Noile reglementări fiscale tulbură apele mediului de afaceri

• Prin Ordonanţa nr. 47/2007, România face un pas înainte şi doi înapoi

Decizia Guvernului de a modifica şi completa prevederile unor acte normative aflate în vigoa­re a provocat reacţii negative din partea reprezentanţilor oamenilor de afaceri din ţară.

Adoptarea Ordonanţei nr. 47/2007, într-o perioadă de relaxare a mediului de afaceri (n.r 31 august 2007), odată cu începutul concediilor, fără a consulta poziţia agenţilor economici reprezintă o măsură injustă a Guvernului, consideră Cristian Pârvan, vicepreşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

Prin schimbările vechiului Cod de procedură fiscală, reglementat de Ordonanţa nr. 92/2003 dar şi prin obligarea agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice - fiscale, conţinute de Ordonanţa nr. 28/1999, noul act normativ reprezintă pentru Româ­nia "un pas înainte şi doi înapoi", apreciază Monica Tatoiu, director general SC "Cosmetics Oriflame" şi membru AOAR.

Monica Tatoiu a explicat: "În general în România ultimilor 12 ani, un pas înainte este succedat de doi înapoi. Aproape orice lege a fost dublată de un act care îi şterge toate părţile bune. Ordonanţa nr. 47/2007 este unul dintre rezultatele lipsei de coerenţă în politicile pe termen lung şi se încadrează perfect în cadrul descris anterior".

Principalele reglementări ale Codului de procedură fiscală, introduse prin Ordonanţa nr. 47/2007 (care modifică Ordonanţa de Guvern nr. 92/2003) sunt: înfiinţarea unei Comisii de proceduri fiscale în cadrul Agenţiei Naţionale de Adminis­trare Fiscală (ANAF) cu responsabilităţi de elaborare a deciziilor referitoare la Codul de procedură fiscală şi a legislaţiei din sfera acestuia; publicarea în mass media a cazurilor de neres­pectare a legislaţiei financiar-fiscale, plata impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general începând cu 1 ianuarie 2008 într-un cont unic, printr-un ordin de plată pentru Trezoreria Statului. Totodată, executarea silită asupra veniturilor şi bunurilor care reprezintă proprietatea debitorului, se evaluează de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

În plus declaraţiile fiscale anuale vor fi certificate de un consultant fiscal (cu excepţia celor auditate) iar nivelul amenzilor şi contravenţiilor va fi mărit cu 33%.

Deşi la prima vedere noile reglementări ale Codului de procedură fiscală vor îmbunătăţi mediul de afaceri din ţara noastră, acestea nu sunt în totalitate, pe placul afaceriştilor.

Gabriela Sasu, analist financiar al SC "Cosmetics Oriflame", a explicat: "Consider pripită posibilitatea mass media de a publica anumite materiale despre situaţia anumitor companii în urma unor controale. Normal ar fi ca aceste decizii să fie publice doar în urma unor decizii judecătoreşti. Dacă în media apar informaţii compromiţătoare despre trecutul unei firme şi aceste decizii nu sunt completate de o decizie a judecătorilor, compania respectivă poate deveni compromisă".

În privinţa consultanţilor fiscali şi a auditului, domnia sa consideră că deşi în urma acestor măsuri credibilitatea firmelor creşte, nu toate societăţile dispun de forţa financiară necesară şi, în plus, aceste controale ar trebui să se realizeze gradat, în funcţie de valoarea firmelor.

Monica Tatoiu apreciază măsură executării silite a veniturilor şi a bunurilor ca fiind una interpretabilă, care încurajează negocierea şi indirect şpaga. Executarea silită lasă la latitudinea ANAF şi a unităţilor cu atribuţii de control stabilirea valorii veniturilor bunurilor supuse executării silite "de regulă" până la limita de 150%, deşi creanţa fiscală este clar stabilită prin decizia de impunere, precizează un comunicat al AOAR.

Deşi în privinţa Codului de procedură fiscală, opiniile membrilor AOAR nu sunt în totalitate pesimiste şi critice, nu acelaşi lucru se poate spune în cazul modificării Ordonanţei nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat.

Modificarea Ordonanţei nr. 29/1999 prevede următoarele: introducerea casei de marcat pentru vânzările de bunuri şi prestările de servicii care nu se încasează integral în momentul livrării bunului sau prestării serviciului şi obligativitatea de a elibera bonuri fiscale care să conţină denumirea fiecărui bun livrat/serviciu prestat, preţul unitar/tariful, cantitatea, valoarea pe fiecare operaţiune şi TVA defalcat pe fiecare cotă.

În consecinţă, AOAR a semnalat "minusuri pe linie" în privinţa acestei rectificări. Cristian Pârvan a subliniat: "Prin această măsură se urmăreşte mărirea bazei de impozitare dar tot această măsură hărţuieşte agenţii economici mici. Un vânzător de morcovi nu poate beneficia de un astfel de aparat pentru simplu fapt că nu are fondurile necesare. Această măsură are caracter formal şi nu se adresează zonelor unde statul are un interes real. Spaţii comerciale precum Europa sau parcările par a fi omise intenţionat".

Poziţia oamenilor de afaceri este cu totul alta faţă de modificarea Ordonanţei nr. 75/2001 care are ca prevederi următoarele: mărirea perioadei de valabilitate a cazierului fiscal de la 15 la 30 de zile şi reducerea taxelor de eliberare/transmitere electronică a cazierului fiscal la 20 de lei.

În consecinţă, membrii AOAR consideră că această măsură este una pozitivă, dar cumulată cu celelalte prevederi şi cu lipsa unei strategii fiscale a ţării, ordonanţa din 31 august devine un act prin care România face un pas înainte şi doi înapoi.