"Mediul inflaţionist din 2023 face ca valoarea banilor să fie diferită de la o lună la alta"

Constantin Rudniţchi: Cum vă raportaţi la educaţie în general şi la educaţia financiară în particular?

Flavia Popa: Îmi doresc să fiu un om educat pentru că asta mă ajută să cresc, să mă dezvolt, într-un proces de evoluţie natural al fiecăruia dintre noi. BRD sprijină educaţia din România pentru că noi credem că educaţia, alături de cultură şi de sport sunt trei piloni fără de care un popor nu se poate dezvolta.

Constantin Rudniţchi: Ce trebuie să ştie un client atunci când intră într-o sucursală bancară? Ce trebuie să ştim despre o bancă?

Flavia Popa: Prima dată trebuie să ştie că poate să intre virtual sau fizic în relaţie cu o bancă. Băncile care nu au canale digitale astăzi, au un handicap. Digitalizarea îţi oferă un anumit confort, o modalitate de a economisi timpul şi timpul pare să fie marfa cea mai de preţ a vremurilor noastre. Pe bănci le ajută să fie mai rapide în a răspunde aşteptărilor clienţilor, le ajută să facă faţă unei cereri mai mari. O bancă este o entitate care face intermediere financiară: atrage de la deponenţi bani şi îi plasează ulterior în economie, prin credite. Banca, cu toate regulile ei, cu toate legile la care trebuie să se supună în stricta supraveghere a Băncii Naţionale este un garant al siguranţei pe care oamenii trebuie să o aibă atunci când vin să-şi lase avuţia, banii la bancă.

Constantin Rudniţchi: Noi, consumatorii, uităm deseori aceste roluri ale băncii. Dacă am luat un împrumut ne focusăm pe credite, dacă depunem banii într-un depozit bancar ne uităm doar în zona depozitelor. Ne uităm la dobânzi şi vedem că acestea cresc. Daţi-ne perspectiva unui om din bancă pe acest subiect!

Flavia Popa: Sunt şi eu consumator, client, iar când intru în supermarket văd că s-au mărit preţurile. Într-un mediu inflaţionist, preţul produselor şi serviciilor creşte. Revenind la bancă, banca oferă produse şi servicii , iar dacă a crescut preţul pâinii şi al laptelui, a crescut preţul şi pentru dobândă. În acelaşi timp există şi un revers al medaliei: faptul că au crescut dobânzile la depozite. Depozitele sunt mai bine remunerate decât în alte dăţi.

Constantin Rudniţchi: Ce trebuie să ştim despre un depozit bancar, atunci când lăsăm banii pe mâna băncii?

Flavia Popa: Gestul de a economisi cred că este apanajul oricui şi în orice vreme. Nişte bani economisiţi au de două ori valoarea lor. Faptul că pui banii într-un depozit este un lucru bun atât din perspectiva unui om chibzuit, cât şi a faptului că îi ţii în siguranţă. În România, depozitele sunt adaptate pentru toate tipurile de clientelă, inclusiv pentru minori şi pe diferite perioade de depozitare. Aş puncta un lucru esenţial. Depozitele în România sunt garantate de către Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar până la 100 de mii de euro sau echivalent în lei. Observăm şi alte tipuri de preocupări care vizează punerea banilor în fonduri de investiţii, în titluri de stat, în alte instrumente financiare care să producă un randament.

Constantin Rudniţchi: Să vedem şi cealaltă parte a monedei, adică creditele. Este un an mai complicat pentru cei care şi-ar dori să ia un împrumut?

Flavia Popa: 2023 este un an diferit pentru toţi din pricina acestui mediu inflaţionist. Valoarea banilor este diferită de la o lună la alta. Acest mediu inflaţionist poate afecta puterea de rambursare a celui care a luat un credit acum câţiva ani sau a celui care îşi doreşte să ia un credit azi. Atunci când acordăm un credit sau ni se cere un credit, relaţia client-bancă trebuie să fie de mare încredere. Să purtăm un dialog în care să ne asigurăm că nici banca, nici clientul nu se vor afla la răscruce de drumuri. Mi-a rămas în minte vorba cuiva care spunea că atunci când îţi iei un credit trebuie să ca rata pe care o ai de plătit să fie o sumă la jumătate faţă de ceea ce ţi-ai permite cu uşurinţă să plăteşti. În felul ăsta, durerile de cap, pe termen lung, ale băncii şi clientului s-ar diminua. Relaţia bancară este o relaţie contractuală care are drepturi şi obligaţii de ambele părţi. Prin urmare consumatorii trebuie să ştie care sunt termenii şi condiţiile pe care banca le oferă, care este rata dobânzii, care sunt costurile pe care le implică această relaţie. Rata dobânzii, comisioanele şi taxele înseamnă costul creditului. În plus detalii precum scadenţarul, rata de conversie trebuie înţelese şi discutate încă de la început, pentru a nu porni cu lucruri necunoscute în această relaţie.

Constantin Rudniţchi: Cum privesc bancherii bonitatea unui client?

Flavia Popa:Bonitatea unui client din perspectiva unei bănci este capacitatea lui de a putea rambursa în viitor banii împrumutaţi. Noi ne raportăm la această noţiune pornind de la reguli bine stabilite în sectorul financiar-bancar prin lege, prin reglementări ale Băncii Naţionale, iar din perspectiva clientului pornim de la venituri, de la salariul lui şi de la alte tipologii de venituri pe care le are în afara salariului. Acestea din urmă le ponderăm, le ajustăm la normele de care vorbeam, iar din venituri şi norme rezultă un grad de îndatorare. La bancă te duci, semnezi nişte hârtii şi pleci cu nişte bani! Te uiţi la bonitate şi îţi pui întrebarea dacă acel client din faţa ta va putea rambursa în timp... e o întrebare grea!

Constantin Rudniţchi: Cât de negociabile sunt contractele de împrumut între un consumator şi o bancă? De ce ele devin negociabile în cadrul CSALB şi într-o măsură mai mică direct la bancă?

Flavia Popa: Legea în România ne permite şi ne obligă să negociem cu clienţii noştri. Şi acesta e un lucru foarte bun pentru consumatori. Evident că băncile sunt interesate şi deschise să facă asta. În industria bancară este nevoie de o automatizare pentru ca lucrurile să se întâmple repede. Să ne imaginăm cum ar fi să acorzi şi să monitorizezi 500 de mii de credite de diferite categorii. Şi asta mă conduce la ideea că avem nevoie de o oarecare standardizare. Dincolo de acest lucru, în funcţie de profilul clientului, de relaţia noastră cu clienţii, există discuţiile şi negocierile. Ar fi aproape imposibil să negociezi clauză cu clauză, rând cu rând toate aceste contracte. În plus, rezultatul ar trebui pus într-o matrice diferită de celelalte şi urmărit diferit. Da, suntem deschişi să negociem lucruri importante, de esenţă ale contractului, dar nu este eficient pentru nimeni să negociem fiecare literă dintr-un contract.

Constantin Rudniţchi: Credeţi că sunt avantaje pentru suspendarea proceselor în care vă aflaţi cu clienţii şi găsirea unei soluţii amiabile, prin conciliere?

Flavia Popa: Ca om de formaţie juridică aş spune că a merge în instanţă pentru a o încărca cu procese inutile este păgubos atât pentru consumator, cât şi pentru bancă şi pentru statul român. Prin urmare reiterez idea de a căuta soluţii în avans şi de a nu ajunge în instanţă. Iată de unde vine rolul CSALB în subiectul acesta! Conciliatorul CSALB este acel terţ care ne poate aşeza la masa discuţiilor, în afara unui cadru litigios, în afara unui proces. Ieşim din impunătoarea instanţă care încearcă legată la ochi să împartă dreptatea şi ne aşezăm la o masă de discuţii împreună cu un conciliator, ca să găsim o cale echitabilă. Până la urmă asta căutăm cu toţii: să echilibrăm lucrurile, să avem o relaţie de câştig-câştig pentru fiecare din cele două părţi ale discuţiei. Ce câştigăm prin CSALB? Câştigăm încredere! În instanţă, după ce câştigă o parte sau cealaltă, este o relaţie conflictuală, rece. Pe când aici, la CSALB, după ce ne-am conciliat, rămânem în raporturi excelente. Şi noi, băncile, nu putem să ne dorim altceva decât încrederea clienţilor noştri.

Constantin Rudniţchi: Ce soluţii poate avea banca la îndemână pentru consumatorii care se confruntă cu situaţii dificile generate fie de situaţia economică generală, fie de situaţii particulare, familiale?

Flavia Popa: Când clientul nostru este într-o situaţie dificilă, şi banca poate fi într-o situaţie dificilă. Şi atunci avem un interes fără echivoc, în a încerca să găsim soluţii să rezolvăm situaţia legată de rambursarea creditului. Nu este favorabil nimănui să ajungem la un credit neperformant. Asta înseamnă pentru bancă un eşec în evaluare, un cost al creditului neperformant, costuri de recuperare şi de aici o întreagă pleiadă de minusuri. În pandemie BRD a amânat plata ratelor pentru 43.000 de credite. Avem soluţii de conversie, de amânări, de refinanţări, în funcţie de nevoia clientului.

Constantin Rudniţchi: Din călătoria numită educaţie financiară, unde ne aflăm în drumul spre vârful muntelui?

Flavia Popa: Alpiniştii spun că vârful muntelui este doar jumătatea drumului, pentru că trebuie să te şi întorci la bază, odată ce ai atins vârful. Făcând paralelismul cu educaţia financiară, este extrem de important să avem noţiuni economice de bază, nu doar în raport cu banca, ci cu întreaga societate. Fără aceste cunoştinţe nu te poţi bancariza, iar noi încă avem situaţii în România de oameni care nu au nici măcar un cont bancar.

Constantin Rudniţchi: Mulţumesc!