziunea oamenilor politici ce au făcut posibil momentul 1 Decembrie, nu mai vorbesc de cea a oamenilor care au trăit acele clipe ale istoriei, este radical diferită de cea impusă de generaţia care le-a "preluat" moştenirea. Valoarea politică şi umană centrală, pentru autorii lui 1 Decembrie 1918, a fost Libertatea; Unirea era doar o condiţie istorică, necesară, dar nu suficientă, a acesteia! Un mesaj care a fost repede îngropat în "Mausoleul" ridicat evenimentului de generaţia interbelică, mult mai preocupată de agenda Puterii, decît de temele Libertăţii! Cei care au educat generaţia de după 1948 au făcut ceea ce mai rămăsese de făcut pentru desfigurarea definitivă a istoriei lui Decembrie 1918; o mie de măciuci, la un car de oale deja sparte! Rezultatul inevitabil: politicianul de astăzi habar nu are ce este şi ce înseamnă 1 Decembrie 1918! O simplă dată pusă în calendar, cu roşu, de nişte părinţi "distraţi" ai Constituţiei, pe care încă nu am schimbat-o cu ceva; cu orice altceva!!!, probabil doar din inerţie, ori din lene! Sunt, însă, destule voci "autorizate" care pledează, deja, cauza!!! Poate scăpăm şi de povara asta, în textul viitoarei Constituţii!!!!

Cel de-al doilea lucru important şi trist este diagnosticul sever cu privire la "starea naţiunii", care transpare din radiografia "manifestărilor" legate de 1 Decembrie. Dacă generaţia de la 1918 a fost confruntată cu întrebarea "Ce-i uneşte pe români?", în 2013 nu ne mai rămîne să ne întrebăm decît: "Ce i-o mai fi ţinînd la un loc, căci împreună nu mai sunt de mult, necum uniţi?". Iar răspunsurile la această întrebare nu sunt deloc liniştitoare şi nici nu prevăd un viitor prea generos! În primul rînd, deoarece, deşi încă la un loc, în sensul de ţară, românii trăiesc tot mai drastic divizaţi pe "insule" separate de genuni şi bariere sociale, economice, culturale, astfel încît nu mai comunică, iar dacă o fac, atunci este doar pentru că se află în război! Războiul puterii (al deţinătorilor temporari sau cvasi-eternizaţi ai puterii!) contra societăţii a atins faza delirului destructiv; nimeni nu mai ia prizonieri, iar victoria finală cere condiţia maximală: predare necondiţionată! Statul care funcţionează în România nu vrea şi nu "cultivă" cetăţeni, ci sclavi, ori alte varietăţi ale categoriei de "sub-oameni" (untermensch!). Războiul împotriva culturii şi al libertăţii de gîndire critică a devastat deja şcolile şi universităţile României, iar cei care mai scapă dintre ruine se grăbesc să plece în ţinuturi mai paşnice, unde se pot bucura de ceea ce au adunat cu greu şi cu costuri uriaşe, în traista minţii şi a sufletului lor.

Războiul împotriva libertăţii de a alege în spaţiul economic, de creaţie în spaţiul ştiinţei şi al cercetării, înregistrează victorii pe toate fronturile! Politica se pregăteşte să pună capăt, oficial, iluziei statului unitar printr-o formulă care, sub faldurile descentralizării, ascunde fără dibăcie descompunerea României în hălci.

Suntem în lumea lui Kipling, în lumea junglei:

"Căci, iată, aceasta este legea junglei - statornică şi veche, ca cerul:

Lupul ce se va ţine de ea va prospera, iar cel ce-i va sta împotrivă-i, să moară doar va putea;

Asemeni lianei ce-mbrăţişează copacul, Legea merge-napoi şi nainte,

Aduce aminte că tăria haitei e Lupul, iar puterea lupului e Haita.....

Iată, acestea sunt Legile Junglei, atotputernică pravila ei, dar capul şi copita, cocoaşa şi pulpa sunt una: te pleacă, supune-te! (Obey!)."