Naţiunea curcubeu se scufundă în întuneric

"Naţiunea curcubeu" a fost termenul folosit de Arhiepiscopul Desmond Tutu pentru a descrie Africa de Sud odată cu intrarea în era post-apartheid, iar preşedintele Nelson Mandela a preluat noţiunea şi a proclamat ţara drept "o naţiune curcubeu aflată în pace cu sine şi cu lumea".

Acum, pe lângă faptul că pacea pare un ideal tot mai îndepărtat, pe fondul planurilor de confiscare fără compensare a pământurilor fermierilor, curcubeul este tot mai des acoperit de întuneric.

De ce? Pentru că principalul furnizor de electricitate, compania de stat Eskom, împreună cu mare parte din reţeaua sa de producţie şi distribuţie, se află în pragul colapsului.

În ultimele zile s-a trecut la oprirea de grad 4 a furnizării, corespunzătoare scoaterii din sistem a unei cereri de 4.000 MW, după cum scrie Bloomberg.

Agenţia de rating Moody's a avertizat că problemele companiei Eskom reprezintă un risc major pentru întreaga economie a ţării, dar şi pentru situaţia finanţelor publice, iar soluţiile sunt reprezentate de "creşterea tarifelor şi/sau reduceri suplimentare ale costurilor".

Trecerea la reducerea costurilor este puţin probabilă, cel puţin până la apropiatele alegeri locale, deoarece presupune concedierea unui mare număr de angajaţi, iar sindicatele se opun.

Preşedintele Cyril Ramaphosa a promis recent, în discursul despre starea naţiunii, că se vor lua toate măsurile pentru salvarea companiei. Varianta luată în considerare este constituirea unui holding care să includă firme separate pentru producţie, distribuţie şi transport a energiei. Sindicatele se opun divizării, deoarece "prioritatea noastră este păstrarea locurilor de muncă".

Istoria companiei a început în 1923, iar centralele construite până la abolirea regimului de apartheid, în 1994, au dus Eskom pe locul al patrulea la nivel mondial din punct de vedere al puterii instalate.

Majoritatea centralelor au fost pe cărbune, iar în 1994 compania avea un exces de capacitate considerabil.

Excesul a dispărut în doar câţiva ani, în condiţiile în care numeroase localităţi au fost conectate la reţea.

Încă din 1998 au apărut primele semnale ale crizei, pe fondul neglijării lucrărilor de investiţii şi întreţinere a capacităţilor de producţie şi distribuţie, iar în 2005 şi 2006 s-au înregistrat primele căderi semnificative ale alimentării cu electricitate.

Opririle programate ale furnizării de curent electric au fost suspendate în 2008, pe fondul apropierii Campionatului Mondial de Fotbal din 2010, iar în 2014 şi 2015 au fost reluate.

Într-o prezentare a companiei Eskom de la Bloomberg, agenţia de ştiri arată că puterea teoretică instalată este de 47.000 MW, însă producţia efectivă a scăzut până la circa 26.000 MW, pe fondul defectării unor capacităţi de producţie şi oprirea altora pentru lucrări de întreţinere.

Conducerea companiei a fost schimbată de multe ori în perioada când Jacob Juma a fost preşedintele ţării (2009 - 2018), iar în prezent au loc anchete cu privire la rolul fostului preşedinte şi al camarilei sale în jefuirea companiei.

Într-un articol al publicaţiei online TheSouthAfrican.com, compania Eskom este comparată cu o schemă Ponzi aflată în pragul colapsului, cauzele - corupţia, nepotismul, frauda şi capturarea statului - fiind amintite inclusiv într-un raport parlamentar.

O declaraţie recentă a preşedintelui consiliului de administraţie al companiei, preluată de agenţiile de presă, arată că "Eskom se află într-o stare de dificultate financiară severă, iar în starea actuală Eskom nu este sustenabilă". Aici s-a ajuns şi ca urmare a creşterii accelerate a valorii facturilor restante. Cadrul actual de distribuţie a electricităţii către clienţii retail prevede că municipalităţile cumpără energia en-gros şi apoi o furnizează consumatorilor finali, însă aceştia se confruntă cu mari dificultăţi în plata energiei consumate.

O altă publicaţie online, mybroadband.co.za, afirmă că Eskom distruge, pur şi simplu, economia Africii de Sud, în condiţiile în care nu poate vinde suficientă energie electrică pentru a plăti datorii cumulate de aproape 420 de miliarde de ranzi (31 miliarde de dolari). Nivelul datoriei s-a dublat în ultimii 3 ani.

Efectele asupra funcţionării economiei sunt deosebit de grave. Africa de Sud este cel mai mare producător de oţel de pe continent, iar companiile din sector sunt cele mai afectate de oprirea alimentării cu electricitate. Firmele mai mici sunt ameninţate cu dispariţia, după cum au declarat reprezentanţi ai industrie pentru Bloomberg.

Oprirea alimentării cu energie electrică a afectat, în ultimele zile, şi operatorii de telecomunicaţii din Africa de Sud.

Ştiri recente de pe site-ul Greenpeace Africa ilustrează şi o altă dimensiune a absurdului în ceea ce priveşte Eskom.

Într-un articol se arată că "Eskom îşi continuă deraierea către dezastru", în condiţiile în care nu mai pot fi acordate subvenţii consumatorilor, iar compania de stat a cerut aprobarea pentru majorarea tarifelor. Greenpeace recomandă renunţarea la investiţiile în derulare pentru centrale pe cărbune, a căror finalizare este întârziată cu cel puţin 10 ani, şi orientarea către energia regenerabilă.

"Eskom nu mai poate primi o nouă licenţă pentru a ucide", se arată într-un alt articol de pe site-ul Greenpeace Africa, unde se face apel la aplicarea imediată a standardelor minime pentru emisiunile centralelor pe cărbune.

Rezultatul nu poate fi decât scoaterea din reţea a altor capacităţi de producţie şi agravarea situaţiei.

Pentru elaborarea planului de redresare, Eskom a apelat la serviciile companiei americane Boston Consulting Group, iar banca de investiţii Lazard furnizează servicii de consultanţă financiară.

Printre cele mai acute probleme care trebuie rezolvate se află acoperirea deficitului de cărbune, de resurse financiare, dar şi de forţă de muncă pentru lucrările de întreţinere.

Bloomberg scrie că "prăbuşirea totală a companiei Eskom nu se întrevede în perioada imediată", deoarece "guvernul nu va permite acest lucru".

Dar mai sunt suficiente promisiunile guvernamentale pentru a ţine becurile aprinse în Africa de Sud?