Minciuna ca medicament şi adevărul ca datorie (I)

1. În luna septembrie 2020, Deutsche Bank deplângea finalul celor 40 de ani de globalism bun şi profitabil şi intrarea într-o eră a "dezordinii accentuate", care ar fi urmat să dureze cel puţin zece ani¹.

Deşi a fost un an de cotitură, iar plandemia (n.r. termen folosit de autor pentru pandemie) a fost ingredientul esenţial al haosului în care ne-am afundat de-atunci încoace, "dezordinea accentuată" nu a început în 2020, ci odată cu evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA. Ulterior acelor dezastre, liderii americani şi, în general, liderii "Occidentului Colectiv" au luat decizia să reinstaureze "ordinea mondială liberală bazată pe reguli" prin mijloace categoric liberticide şi anti-democratice.

De atunci încoace s-au instaurat cenzura, suspiciunea la adresa omului de rând, supravegherea în masă şi, mai grav decât orice, minciuna "nobilă", minciuna ca medicament.

După acele evenimente, lumea a dus-o din criză în criză, care s-au suprapus ori s-au sudat una de la alta: criza războaielor contra terorii, criza bancară, criza datoriilor suverane, criza imigranţilor, criza sanitară, criza energetică şi alimentară, criza climatică, criza militar - geo - strategică şi, mai nou, criza regresului cognitiv (adică, prostificarea, pe româneşte).

Cu fiecare criză în plus, mai rea şi mai bizară decât precedenta, s-a extras cel puţin o ocazie de a folosi minciuna ca medicament, o minciună aşa-zis nobilă şi necesară salvării supuşilor de duşmanii reali sau fabricaţi. Salvatorul s-a aglutinat mereu din "bazinul" elitelor auto-mandatate supra-statale, pe fundalul excepţionalismului economic şi juridic care justifică orice evadare din normal.

Transpolitica, transcuvintele, transcomportamentul, transhumanismul, clar obscurul-moral din care nu se mai poate extrage nimic cert, trans- sau meta-adevărul, nou-normalul, toate au venit ca o avalanşă declanşată de butonul roşu care a pus lumea pe modul "supravieţuire".

În aşa-zisa luptă a salvatorului contra duşmanului, orice a devenit permis - chiar şi minciuna ca politică de stat².

Pentru oamenii religioşi, Dumnezeu nu doar că este adevărat: El este Adevărul. Când Dumnezeu este evacuat din om, orice este permis, spunea rusul Dostoievsky. Înclusiv minciuna de stat care se identifică drept adevăr. Inclusiv pseudo-ştiinţa, care se identifică drept unica ştiinţă, mai precis, cu Ştiinţa.

Toţi auto-intitulaţii salvatori, autocraţi sau tirani, au folosit şi folosesc minciuna "nobilă", minciuna ca medicament.

Es ist fur ihre Sicherheit (este pentru siguranţa voastră) ...

Its for the greater good (este pentru binele cel mare) ...

Aşadar, trebuie să credeţi, iar nu să cercetaţi şi să aveţi dubii, căci ignoranţa este putere.

Duşmanii poporului, inamicii publici, conspiraţioniştii, negaţioniştii, deviaţionişti, extremiştii - toţi sunt ţinte legitime ale salvatorilor, deci trebuie anihilaţi printr-o sfântă cultură trezită (cancel culture, woke people). Adevărul lor nu există, adevărul în ce-i priveşte nu contează.

De altfel, cu sau fără sarcasm, Napoleon Buonaparte a spus că istoria este un set de minciuni asupra cărora s-a căzut de acord.

Şi, desigur, istoria este scrisă de învingători ...

În p(l)andemii, în timpul dezastrelor, în războaie, în crize reale sau fabricate, minciuna oficială este o "valoare a comunităţii". Lumile simulate, reţelele de socializare, stările alterate ale conştiinţei induse de droguri, adicţiile faţă de lumea digitală şi fricile programate şi dispersate masiv în populaţie fac restul "necesar" siguranţei voastre şi binelui cel mare adus de Fratele cel Mare.

Există, însă, un mic bemol în această măreaţă simfonie a minciunii - medicament. Odată ce şi-au recunoscut "calitatea" de mincinos oficial, elitele intrigante şi corupte (care au uzurpat rolul de salvator, în timp ce sau imediat după ce au fabricat duşmanul) au derapat ireversibil în plin paradox al mincinosului. Nu se mai poate şti dacă aceste elite spun adevărul şi, deci, dacă sunt credibile. Ironic, ambiguitatea şi incertitudinea se menţin nu numai atunci când asemenea elite afirmă că spun adevărul, ci şi atunci când recunosc că mint³.

Încrederea este cea mai preţioasă monedă⁴. Dacă o ai, poţi spera să răzbeşti. Dacă nu o (mai) ai, falimentul este inevitabil.

Asemenea elite nu mai au credibilitate în ceea ce fac şi propun, chit că au toţi banii, toate resursele şi toate armatele din lume.

Cu atît mai puţin sus-zisele elite nu mai au căderea morală de a finanţa vânătoarea de "ştiri false" şi de conspiraţionişti, negaţionişti sau deviaţionişti.

2.En passant, să reţinem câteva scurte explicaţii ale ciudatului fenomen al minciunii "nobile", valoroase cât un medicament, de care ne lăsăm seduşi toţi.

Antoine de Saint-Exupery: "cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin".

Tudor Arghezi: "omului îi place să se mintă şi să fie minţit; când nu-l mai minte nimeni şi nimic, se dezorganizează".

Mark Twain: "există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte şi statisticile".

3. Armata SUA are 900 de baze militare în nu mai puţin de 153 de state ale lumii. Minciuna nobilă este că nu ar fi vorba despre un imperiu ţinut în picioare cu bugete militare anuale de 7-800 de miliarde de dolari şi prin controlul securistic al liderilor politici ai "Occidentului Colectiv", ci o garanţie a libertăţii, a democraţiei şi a "ordinii mondiale bazate pe reguli". Pe baza acestei imense etalări a forţei militare americane, economia financiarizată (desprinsă aproape total de conceptul de producţie şi industrie) şi imperialismul cultural continuă să prevaleze, cu toate flagrantele dovezi ale caracterului lor nociv.

China a colonizat economic o mare parte a Africii, construind, de exemplu, trenuri de mare viteză în state ca Maroc sau Egipt, trenuri care circulă de regulă goale, întrucât costul transportului este imposibil de suportat de africanul de rând. China a construit mai mult de 350 de milioane de apartamente şi case care stau goale. China a instituit dictatura digitală (cvasi)perfectă, sub denumirea de rating de cetăţean. Minciuna nobilă este că civilizaţia chineză aduce în Africa locuri de muncă, drumuri, poduri, spitale şi şcoli, iar nu colectori de resurse necesare imensei sale economii şi, colateral, dictatura digitală şi ratingul de cetăţean tipic chinezeşti. Minciuna nobilă este că în China s-ar derula un măreţ proces de civilizare, de progres tehnologic şi de dezvoltare umană, iar nu o pietrificare a drepturilor şi libertăţilor.

Rusia a jucat cartea BRICS, dând impresia a coalizat în jurul său acea parte a lumii care se opune direct sau indirect imperialismului american şi că promovează normalitatea împotriva unui curent cultural care asimilează anormalul cu diversitatea şi civilizaţia cu cultura anihilării şi calcă în picioare modul conservator de trai. În acest timp, Rusia introduce rubla digitală, paşaportul digital, "imunizarea" obligatorie şi "oraşele de 15 minute", ca şi când ar fi cel mai silitor elev al Formului Economic Mondial de la Davos. În plus, prin oligarhii săi "occidentali" (care joacă prost cartea dizidenţei), prin serviciile sale secrete şi prin liderii săi para-militari îşi intensifică comportamentul intrigant şi subversiv, implicându-se în tot felul de războaie civile sau lovituri de stat, prin Europa, Africa sau Arabia.

Pentru cât mai contează, Uniunea Europeană se laudă cu modelul său economic şi democratic, cu valorile şi standardele comunităţii, cu liberalismul şi cu diversitatea, cu lupta cu p(l)andemiile şi schimbările climaterice, dar derapează din ce în ce mai hotărât şi abrupt pe panta minciunii "nobile" cum că măsurile pe care le adoptă şi le pune în aplicare sunt pentru salvare, redresare şi rezilienţă, iar nu pentru control şi pentru acumularea puterii în mâinile elitelor tot mai subţiate şi mai viclene care conduc căruţa bruxeleză sub numele fals de "salvatori". Uniunea Europeană este atât de liberală şi de pro-diversitate încât a organizat şi finanţat o armată de 140 de mii de "verificatori ai faptelor", menită a vâna şi neutraliza orice dizident care gândeşte, vorbeşte şi acţionează invers decât se aşteaptă "nobilii" mincinoşi ai birocraţiei bruxeleze. Mişcările politice anti-sistem sunt izolate prin ordin direct şi chiar prin reglementări, politicienii indezirabili fiind carantinaţi în interiorul unor "cordoane sanitare", ca şi când ar fi infectaţi cu dizidenţă, iar supuşii imperiali ar putea fi contaminaţi ...

În toate cele patru exemple, minciuna se aplică poporului de supuşi ce aşteaptă să fie salvaţi sub formă de medicament. Presa, reţelele de socializare, mediile culturale şi universitare - aproape totul este supus şi înscris forţat în matricea acestui set enorm de minciuni "nobile".

Va urma...