Au trecut demult vremurile Revoluţiei Industriale. Acum Marea Britanie a intrat pe calea involuţiei industriale, o tendinţă accentuată de politicile energetice dezastruoase ale conservatorilor şi laburiştilor, iar în curând se va trece dincolo de punctul în care involuţia va putea fi inversată.
Pornind de la datele oficiale publicate de Ministerul Securităţii Energetice şi Net Zero (n.a. o contradicţie în termeni demnă de Monty Python), cotidianul The Telegraph a scris recent că dependenţa Marii Britanii de importurile de energie continuă să crească.
Definită ca raport între importurile nete şi totalul surselor primare de energie, dependenţa de importuri a ajuns la 44,4% în T4 2023, de la 44,3% în T1 2024 (vezi graficul 1).
Creşterea dependenţei de importuri a avut loc pe fondul scăderii masive a producţiei interne de energie, inclusiv petrol, gaze şi electricitate, cu 8,3% în 2023, până la circa 101 milioane tone echivalent petrol (vezi graficul 2).
"Datele oficiale arată că Marea Britanie a devenit tot mai expusă preţurilor globale ale petrolului şi şocurilor de ofertă", scrie The Telegraph, în condiţiile în care producţia de petrol din Marea Nordului a scăzut cu 11% în 2023 faţă de anul precedent, până la un minim record de 34 de milioane de tone, iar Marea Britanie a devenit dependentă de Norvegia pentru gaze şi de SUA şi Norvegia pentru petrol.
"Dependenţa de energia din străinătate reduce securitatea energetică a Marii Britanii şi o expune total volatilităţii de pe pieţele de materii prime", a declarat Ashley Kelty, analist la banca de investiţii Panmure Liberum, pentru The Telegraph.
Adică politicile promovate de Ministerul Securităţii Energetice contribuie fundamental la reducerea securităţii energetice a Marii Britanii? Oare cine scrie scenariile pentru aceste comedii ale absurdului?
Kelty mai subliniază că "acest lucru dăunează Regatului Unit în ceea ce priveşte balanţele comerciale naţionale nefavorabile şi sporeşte dependenţa de state care au un istoric discutabil în ceea ce priveşte drepturile omului". Mai mult, "se reduce capacitatea de a face faţă în cazul unor şocuri bruşte în economia mondială, cum ar fi pandemia Covid sau războiul din Ucraina".
The Telegraph mai arată că Marea Britanie obţine circa 77% din totalul energiei sale din petrol şi gaze, un nivel care a rămas aproximativ constant de peste un deceniu, în ciuda angajamentelor politice de reducere a acestuia. Datele oficiale arată că dependenţa de hidrocarburi a fost de 78,1% în T1 2024, în creştere de la 76,4% în trimestrul precedent.
Dependenţa de importuri a Marii Britanii este foarte mare şi pentru energia electrică. "În ultimele luni, Marea Britanie a fost nevoită să importe până la 18% din electricitatea sa, în principal din Franţa", scrie The Telegraph, în condiţiile în care datele arată că importurile nete au totalizat un nivel record de 23,8 TWh în 2023, respectiv 8% din totalul energiei electrice.
Cotidianul britanic mai arată că "este posibilă o creştere şi mai mare a importurilor de energie electrică în 2024, deoarece "vitezele scăzute ale vântului din ultimele luni au redus producţia parcurilor eoliene şi au împins importurile mult mai sus".
Volatilitatea excesivă a producţiei din surse regenerabile nu reprezintă însă un obstacol pentru autorităţi, care au planificată construirea unor parcuri eoliene cu o putere nominală de 60 GW până în 2030, în condiţiile în care capacitatea eoliană construită până la sfârşitul anului trecut este de circa 15 GW, conform datelor de la Aurora Energy Research preluate de Telegraph.
Directorii companiei care administrează reţeaua naţională de electricitate a Marii Britanii (ESO) au avertizat recent că Londra şi Sud-Estul Angliei se pot confrunta cu blackout-uri extinse până la sfârşitul acestui deceniu, conform unei ştiri din The Telegraph, pe fondul dezechilibrelor induse în reţea de sursele intermitente.
Sistemul actual nu permite transportul din Nord, unde se construiesc centralele eoliene, către Sud, unde sunt marii consumatori, din cauza limitelor fizice ale cablurilor. În aceste condiţii sunt necesare investiţii masive nu doar pentru extinderea reţelei, ci şi pentru construirea staţiilor de echilibrare a fluxurilor de electricitate, ceea ce presupune o majorare substanţială a preţurilor plătite de consumatori.
În ceea ce priveşte combustibilii clasici, ostilitatea guvernului laburist faţă de companiile petroliere a determinat giganţii Shell şi ExxonMobil să anunţe o "reducere a expunerii faţă de Regatul Unit, prin vânzarea tuturor câmpurilor de gaze şi a altor active din sudul Mării Nordului".
Noile taxe propuse pentru producătorii de energie vor avea ca efect o reducere şi mai rapidă a investiţiilor, după cum mai arată The Telegraph, deşi "producţia internă scade mai rapid decât cererea, ceea ce contribuie la creşterea dependenţei de importurile globale".
Lipsa oricărei logici la nivelul politicilor energetice din Marea Britanie, care se regăseşte şi în multe ţări din UE, printre care şi ţara noastră, pune raţionalitatea deciziilor guvernamentale sub un mare semn de întrebare.
"Este puţin probabil ca strategia energetică a Marii Britanii să atenueze dependenţa tot mai mare de combustibilii fosili importaţi. Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de percepţiile larg răspândite, nu toate formele de energie au utilitate practică comparabilă", a declarat Brendan Long, analist al pieţei de energie la Zeus Capital, pentru The Telegraph.
Declaraţia lui Long nu este decât o recunoaştere, chiar dacă indirectă, a legilor fizicii, pe care politicienii incompetenţi şi iresponsabili din toată Europa, nu doar din Marea Britanie, le ignoră, de parcă acestea ar fi opţionale.
Cotidianul britanic mai avertizează că "riscăm să rămânem singuri în ceea ce priveşte strategia energetică", deoarece "politica energetică a Partidului Republican din SUA, condus de Trump, este de a se asigura că Statele Unite au cel mai scăzut cost al energiei din lume", în condiţiile în care "preţurile competitive ale energiei sunt fundamentale pentru competitivitatea economică mai largă".
Oare când va veni vremea răspunderii pentru autorităţile care promovează politici distructive prin terorizarea populaţiei, în numele unor idealuri care nu au nicio bază ştiinţifică?