Lumea după Trump

Anul 2025 va fi marcat de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Şi odată cu revenirea lui Donald Trump am putea asista la o accelerare a istoriei care ar putea schimba lumea aşa cum o ştim. O încercare de destructurare a lumii postbelice, care a fost o lume americană, se asociază unei resurecţii a neo-imperialismului. Prin declaraţiile sale, Donald Trump pare să valideze neo-imperialismul rus şi chinez, încercând să antreneze Statele Unite într-un turbion global din care să iasă învingătoare. Nu ar fi vorba de un nou tip de multilateralism, fie şi la o împărţire între noile "imperii" a zonelor de influenţă, ci de o re-validare a poziţiei Americii ca singur factor de putere global. Deja în primul său mandat Donald Trump lăsa să se înţeleagă că sloganul său America First (Mai Întâi America) ascunde ideea unei lumi care să fie "America only" (Numai pentru America). Şi ideologia MAGA nu este expresia unui naţionalism alb izolaţionist, cum cred susţinătorii săi, ci o lume în care America este singura putere mondială. Şi dacă victima acestei tendinţe va fi democraţia liberală, cu atât mai bine.

Trump nu este în dezacord cu alte state pentru că vrea să acţioneze unilateral, ci pentru că vrea să impună propria sa cale. Calea lui Trump, nu o cale a Americii. Iar cum timpul nu-i este favorabil - având cel mai probabil doar doi ani la dispoziţie, până la alegerile de la mijlocul mandatului -, va face tot ce-i stă în putinţă ca lumea să se schimbe peste noapte după chipul şi asemănarea sa. Pentru aceasta, cum a făcut în primul său mandat, va încerca să instituie penalităţi împotriva tuturor celor care - urbi et orbi - nu sunt de acord cu el. Pe plan intern va încerca nu numai să reducă liberalii la tăcere şi să transforme liberalismul într-o relicvă. Iar ceea ce va urma nu va avea echivalent în istoria tumultoasă a Americi. Căci în întreaga sa istorie America a fost democratică pentru că a fost liberală. Dacă va reuşi să supravieţuiască acestei încercări, democraţia americană va dovedi într-adevăr că este rezilientă.

Pe plan extern, Trump şi echipa sa consideră că doar americanii ar avea dreptul să stabilească reguli internaţionale în materie de economie sau securitate. Acele state care nu ar fi de acord cu această poziţie riscă să fie sancţionate.

Dar toate acestea nu sunt neapărat noi. De la sfârşitul Războiului Rece, Statele Unite nu au susţinut fervent multilateralismul. Dar la Donald Trump viziunea unipolară capătă o nouă dimensiune. Dacă ideea că America este o ţară privilegiată cu o putere excepţională care a dominat politica ultimelor patru decenii, cu Donald Trump şi susţinătorii MAGA această idee a căpătat nuanţe neo-imperialiste fără precedent: ameninţările în privinţa Canadei (al cărui prim-ministru a fost obligat să demisioneze din cauza presiunilor lui Trump) şi Mexicului, a Groenlandei sau a statului Panama nu-şi găsesc echivalentul în politica americană. Desigur, unilateralismul american a avut şi câteva momente de relaxare precum sub preşedinţiile lui Bill Clinton şi Barack Obama. Dar chiar dacă unii preşedinţi au fost mai puţin unilaterali, unilateralismul a fost şi a rămas fundamentul politicii externe americane. Dar Donald Trump pare să redefinească ideea de unilateralitate, legând-o de o înţelege neo-imperială a suveranităţii naţionale, impunând partenerilor o stare de cvasi-dependenţă economică şi securitară faţă de SUA, iar adversarilor opţiunea de a trece prin războiul comercial şi sancţiunile economice ori chiar prin confruntarea geostrategică militară.

Aşa că întreaga construcţie mondială bazată pe autodeterminarea naţionalităţilor, începută de Woodrow Wilson după Primul Război Mondial şi apoi continuată la un alt nivel prin ONU, pare să fie periclitată. Pentru UE în general, şi pentru România în particular, urmează o perioadă dificilă. Căci România a fost una din principalele beneficiare ale celor două congrese de pace de la Paris, din 1919 şi 1946. O nouă eră a imperialistelor şi revizionismelor nu va fi în niciun fel avantajoasă pentru o Românie care, de la naşterea sa ca stat în epoca modernă, a prosperat doar în perioadele de efervescenţă liberală.