Mervyn King:"Absenţa reformei sistemului financiar va declanşa o nouă criză"

În absenţa unei reforme a sistemului financiar (...) cu siguranţă va avea loc o nouă criză, iar neputinţa de a soluţiona problema dezechilibrului din economia mondială creşte probabilitatea ca această criză să se producă mai devreme şi nu mai târziu, afirmă Mervyn King, fostul guvernator al Băncii Angliei, în cartea "Sfârşitul Alchimiei - banii, băncile, viitorul economiei mondiale".

Conform acestuia, simptomul cel mai evident al dezechlibrului din prezent este dat de nivelul extrem de mic al ratelor dobânzilor, ce se află într-o continuă scădere.

Consecinţele sunt creşterea preţului activelor şi goana după randament a investitorilor, ce realizează că rentabilitatea actuală a investiţiilor le este insuficientă pentru a-şi susţine cheltuielile.

Convingerea că soluţia la cererea slabă este oferirea de stimulente monetare suplimentare a făcut ca băncile centrale să fie prinse într-o politică a ratelor scăzute de dobândă. Mervyn King spune că acestea se confruntă cu o dilemă a prizonierului: "dacă oricare dintre ele ar creşte ratele dobânzilor, ar risca să dea naştere la o încetinire a creşterii şi, eventual, la o altă recesiune".

"O perioadă prelungită cu rate scăzute ale dobânzilor este o situaţie fără precedent", subliniază autorul, adăugând că, spre deosebire de perioada postbelică, în care grija a fost că ratele dobânzilor ar putea fi prea mari, acum, îngrijorarea este legată de faptul că ratele reduse diminuează economiile.

De la înfiinţare şi până în 2009, Banca Angliei nu stabilise niciodată rata sub 2%, iar până în 2015, toate băncile centrale din ţările dezvoltate aduseseră ratele dobânzii de politică monetară foarte aproape de zero, iar în cazul unor economii europene acestea fiind negative. "Unii debitori ipotecari cu rate variabile au fost de fapt plătiţi pentru a se împrumuta", afirmă King.

Faptul că rata reală pe plan mondial a dobânzii la obligaţiunile de stat protejate de inflaţie cu scadenţă la zece ani a fost aproape de zero timp de câţiva ani, fiind până în 2015 puţin mai mare de 0,5%, reflectă, în parte, convingerea că ratele oficiale ale dobânzilor pe termen scurt vor rămâne reduse şi câţiva ani de-acum înainte, continuă autorul.

În situaţia în care ratele reale ale dobânzilor vor continua să fie aproape de zero, dezechilibrul existent dintre cheltuieli şi economisiri va continua, iar atingerea unui nou echilibru va fi şi mai dificilă, apreciază King, adăugând: "Pe de altă parte, dacă ratele vor începe să revină la niveluri mai normale, pieţele vor reacţiona, preţurile activelor putând să scadă drastic.

Astfel, în nicio situaţie, revenirea la o traiectorie economică stabilă nu se va face într-un mod lin şi treptat. Este de aşteptat să apară noi turbulenţe în economia mondială şi probabil o nouă criză".

În opinia sa, este greu de prezis locul din care criza va izbucni, dar este puţin probabil ca acesta să se afle printre băncile din New York sau Londra unde, criza anterioară a dus la eforturi de îmbunătăţire a rezistenţei sistemului financiar. Mai vulnerabile în acest sens sunt pieţele emergente, care şi-au crescut gradul de îndatorare, zona euro, China, în care sectorul financiar suferă mari pierderi, şi Orientul Mijlociu şi Apropiat, ce se confruntă cu sporirea tensiunilor politice, conchide King.