English
Doar câteva ore au trecut de la conferinţa de presă a BCE de săptămâna trecută până la apariţia unei ştiri la Bloomberg şi Reuters, în care se arată că reluarea programului de relaxarea cantitativă a fost puternic contestată de conducătorii băncilor centrale din Olanda, Germania, Franţa şi Estonia. Împotriva reluării programului de relaxare cantitativă au fost şi alţi doi membri ai conducerii executive a BCE, Sabine Lautenschläger şi Benoît Coeure.
"Draghi s-a confruntat cu o revoltă fără precedent", a scris Bloomberg, iar ulterior a apărut o ştire cu declaraţiile noului guvernator al Băncii Austriei, Robert Holzmann, în opinia căruia "noul pachet de stimulare monetară ar putea fi o greşeală".
Pe site-ul Băncii Olandei a fost publicat un comunicat de presă în care guvernatorul Klaas Knot arată că "pachetul larg de măsuri, în special repornirea programului de relaxare cantitativă, este disproporţionat faţă de actualele condiţii economice".
Opoziţia nu doar că nu a contat, ci se pare că nici măcar nu a fost "văzută" de Mario Draghi, care a declarat, în cadrul conferinţei de presă, că "a fost o majoritate aşa de clară încât nu a fost nevoie de vot".
Se pare că preşedintele BCE a învăţat bine lecţia oferită de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a declarat, pe când era doar preşedintele Eurogrupului, că "atunci când situaţia devine serioasă, trebuie să minţi".
Toate ştirile referitoare la opoziţia manifestată de guvernatorii băncilor centrale din Franţa, Germania şi Olanda au fost însoţite de sublinierea faptului că aceste economii reprezintă aproape jumătatea din economia zonei euro şi circa jumătate din populaţie, adică majoritatea nu a fost clară deloc din punct de vedere al "greutăţii" economice a ţărilor din zona euro.
Într-un articol de pe site-ul wolfstreet.com, analistul Wolf Richter scrie că Draghi a mai minţit şi în legătură cu dezbaterile de la şedinţa de politică monetară din iunie 2019. Preşedintele BCE a declarat atunci jurnaliştilor că "toate opţiunile (n.a. reducerea dobânzilor, relansarea QE şi alte măsuri de stimulare monetară) au fost discutate la ultima şedinţă", iar ulterior surse anonime au precizat pentru Reuters că astfel de dezbateri nu au avut loc.
"Draghi şi-a promovat agresiv agenda şi a încercat să forţeze mâna BCE", este concluzia lui Wolf Richter, astfel încât "BCE să nu mai poată ieşi de pe traiectoria impusă".
Modul în care Mario Draghi a ales să-şi promoveze punctul de vedere reprezintă, în opinia analistului american, a treia mare problemă pentru BCE: "s-a dezvăluit că legitimitatea deciziilor de politică monetară a fost doar o glumă, iar tot acest circ are numai un singur actor care îşi urmăreşte agenda". Celelalte două probleme majore sunt reprezentate de eşecul dobânzilor negative şi eşecul programului de relaxare cantitativă.
Şi analistul Sven Henrich a scris pe site-ul său, NorthmanTrader.com, că decizia BCE reprezintă "un uriaş eşec al politicii monetare", în condiţiile în care "măsurile adoptate în anii precedenţi nu au condus la îndeplinirea promisiunilor", iar "intervenţia permanentă este necesară pentru evitarea prăbuşirii".
"Nu au fost decât minciuni şi promisiuni false", mai subliniază Henrich adevărata natură a politicii monetare a BCE din ultimii 10 ani.
La afirmaţia lui Draghi, conform căreia "dobânzile negative au fost o experienţă foarte pozitivă în termeni de stimulare a creşterii", Sven Henrich consideră că toţi jurnaliştii participanţi la conferinţa de presă ar fi trebuit să îl huiduie pe preşedintele BCE, deoarece "afirmaţia a fost revoltătoare".
Din păcate, nimeni nu a spus nimic.
Când a apărut comunicatul de presă al deciziei de politică monetară, euro a scăzut puternic faţă de dolar, până sub nivelul de 1,1 USD/EUR (vezi graficul).
În comunicat se arăta, printre altele, că "achiziţiile nete vor fi reluate în cadrul programului de achiziţionare de active, într-un ritm lunar de 20 de miliarde de euro", iar "Consiliul guvernatorilor anticipează efectuarea acestora atât timp cât va fi necesar în vederea consolidării impactului acomodativ al ratelor sale de politică monetară".
Reacţia iniţială a pieţelor a fost explicată de Bloomberg prin faptul că "programul de relaxare cantitativă este arma perfectă pentru a opri aprecierea euro, care ar putea opri redresarea economică din Europa".
Din păcate, moneda unică europeană şi-a reluat creşterea aproape imediat şi a depăşit pragul de 1,11 USD/EUR în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii, în condiţiile în care pieţele au realizat că tiparniţa nu poate funcţiona pe termen nedefinit, deoarece BCE se află deja foarte aproape de atingere limitelor impuse de alocarea conform "cheii de capital".
Un factor suplimentar a fost şi lansarea de către Mario Draghi a unui apel pentru adoptarea unor pachete de stimulare fiscală, care a fost interpretat ca recunoaştere a neputinţei BCE.
În ceea ce priveşte limitele pentru achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale, Frederik Ducrozet, economist la Pictet Wealth Management în Elveţia, a prezentat o serie de calcule pe contul său de Twitter, estimări preluate de Zerohedge.
Conform acestora, programul QE poate continua doar 9 luni dacă se menţin limitele actuale şi poate fi extins până la 7 ani dacă limita achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale pentru fiecare membru al zonei euro este ridicată până la 50%.
Limitarea achiziţiilor prin utilizarea aşa-numitei "chei de capital" a fost introdusă pentru a nu se încălca interdicţia din tratatele europene privind finanţarea guvernelor de către băncile centrale.
În cadrul programului QE finalizat la sfârşitul anului trecut, limita de achiziţie a fost de 33% atât din valoarea unei emisiuni individuale de obligaţiuni suverane (n.a. limita de emisiune) cât şi din valoarea cumulată a tuturor emisiunilor unei membru al zonei euro (n.a. limita de emitent).
"Limita de 33% reprezintă un mijloc de asigurare a funcţionării pieţei şi formare a preţurilor, precum şi un mijloc de reducere a riscului ca BCE să devină creditor dominant al guvernelor din zona euro", se arată într-un comunicat de pe site-ul instituţiei.
Acum se analizează creşterea limitei sau chiar renunţarea la aceasta, iar dacă se va ajunge până acolo, atunci nimeni nu mai poate susţine că este respectată interdicţia de finanţare a guvernelor de către băncile centrale din zona euro.
O altă măsură, contestată chiar înaintea şedinţei de politică monetară a BCE de către Parlamentul Olandei printr-o scrisoare adresată lui Mario Draghi, a fost introducerea unei dobânzi cu două trepte pentru lichiditatea excedentară plasată la BCE de către băncile comerciale.
După cum se arată într-un document explicativ, "sistemul cu două trepte a fost introdus pentru a permite exceptarea unor rezerve excedentare (n.a. sumele care depăşesc rezervele minime obligatorii) de la aplicarea dobânzilor negative aferente facilităţii de depozit".
Astfel, pe lângă dobânda de -0,5% pentru sumele plasate în facilitatea de depozit, toate băncile comerciale pot "beneficia" de o dobândă zero, care se va aplica numai unei anumite cote din rezervele excedentare aflate în conturile curente de la BCE.
Ultimele date oficiale arată că valoa-rea cumulată a depozitelor constituite de către bănci la BCE în cadrul facilităţii de depozit este de circa 577 de miliarde de euro, în timp ce sumele din conturile curente de la BCE se ridică la 1,314 trilioane de euro.
În ciuda "pachetului de măsuri dis-proporţionat" anunţat de Mario Draghi, încrederea în capacitatea preşedintelui BCE de a face lucruri magice nu mai există.
Dincolo de "diviziunile adânci pe care le-a deschis la nivelul conducerii băncii", după cum scrie Financial Times, critici deosebit de puternice au venit, după cum era de aşteptat, şi din rândul parlamentarilor germani. Surpriza majoră a constituit-o doar "unitatea" în critici a tuturor culorilor politice.
În timp ce un parlamentar al Uniunii Creştin-Sociale a declarat că "măsurile nu fac decât să încurajeze speculaţiile, să amâne reformele şi să încurajeze politica fiscală nesănătoasă", un reprezentant de frunte al partidului socialist Die Linke a subliniat că "dobânzile negative nu vor rezolva nimic şi nu vor forţa băncile să acorde mai multe credite", după cum scrie FT.
Oare aceste declaraţii pot fi considerate dovezi că politicienii au început să înveţe, în sfârşit, lecţiile crizei?
"Lumea nu a învăţat încă adevărata lecţie a crizei din 2008, aceea că modelul economic bazat pe consum şi investiţii alimentate prin împrumuturi excesive nu este sustenabil", a scris recent pentru Bloomberg fostul bancher Satyajit Das, autor al cărţii "Era stagnării".
În opinia sa, acesta este adevăratul motiv pentru care dobânzile extrem de scăzute sau negative nu au efect, iar "noi scăderi ale dobânzilor sunt doar un mecanism pentru menţinerea unui nivel excesiv al datoriilor pentru încă o perioadă".
Este greu de crezut, totuşi, că lecţia nu este cunoscută, măcar la nivelul băncilor centrale. Atunci de ce se continuă şarada macabră a promisiunilor mincinoase? Pentru că nimeni nu vrea să recunoască goliciunea "împăratului", deoarece s-ar vedea clar că privilegiile exorbitante obţinute pe baza prezumţiei de competenţă sunt complet nemeritate.
Oare cât mai poate rezista Uniunea Monetară Europeană, când singurul "liant" rămas pare să fie minciuna?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
