English
Cei care investesc în titluri de stat au la dispoziţie, din noiembrie, o nouă etapă în cadrul programului Tezaur, dobânzile urcând la 8,7% la un an şi 9,15% la doi ani.
Creşterea faţă de randamentele oferite în octombrie este importantă, dobânzile fiind atunci de 7,75% la un an şi 8,10% la doi ani.
Faptul că într-o lună avem o majorare a randamentelor cu aproximativ un punct procentual arată că procesul inflaţionist evoluează nestingherit şi că, la următoarea raportare, cea aferentă lunii octombrie, Statistica ne va da iarăşi veşti proaste.
De altfel, analiştii chestionaţi de noi recent estimau că vârful inflaţiei se va apropia de 17-19% în noiembrie, iar statul, dacă vrea să facă rost de bani în continuare de la populaţie şi bănci, ar trebui să ridice ştacheta.
Dobânzile încep să urce şi în spaţiul euro şi au făcut-o mai devreme în SUA (2% este noua dobândă la facilitatea de credit a BCE, în SUA vorbim de 3,25%), astfel încât ieşirea în pieţele externe se lasă cu împrumuturi la dobânzi deja piperate pentru noi, de peste 7%.
Băncile locale au început, la rândul lor, să urce dobânzile la valută, pe fondul unei cereri mai mari de creditare în euro din partea companiilor, astfel încât cei care vor să economisească mai departe în lei trebuie să fie recompensaţi corespunzător dacă acceptă să îşi asume riscul valutar (deficitele de cont curent şi cel comercial vor termină anul în jurul a 9% din PIB).
De altfel, dobânzile oferite acum populaţiei în cadrul programului Tezaur nu sunt chiar atât de generoase dacă ne raportăm la cele plătite băncilor în prezent. Ministerul de Finanţe a împrumutat, luni, de la bănci 475 milioane lei printr-o licitaţie de obligaţiuni de stat, cu o valoare nominală de 300 milioane lei cu scadenţa în octombrie 2030, la o dobândă de 9,25% pe an.
În plus, băncile sunt presate să adune capital pentru a se proteja în faţa previzibilei scăderi a puterii de cumpărare a debitorilor din 2023 (restanţele se vor majora) şi a reducerii valorii obligaţiunilor de stat cumpărate anterior, la dobânzi mai mici, care trebuie trecute în contabilitate ca pierdere.
Şi cum expunerea băncilor pe titluri de stat este printre cele mai mari din regiune (20% din active), capitaluil de strâns acum nu e deloc puţin, iar investitorii trebuie ademeniţi cu dobânzi bune.
Astfel, BCR a vândut la începutul lunii octombrie obligaţiuni în valoare de 334 mililoane de lei, pe 6 ani, la o dobândă de 9,5% pe an, Raiffeisen Bank a vândut obligaţiuni de 325 milioane de lei, pe 5 ani, cu o dobândă de 9,4%, iar CEC Bank se pregăteşte la rândul său să vină cu o emisiune.
Una peste alta, atât statul, cât şi băncile au nevoie acum de bani şi din această competiţie vor avea de câştigat cei care au ceva economii puse de-o parte.
• Morala investiţiei în obligaţiuni de stat
Nu cumpăra niciodată obligaţiuni pe termen lung când trendul inflaţiei este în creştere - ar putea fi cel mai util sfat desprins din experienţa ultimului an.
"Începând cu 1 noiembrie 2021, Ministerul Finanţelor emite trei noi emisiuni de titluri de stat în cadrul Programului Tezaur, cu maturităţi de 1, 3 şi 5 ani şi dobânzi de 3,75%, 4,25%, 4,65%". Aşa suna comunicatul transmis de Finanţe fix în urmă cu un an.
După cum se observă cu ochiul liber, cei care au cumpărat obligaţiuni cu scadenţa la un an atunci au primit dobânzi la mai puţin de jumătate din cât se oferă acum, iar cei care s-au grăbit să îşi "securizeze" plasamentul blocându-şi banii pentru 5 ani au motive suplimentare de regret, având în vedere că dobânzile au ajuns la aproape 10% astăzi.
Cine renunţă la investiţia în Tezaur şi a încasat deja dobânda anuală, va primi înapoi principalul minus dobânda, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a banilor săi s-a redus între timp cu inflaţia de 16%.
Nici cei care au investit în urmă cu un an în titluri de stat listate la bursă (programul Fidelis) nu sunt mai fericiţi dacă vor dori să iasă înainte de scadenţă - ei nu returnează dobânda, dar au cotaţii de vânzare care le diluează serios principalul. De pildă la emisiunea R0423A, cu scadenţă în martie 2024, obligaţiunile de stat fiind emise în martie 2021 la dobânda anuală fixă de 3,1%, cotaţiile de vânzare erau luni de 94% din valoarea nominală.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. R0423A
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 08:03)
Totul e perfect,de ce sa nu fie fericiti?Pot cumpara cu randament de peste 9% pe an,aceia care trebuie sa vanda nu sunt deloc fericiti intr-adevar.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 08:52)
Pt ca inflatia-i 18. De ce ar fi fericiti sa piarda 9% pe an?
1.2. 18%... (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 08:58)
Sunt fericiti ca nu pierd tot la bursa...(AERO etc...) mai bine 9% decat 0,iar de titluri de stat cu 18% randament n-am stiinta sa existe inca
1.3. da chiar te rog (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 10:03)
domnule maestru sa ne zici matale cum faci sa nu pierzi 18%, ca vad asa o aura de intelepciune
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 11:13)
Nu spun alternative doar am spus ca nu vad cine-i fericit cu pierdere de 9% pe an. adica cati ani poti sa sustii asa ceva?
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de antonim în data de 02.11.2022, 11:32)
E simplu, experții în inflații de 50% cumpără cartofi de toți banii, în jur de 6 kile.
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 11:39)
cartofii s perisabili deci nu, pamant si faci cartofi e o idee mai buna
1.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 11:42)
Noi romanii ar trebui sa fim toti experti in inflatii, ati uitat nu demult eram toti milionari in lei? cine spune ca nu vom fi din nou curand? Bunicul meu a avut in anii 90 bani la saltea pt 2 dacii cash. Nefiind expert in inflatie, i-a tinut pana s-au facut bani de-o paine. Si nu trerbuia sa fie expert in inflatie pt ca asa o inflatie nu trebuia sa existe dar totusi a existat
2. fără titlu
(mesaj trimis de Victor. în data de 02.11.2022, 10:29)
Apreciez menținerea emisiunii titlurilor de stat ca benefică și reciproc avantajoasa in completarea sumelor atrase necesare finantarii economiei.Va rog sa susțineți,ca măsura sa fie extinsa și pentru Euro și Dolar pentru care depunătorii in conturile bancare nu beneficiază de dobânzi.
Va multumesc, Victor.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 13:22)
1) nu puteti compara dobanda la obligatiuni cu scadenta la 1/3 ani cu cea la 8 ani, timpul inseamna risc
2) bancile nu pierd bani din scaderea pretului titlurilor de stat decat in masura in care le vand. nici contabil nu se inregistreaza pierderi, diferentele de valoare se inregistreaza in rezultatul global si afecteaza capitalurile proprii. lichiditatea nu le este afectata intrucat pot fi folosite ca si garantie in operatiuni de finantare cu Banca Centrala. scaderea este temporara, pentru ca pretul creste spre valoarea nominala odata cu apropierea scadentei, iar scadenta medie a detinerilor de catre banci este ~3 ani, fondurile de pensii cumpara pe termen lung in principal. Cel mai grav lucru care se poate intampla este ca scaderea sa fie atat de mare incat sa le diminueze capitalurile in asa masura incat sa nu mai atinga cerintele de tier1 capital si sa fie nevoiete sa ridice capital suplimentar (ceea ce ar fi greu in conditiile actuale). In subsidiar, se poate contabiliza un cost de oportunitate pentru ca nu se pot plasa fondurile in titluri cu randamente superioare azi. dar, la fel, daca nu le plasau in trecut ar fi trebuit sa "stea pe cash" inregistrand astfel un cost de oportunitate
3) atat timp cat somajul nu creste semnificativ, nu vom avea default-urile alea pe care le doomer-sii de serviciu le propovaduiesc ca fiind certe. iar somajul este putin probabil sa creasca semnificativ in conditiile in care piata muncii se mentine tensionata in pofida faptului ca unele riscuri s-au materializat deja: inflatia este sus, dobanzile sunt sus, energia este sus, unele firme au inchis total sau partial deja (ALR, CRC, AZO)
4) cel mai probabil scenariu in Europa este o recesiune "mild" in 2023 dar asta nu va avea un impact major
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 17:20)
bun comentariu dar este ceva marunt acolo cu care nu sint de acord .
ai scris : "bancile nu pierd bani din scaderea pretului titlurilor de stat decat in masura in care le vand. nici contabil nu se inregistreaza pierderi, "
partea asta cu :"nici contabil nu se inregistreaza pierderi, " nu cred ca este corecta .
criza din 2008 a avut mai multe cauze care au lovit toate in acelasi moment .
una din cauze a fost ca au schimbat regulile jocului in timpul jocului = adica cei care au regulat bancile americane le-au cerut sa treaca de la raportarea bondurilor la valoarea nominala = la raportarea bondurilor la valoarea de piata !
si deci tot la 3 luni se vedeau aceste "pierderi contabile " ch ar daca erau doar pe hirtie .
si rezultatul a fost ce ai scris tu : "Cel mai grav lucru care se poate intampla este ca scaderea sa fie atat de mare incat sa le diminueze capitalurile in asa masura incat sa nu mai atinga cerintele de tier1 capital si sa fie nevoiete sa ridice capital suplimentar "= asta desi era o pierdere doar pe hirtie adica o pierdere contabila nu o pierdere reala !
asta a pus presiune pe bancile americane si a contribuit la criza .
Nu a fost singura cauza evident dar a fost una din cauze .
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 18:11)
eu nu am auzit despre schimbarea cerintelor de raportare in timpul crizei 2008-09. dupa aceasta, da. indiferent cum raportezi contabil, dpdv al fluxurilor reale este la fel. oricum, eu ma refeream la bancile din Romania, pentru ca articolul este despre titlurile de stat autohtone. in US criza a fost generata de expunerea pe mortgage securities care evident s-au dus in cap odata cu prabusirea real estate-ului. si aia nu a fost o pierdere temporara, pur si simplu debitorii nu si-au mai achitat ratele iar bancile expuse au fost dowgradate de catre institutiile de credit ceea ce a produs si o migrare a clientilor in plus fata de pierderile reale pe care le contemplau din scaderea produselor financiare construite pe colateral imobiliar. bancile de la noi nu au expunere pe titluri din astea exotice, la noi nici nu exista. la noi, o situatie similara s-ar traduce prin cresterea NPL-urilor care, in final, ar putea sa genereze pierderi reale. dar pentru asta ar trebui sa vedem o crestere semnificativa a somajului, asa cum am afirmat in postarea precedenta, iar asta este putin probabil sa se intample
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 21:24)
What was the primary cause of the current financial crisis? Subprime mortgages, credit default swaps, or excessive debt? None of those, says Steve Forbes, chairman of Forbes Media and sometime political candidate. In his view, mark-to-market accounting was “the principal reason” that the U.S. financial system melted down in 2008.
The sudden seize-up of credit markets in the fall of 2008 drove the clearing prices for key assets held by their institutions to unprecedented lows.
Economist Brian Wesbury declared: “Mark-to-market accounting rules have turned a large problem into a humongous one. A vast majority of mortgages, corporate bonds, and structured debts are still performing. But because the market is frozen, the prices of these assets have fallen below their true value.” Wesbury and Forbes argue that marking to market pushed many banks toward insolvency and forced them to unload assets at fire-sale prices, which then caused values to fall even further. Persuaded by such arguments, some politicians in the United States and Europe have called for the suspension of fair value accounting in favor of historical cost accounting, in which assets are generally valued at original cost or purchase price.
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.11.2022, 22:05)
Yet mark-to-market accounting continues to have its proponents, who are equally adamant. Lisa Koonce, an accounting professor at the University of Texas, wrote in Texas magazine: “This is simply a case of blaming the messenger. Fair value accounting is not the cause of the current crisis. Rather, it communicated the effects of such bad decisions as granting subprime loans and writing credit default swaps.… The alternative, keeping those loans on the books at their original amounts, is akin to ignoring reality.”